Deşertăciuni şi vis
Traian Dorz - Cântarea Învierii
Deşertăciuni şi vis sunt toate
în lumea asta de acum
averea lumii-i amăgire
şi măreţia ei e fum.
Fericit cine-şi adună
avuţia cea de Sus
fericit cine-mpreună
umblă cu Isus, rabdă cu Isus, moare cu Isus, -
el şi-nvie cu Isus.
Nu-i o mai mare nebunie
decât să-L uiţi pe Dumnezeu
şi sufletul să-ţi legi de lume
şi trupul de păcatul greu.
Cu-adevărat deşertăciune
sunt toate şi-amăgiri şi vis
zadarnic se frământă omul
precum Scripturile au zis.
Când parcă dobândim pământul
atunci în groapă ne sfârşim
şi toate câte-am strâns pe lume
le lepădăm şi părăsim.
Nu-şi duce omu-n veşnicie
nimic, - decât ce-a dăruit
lui Dumnezeu şi suferinţei
cu dragoste, - cât a trăit!