Demult, odată undeva...
Traian Dorz - Câte-o povestire mică
Demult, odată undeva
o mamă tânără era
un singur copilaș avea
și-atât de mult ce ea-l iubea
cu nani-nani-l dezmierda,
cântări de leagăn îi cânta,
povești frumoase-i povestea
și seara când îl adormea
și-n zori când fiul se trezea...
Atât de mult se bucura
când copilașul îi zâmbea
și dulce-dulce gângurea:
mă-mi-ca mea
mă-mi-ca mea...
Dar într-o seară-n asfințit
venit-a-n cuibul lor iubit
un oaspe trist și nedorit:
copilul drag s-a-mbolnăvit
n-a mai zâmbit,
n-a mai vorbit
în ochi lumina-i s-a topit
și obrăjorii-i s-au pălit
la căpătâiul lor iubit
plângea măicuța plâns sfârșit.
În timpul cât a suferit
măicuța lui n-a mai dormit
l-a tot vegheat
și l-a-ngrijit
s-a tot rugat
și s-a gândit.
Apoi când nu s-a așteptat
venit-a ceasu-ndurerat:
s-a stins copilul pe-nserat.
Măicuța lui l-a-nmormântat
lângă biserica din sat
sub un cireș înrămurat
cu plâns adânc și mult oftat.
Apoi sta zile-ntregi așa
lângă mormânt și tot plângea
pe nume fiul și-l chema
și aștepta... și aștepta
dar nimeni nu-i mai răspundea
și nimeni nu mai gângurea
mă-mi-ca mea,
mă-mi-ca mea.
Atât a plâns
și-a tot chemat
că trupul ei îndurerat
s-a stins acolo-nsingurat
lângă mormântul neuitat.
... Cireșu-n frunze l-a-ngropat.
Dar ochii ei când s-au topit
în locul lor au răsărit
doi cireșei îngemănați
cu albe flori încununați
crescând îmbrățișați așa
covor de flori din ei cădea
când vântul blând îi legăna
peste morminte s-așternea
și parcă unul gângurea:
mă-mi-ca mea,
mă-mi-ca mea.
Ce dragoste-a putut avea
de-acest copil mămica sa
ce dragoste mai mare-ar fi
cine-ar putea
mai mult
iubi?
Dar voi să știți: e Cineva
ce ne-a iubit mai mult de-așa!
Isus Hristos
din Cer venit
pentru noi toți a suferit
a fost legat,
a fost lovit
apoi pe Cruce răstignit
și îngropat,
și străjuit...
Dar n-a putut fi biruit
căci a-nviat
și S-a-Nălțat
în Cerul binecuvântat
și-Acolo, loc preafericit
la toți cei buni
a pregătit.
El este-n Cer
dar e și-aici
cu toți cei buni
curați
și mici.
Trimite dragii îngerași
la toți copiii drăgălași,
la cei ce-ascultă
și sunt buni
iar ei i-nvață
rugăciuni
și-i însoțesc pe orice căi,
și îi feresc de oameni răi,
și îi păzesc în somnul lor
să doarmă dulce
și ușor;
și îi ajută
și le spun
să-nvețe tot
ce-i sfânt
și bun...
O mamă poate c-ar putea
copilul ei a și-l uita
dar o, Isus,
El nu-I așa!
pe-ai Lui în veci nu-i va uita!
În anii buni sau vreme grea
pentru ai Lui, Iubirea Sa
nici va pieri nici s-ar schimba
ci-n veci de veci e tot așa.
O, Te iubesc și eu Isus
și-Ți mulțumesc că mi-ai adus
atâta har din Cer de Sus
mi-ai dat părinți ce mă iubesc
și blânzi, în calea Ta mă cresc
mi-ai dat Cuvântul Tău să-L țin
și rugăciunea să mă-nchin
și mintea ca să Te ascult
și-ndemn să Te iubesc mai mult.
Te rog s-asculți rugarea mea
și să mă ții în paza Ta
părinții dragi să mi-i păzești
lumina Ta mai mult să-mi crești
fă-mi glasul meu mereu mai blând
Cuvântul Tău, mai treaz în gând.
Iar sufletele, la sfârșit
să ni le duci Isus Iubit
în Cerul Tău preafericit
să fim Acolo-n nesfârșit
cu Tine Domnul Preaiubit.