Despre clevetire

1 - Fiii mei, viaţa-ntreagă vă feriţi de clevetire,

ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire;

rana sabiei se poate să mai fie vindecată,

însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,

de aceea bârfitorul este-un ucigaş mai mare

cu cât răul care-l face e mai fără vindecare.

2 - Limba rea-i cuţit cu două ascuţişuri, că răneşte

şi pe-acela care-ascultă şi pe-acela ce-l bârfeşte.

3 - Poţi scăpa din colţi de fiare

şi din luptă şi de hoţi,

şi de-a viperei muşcare -

dar de bârfitori nu poţi.

4 - Dacă-ţi place clevetirea şi tot judeci ne-ncetat,

fii cu grijă, că atuncea tu eşti mai de judecat.

5 - Nu vorbi nicicând de nimeni

decât ce-ai putea să spui

înaintea morţii sale sau la-nmormântarea lui.

6 - Orişicând lăudărosul va bârfi cu vrăjmăşie

ceea ce nu poate dânsul nici să facă nici să ştie.

7 - Nu bârfi cu răutate

pe-acel ce nu-l poţi combate;

ura pururea a fost

răzbunarea celui prost.

8 - Tăietura de secure se mai poate vindeca,

dar nevindecată-i rana care-o face limba rea.

9 - Câte zile vei trăi

clevetirea n-o iubi,

căci otrava ei cea rea

pierde mântuirea ta.

10 - Pururea lăudăroşii critică şi râd de tot

ceea ce ei în viaţă nici nu ştiu şi nici nu pot.

11 - Nu vorbi de rău pe nimeni,

căci dacă-i bârfeşti pe toţi

cui vei cere-o vorbă bună şi-ajutor când n-ai să poţi?

12 - Fiica mea, cât mai trăieşti

pe nimeni să nu bârfeşti;

numai hârbul rău stă-n cale

ca să-şi bată joc de oale.

13 - Cei ce se grăbesc să-ţi spună laude când eşti la bine,

la necaz cu-aceeaşi grabă îşi vor bate joc de tine.

14 - Nu dori s-asculţi bârfirea, fugi de cei dedaţi la ea,

chiar şi numai ascultarea ţi-ntinează inima.

15 - Nu scuipa grăbit pe nimeni, oricât eşti de supărat,

mâine nu vei şti ce face, şi-ai să lingi unde-ai scuipat.

16 - Când vorbeşti de orişicine,

tu nu spune decât bine,

că-n curând vei fi-ntrebat

şi cum judeci - judecat!

17 - Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:

spune bine chiar de omul care nu-ţi va fi pe plac

şi să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău

când n-ai limbă bârfitoare şi când ochiul nu ţi-e rău.

18 - Clevetirea-i lepra limbii cu venin molipsitor,

unde-atinge-mbolnăveşte cugetele tuturor;

ocoleşte-ntotdeauna pe tot omul bârfitor,

cum ai ocoli cu teamă pe un şarpe-otrăvitor.

19 - De-ţi vine bârfitoru-n casă

nu-i zice: bun venit, c-aşa

te faci părtaş nelegiuirii şi focului ce-o va urma,

şi nu lăsa să-ţi întineze cu clevetiri auzul tău,

căci şi copiii tăi şi casa îţi spurcă duhul lui cel rău.

20 - Mai vinovat decât acela

ce-aprinde-o casă şi-arde-un sat,

e omul care clevetirea şi vorba rea a semănat;

că satul ars se mai reface şi omul iarăşi are-un rost,

dar unde-aprinde bârfitorul, în veci nu este cum a fost.

21 - Câinii latră şi înceată -

gura lumii niciodată;

câinii tac când intri-n casă -

gura lumii nu te lasă.

22 - De-ai trăi şi îngereşte

lumea tot te cleveteşte,

însă nu e tot aşa

dacă are drept ori ba.

23 - Câinii latră, luna trece

să nu-ţi pese nici de zece -

zică cei răi câte-or vrea,

mergi cinstit în calea ta.

24 - Până nu faci foc nainte, fum nu se ridică,

n-ar fi vorba dacă n-ar fi faptă, cât de mică;

dar când undeva se vede fum pe bagdadie,

o scânteie cât de mică trebuie să fie.

25 - În copacul fără roadă nu aruncă pietre nime -

nimeni nu te cleveteşte dacă nu ieşi din mulţime,

dar când viaţa ta-i aleasă şi de roade bune plină,

să te-aştepţi, că nu-s departe nici bârfelile să vină.

26 - Când te-ar arde-o ciorbă bună n-ai fi-atât de supărat -

rău îţi face când te râde omul cel mai râs din sat.

27 - De la stejarul cel căzut şi-o babă ia surcele -

chiar cel mai prost te râde-atunci când eşti în zile grele.

28 - O scânteie mică arde şi o arie de paie

şi o vorbă rea adesea pune casei vâlvătaie.

29 - În caz de lipsă-i bună chiar şi o sculă rea:

oricât de slabă fie, mai rău e fără ea -

să nu bârfeşti pe nimeni nicicând în nici un fel

că poate s-ai nevoie curând să mergi la el.

30 - E uşor când eşti pe mal

să-l bârfeşti pe cel din val,

dar de-ai fi tu-n locul său

oare n-ai fi şi mai rău?

31 - Nu râde de-un nenorocit, căci soarta-i schimbătoare

şi mâine poate tu să dai de-o groapă şi mai mare.

32 - Fugi de casa unde nimeni nu te-aşteaptă-n poartă,

nu sta unde este numai duh aprins de ceartă

şi nu rămânea acolo unde se bârfeşte,

dormi mai bine-n câmp, dar casa asta o fereşte.

33 - Cui îi place-a strânge orice vorbă rea

îşi strânge nuiele pentru pielea sa.

34 - Gura care e stricată iscodeşte numai rele

şi-şi adună la păcate până se îngroapă-n ele.

35 - Niciodată nu ţi-s prieteni,

niciodată nu-ţi vor bine

cei ce vin numai să-ţi spună ce zic alţii rău de tine.

36 - Adesea cei de lângă mine vor zice rău de cinstea ta

şi-adesea cei de lângă tine vor zice astfel despre-a mea;

să nu le dai crezare-acelor ce ţie pe-altul ţi-l bârfesc,

căci şi la altul despre tine aceleaşi bârfe răspândesc.

37 - A-l defăima pe orişicine

e fărdelege şi ruşine,

dar a-L huli pe Dumnezeu

e ceva neiertat de greu.

38 - N-asculta chiar tot ce spune altul despre tine rău,

ci gândeşte că acesta este şi păcatul tău;

şi tu spui ades, de alţii, multe care nu-s aşa,

prin bârfirea ta de alţii, ispăşeşti bârfirea ta.

39 - Nu vorbi de rău pe nimeni când n-ai cercetat,

mulţi au suferit din asta pagube de ne-ndreptat.

40 - Cel care bârfind pe alţii caută cinstea pentru sine

va rămâne pân-la urmă de dispreţ şi de ruşine.

41 - De-obicei în lumea asta fiecare îl bârfeşte

pe acela care altfel decât el se dovedeşte:

cel prost va bârfi-nţeleptul,

cel bogat pe cel sărac,

cel zgârcit pe cel ce-i darnic,

cei ce dorm pe cei ce fac,

cel nebun pe cel cuminte,

cel urât pe cel frumos,

cel ce este-al lui Satana pe cel ce-i al lui Hristos.

42 - Cel ce nu vrea să rămână nici de râs nici lepădat,

nu-l bârfească pe acela care ieri l-a lăudat.

43 - Numai cel nebun se teme că va fi bârfit de iude,

înţeleptul şi cinstitul nici se face că-i aude.

44 - E de vină şi acela care-ascultă-un bârfitor.

Lasă bârfitorii singuri:

poarte-şi ei păcatul lor!

45 - Nu va fi nici o virtute la vreun credincios mai bun

care nu va fi bârfită în vreun fel

de vreun nebun.

46 - Cel ce te invidiază va bârfi şi gândul tău;

tu fă bine mai departe şi nici nu gândi la rău.

47 - Cine va bârfi pe omul cel de treabă şi cinstit

se va osândi pe sine - şi-o să fie pedepsit.

48 - Oameni care să bârfească vor apare neapărat,

oricând se va face-un bine

- după orice pas curat.

49 - Cine-aruncă praf în aer, o să-i cadă-n capul său,

cine va huli pe-n vrednic, singur lui

îşi face rău.

50 - Ce curaj la cei netrebnici

a-i bârfi pe cei cinstiţi;

dacă ar putea să tacă n-ar fi-atât de osândiţi.

51 - A căuta să pui frâu limbii unui bârfitor flecar

este cum ai pune-o poartă unui câmp fără hotar.

52 - Cine-mi fură bunul nume prin cuvinte fără plac,

pe el nu se-mbogăţeşte - dar eu pot s-ajung sărac.

53 - Nu-i atât de harnic nimeni,

de-nzestrat, sau de-nţelept

ca să scape de bârfirea celui leneş şi nedrept.

54 - Noi n-am mai grăi o vorbă cu mulţi prieteni

şi vecini

dac-am şti de câte rele ne vorbesc şi prin străini.

55 - Bârfitorii au desaga cu păcatul lor în spate

iar cu-al altora în faţă - de aceea le văd toate.

56 - Nu e om fără cusururi pe pământ, oricine-ar fi;

le ai şi tu pe-ale tale - deci pe nimeni nu bârfi!

57 - Semnul celui rău e-acesta:

el îl vede pe-altul rău

şi-al lui mare rău nu-l vede -

ăsta-i nenorocul său.

58 - Omul urâcios e-acela ce pe toţi îi vede rău:

rău e felul tuturora, bun e numai felul său.

De ce oare vezi tu paiul în ochi fratelui tău bun

şi-n al tău ochi nu vezi bârna?

Spune, omule nebun!

59 - Urâciosul caută-oriunde numai rele de bârfit,

precum porcul în grădină numai bălţi de tăvălit.

60 - Cei care-njosesc pe alţii ca să-şi pună lor un preţ

sunt cei mai fără ruşine

şi mai vrednici de dispreţ.