Demult, odată undeva...
Traian Dorz - Câte-o povestire mică
Demult, odată undeva
o mamă tânără era
un singur copilaş avea
şi-atât de mult ce ea-l iubea
cu nani-nani-l dezmierda,
cântări de leagăn îi cânta,
poveşti frumoase-i povestea
şi seara când îl adormea
şi-n zori când fiul se trezea...
Atât de mult se bucura
când copilaşul îi zâmbea
şi dulce-dulce gângurea:
mă-mi-ca mea
mă-mi-ca mea...
Dar într-o seară-n asfinţit
venit-a-n cuibul lor iubit
un oaspe trist şi nedorit:
copilul drag s-a-mbolnăvit
n-a mai zâmbit,
n-a mai vorbit
în ochi lumina-i s-a topit
şi obrăjorii-i s-au pălit
la căpătâiul lor iubit
plângea măicuţa plâns sfârşit.
În timpul cât a suferit
măicuţa lui n-a mai dormit
l-a tot vegheat
şi l-a-ngrijit
s-a tot rugat
şi s-a gândit.
Apoi când nu s-a aşteptat
venit-a ceasu-ndurerat:
s-a stins copilul pe-nserat.
Măicuţa lui l-a-nmormântat
lângă biserica din sat
sub un cireş înrămurat
cu plâns adânc şi mult oftat.
Apoi sta zile-ntregi aşa
lângă mormânt şi tot plângea
pe nume fiul şi-l chema
şi aştepta... şi aştepta
dar nimeni nu-i mai răspundea
şi nimeni nu mai gângurea
mă-mi-ca mea,
mă-mi-ca mea.
Atât a plâns
şi-a tot chemat
că trupul ei îndurerat
s-a stins acolo-nsingurat
lângă mormântul neuitat.
... Cireşu-n frunze l-a-ngropat.
Dar ochii ei când s-au topit
în locul lor au răsărit
doi cireşei îngemănaţi
cu albe flori încununaţi
crescând îmbrăţişaţi aşa
covor de flori din ei cădea
când vântul blând îi legăna
peste morminte s-aşternea
şi parcă unul gângurea:
mă-mi-ca mea,
mă-mi-ca mea.
Ce dragoste-a putut avea
de-acest copil mămica sa
ce dragoste mai mare-ar fi
cine-ar putea
mai mult
iubi?
Dar voi să ştiţi: e Cineva
ce ne-a iubit mai mult de-aşa!
Isus Hristos
din Cer venit
pentru noi toţi a suferit
a fost legat,
a fost lovit
apoi pe Cruce răstignit
şi îngropat,
şi străjuit...
Dar n-a putut fi biruit
căci a-nviat
şi S-a-Nălţat
în Cerul binecuvântat
şi-Acolo, loc preafericit
la toţi cei buni
a pregătit.
El este-n Cer
dar e şi-aici
cu toţi cei buni
curaţi
şi mici.
Trimite dragii îngeraşi
la toţi copiii drăgălaşi,
la cei ce-ascultă
şi sunt buni
iar ei i-nvaţă
rugăciuni
şi-i însoţesc pe orice căi,
şi îi feresc de oameni răi,
şi îi păzesc în somnul lor
să doarmă dulce
şi uşor;
şi îi ajută
şi le spun
să-nveţe tot
ce-i sfânt
şi bun...
O mamă poate c-ar putea
copilul ei a şi-l uita
dar o, Isus,
El nu-I aşa!
pe-ai Lui în veci nu-i va uita!
În anii buni sau vreme grea
pentru ai Lui, Iubirea Sa
nici va pieri nici s-ar schimba
ci-n veci de veci e tot aşa.
O, Te iubesc şi eu Isus
şi-Ţi mulţumesc că mi-ai adus
atâta har din Cer de Sus
mi-ai dat părinţi ce mă iubesc
şi blânzi, în calea Ta mă cresc
mi-ai dat Cuvântul Tău să-L ţin
şi rugăciunea să mă-nchin
şi mintea ca să Te ascult
şi-ndemn să Te iubesc mai mult.
Te rog s-asculţi rugarea mea
şi să mă ţii în paza Ta
părinţii dragi să mi-i păzeşti
lumina Ta mai mult să-mi creşti
fă-mi glasul meu mereu mai blând
Cuvântul Tău, mai treaz în gând.
Iar sufletele, la sfârşit
să ni le duci Isus Iubit
în Cerul Tău preafericit
să fim Acolo-n nesfârşit
cu Tine Domnul Preaiubit.