Despre clevetire
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiii mei, viața-ntreagă vă feriți de clevetire,
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire;
rana sabiei se poate să mai fie vindecată,
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,
de aceea bârfitorul este-un ucigaș mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără vindecare.
2 - Limba rea-i cuțit cu două ascuțișuri, că rănește
și pe-acela care-ascultă și pe-acela ce-l bârfește.
3 - Poți scăpa din colți de fiare
și din luptă și de hoți,
și de-a viperei mușcare -
dar de bârfitori nu poți.
4 - Dacă-ți place clevetirea și tot judeci ne-ncetat,
fii cu grijă, că atuncea tu ești mai de judecat.
5 - Nu vorbi nicicând de nimeni
decât ce-ai putea să spui
înaintea morții sale sau la-nmormântarea lui.
6 - Orișicând lăudărosul va bârfi cu vrăjmășie
ceea ce nu poate dânsul nici să facă nici să știe.
7 - Nu bârfi cu răutate
pe-acel ce nu-l poți combate;
ura pururea a fost
răzbunarea celui prost.
8 - Tăietura de secure se mai poate vindeca,
dar nevindecată-i rana care-o face limba rea.
9 - Câte zile vei trăi
clevetirea n-o iubi,
căci otrava ei cea rea
pierde mântuirea ta.
10 - Pururea lăudăroșii critică și râd de tot
ceea ce ei în viață nici nu știu și nici nu pot.
11 - Nu vorbi de rău pe nimeni,
căci dacă-i bârfești pe toți
cui vei cere-o vorbă bună și-ajutor când n-ai să poți?
12 - Fiica mea, cât mai trăiești
pe nimeni să nu bârfești;
numai hârbul rău stă-n cale
ca să-și bată joc de oale.
13 - Cei ce se grăbesc să-ți spună laude când ești la bine,
la necaz cu-aceeași grabă își vor bate joc de tine.
14 - Nu dori s-asculți bârfirea, fugi de cei dedați la ea,
chiar și numai ascultarea ți-ntinează inima.
15 - Nu scuipa grăbit pe nimeni, oricât ești de supărat,
mâine nu vei ști ce face, și-ai să lingi unde-ai scuipat.
16 - Când vorbești de orișicine,
tu nu spune decât bine,
că-n curând vei fi-ntrebat
și cum judeci - judecat!
17 - Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:
spune bine chiar de omul care nu-ți va fi pe plac
și să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău
când n-ai limbă bârfitoare și când ochiul nu ți-e rău.
18 - Clevetirea-i lepra limbii cu venin molipsitor,
unde-atinge-mbolnăvește cugetele tuturor;
ocolește-ntotdeauna pe tot omul bârfitor,
cum ai ocoli cu teamă pe un șarpe-otrăvitor.
19 - De-ți vine bârfitoru-n casă
nu-i zice: bun venit, c-așa
te faci părtaș nelegiuirii și focului ce-o va urma,
și nu lăsa să-ți întineze cu clevetiri auzul tău,
căci și copiii tăi și casa îți spurcă duhul lui cel rău.
20 - Mai vinovat decât acela
ce-aprinde-o casă și-arde-un sat,
e omul care clevetirea și vorba rea a semănat;
că satul ars se mai reface și omul iarăși are-un rost,
dar unde-aprinde bârfitorul, în veci nu este cum a fost.
21 - Câinii latră și înceată -
gura lumii niciodată;
câinii tac când intri-n casă -
gura lumii nu te lasă.
22 - De-ai trăi și îngerește
lumea tot te clevetește,
însă nu e tot așa
dacă are drept ori ba.
23 - Câinii latră, luna trece
să nu-ți pese nici de zece -
zică cei răi câte-or vrea,
mergi cinstit în calea ta.
24 - Până nu faci foc nainte, fum nu se ridică,
n-ar fi vorba dacă n-ar fi faptă, cât de mică;
dar când undeva se vede fum pe bagdadie,
o scânteie cât de mică trebuie să fie.
25 - În copacul fără roadă nu aruncă pietre nime -
nimeni nu te clevetește dacă nu ieși din mulțime,
dar când viața ta-i aleasă și de roade bune plină,
să te-aștepți, că nu-s departe nici bârfelile să vină.
26 - Când te-ar arde-o ciorbă bună n-ai fi-atât de supărat -
rău îți face când te râde omul cel mai râs din sat.
27 - De la stejarul cel căzut și-o babă ia surcele -
chiar cel mai prost te râde-atunci când ești în zile grele.
28 - O scânteie mică arde și o arie de paie
și o vorbă rea adesea pune casei vâlvătaie.
29 - În caz de lipsă-i bună chiar și o sculă rea:
oricât de slabă fie, mai rău e fără ea -
să nu bârfești pe nimeni nicicând în nici un fel
că poate s-ai nevoie curând să mergi la el.
30 - E ușor când ești pe mal
să-l bârfești pe cel din val,
dar de-ai fi tu-n locul său
oare n-ai fi și mai rău?
31 - Nu râde de-un nenorocit, căci soarta-i schimbătoare
și mâine poate tu să dai de-o groapă și mai mare.
32 - Fugi de casa unde nimeni nu te-așteaptă-n poartă,
nu sta unde este numai duh aprins de ceartă
și nu rămânea acolo unde se bârfește,
dormi mai bine-n câmp, dar casa asta o ferește.
33 - Cui îi place-a strânge orice vorbă rea
își strânge nuiele pentru pielea sa.
34 - Gura care e stricată iscodește numai rele
și-și adună la păcate până se îngroapă-n ele.
35 - Niciodată nu ți-s prieteni,
niciodată nu-ți vor bine
cei ce vin numai să-ți spună ce zic alții rău de tine.
36 - Adesea cei de lângă mine vor zice rău de cinstea ta
și-adesea cei de lângă tine vor zice astfel despre-a mea;
să nu le dai crezare-acelor ce ție pe-altul ți-l bârfesc,
căci și la altul despre tine aceleași bârfe răspândesc.
37 - A-l defăima pe orișicine
e fărdelege și rușine,
dar a-L huli pe Dumnezeu
e ceva neiertat de greu.
38 - N-asculta chiar tot ce spune altul despre tine rău,
ci gândește că acesta este și păcatul tău;
și tu spui ades, de alții, multe care nu-s așa,
prin bârfirea ta de alții, ispășești bârfirea ta.
39 - Nu vorbi de rău pe nimeni când n-ai cercetat,
mulți au suferit din asta pagube de ne-ndreptat.
40 - Cel care bârfind pe alții caută cinstea pentru sine
va rămâne pân-la urmă de dispreț și de rușine.
41 - De-obicei în lumea asta fiecare îl bârfește
pe acela care altfel decât el se dovedește:
cel prost va bârfi-nțeleptul,
cel bogat pe cel sărac,
cel zgârcit pe cel ce-i darnic,
cei ce dorm pe cei ce fac,
cel nebun pe cel cuminte,
cel urât pe cel frumos,
cel ce este-al lui Satana pe cel ce-i al lui Hristos.
42 - Cel ce nu vrea să rămână nici de râs nici lepădat,
nu-l bârfească pe acela care ieri l-a lăudat.
43 - Numai cel nebun se teme că va fi bârfit de iude,
înțeleptul și cinstitul nici se face că-i aude.
44 - E de vină și acela care-ascultă-un bârfitor.
Lasă bârfitorii singuri:
poarte-și ei păcatul lor!
45 - Nu va fi nici o virtute la vreun credincios mai bun
care nu va fi bârfită în vreun fel
de vreun nebun.
46 - Cel ce te invidiază va bârfi și gândul tău;
tu fă bine mai departe și nici nu gândi la rău.
47 - Cine va bârfi pe omul cel de treabă și cinstit
se va osândi pe sine - și-o să fie pedepsit.
48 - Oameni care să bârfească vor apare neapărat,
oricând se va face-un bine
- după orice pas curat.
49 - Cine-aruncă praf în aer, o să-i cadă-n capul său,
cine va huli pe-n vrednic, singur lui
își face rău.
50 - Ce curaj la cei netrebnici
a-i bârfi pe cei cinstiți;
dacă ar putea să tacă n-ar fi-atât de osândiți.
51 - A căuta să pui frâu limbii unui bârfitor flecar
este cum ai pune-o poartă unui câmp fără hotar.
52 - Cine-mi fură bunul nume prin cuvinte fără plac,
pe el nu se-mbogățește - dar eu pot s-ajung sărac.
53 - Nu-i atât de harnic nimeni,
de-nzestrat, sau de-nțelept
ca să scape de bârfirea celui leneș și nedrept.
54 - Noi n-am mai grăi o vorbă cu mulți prieteni
și vecini
dac-am ști de câte rele ne vorbesc și prin străini.
55 - Bârfitorii au desaga cu păcatul lor în spate
iar cu-al altora în față - de aceea le văd toate.
56 - Nu e om fără cusururi pe pământ, oricine-ar fi;
le ai și tu pe-ale tale - deci pe nimeni nu bârfi!
57 - Semnul celui rău e-acesta:
el îl vede pe-altul rău
și-al lui mare rău nu-l vede -
ăsta-i nenorocul său.
58 - Omul urâcios e-acela ce pe toți îi vede rău:
rău e felul tuturora, bun e numai felul său.
De ce oare vezi tu paiul în ochi fratelui tău bun
și-n al tău ochi nu vezi bârna?
Spune, omule nebun!
59 - Urâciosul caută-oriunde numai rele de bârfit,
precum porcul în grădină numai bălți de tăvălit.
60 - Cei care-njosesc pe alții ca să-și pună lor un preț
sunt cei mai fără rușine
și mai vrednici de dispreț.