
Despre clevetire
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiii mei, viaţa-ntreagă vă feriţi de clevetire,
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire;
rana sabiei se poate să mai fie vindecată,
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,
de aceea bârfitorul este-un ucigaş mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără vindecare.
2 - Limba rea-i cuţit cu două ascuţişuri, că răneşte
şi pe-acela care-ascultă şi pe-acela ce-l bârfeşte.
3 - Poţi scăpa din colţi de fiare
şi din luptă şi de hoţi,
şi de-a viperei muşcare -
dar de bârfitori nu poţi.
4 - Dacă-ţi place clevetirea şi tot judeci ne-ncetat,
fii cu grijă, că atuncea tu eşti mai de judecat.
5 - Nu vorbi nicicând de nimeni
decât ce-ai putea să spui
înaintea morţii sale sau la-nmormântarea lui.
6 - Orişicând lăudărosul va bârfi cu vrăjmăşie
ceea ce nu poate dânsul nici să facă nici să ştie.
7 - Nu bârfi cu răutate
pe-acel ce nu-l poţi combate;
ura pururea a fost
răzbunarea celui prost.
8 - Tăietura de secure se mai poate vindeca,
dar nevindecată-i rana care-o face limba rea.
9 - Câte zile vei trăi
clevetirea n-o iubi,
căci otrava ei cea rea
pierde mântuirea ta.
10 - Pururea lăudăroşii critică şi râd de tot
ceea ce ei în viaţă nici nu ştiu şi nici nu pot.
11 - Nu vorbi de rău pe nimeni,
căci dacă-i bârfeşti pe toţi
cui vei cere-o vorbă bună şi-ajutor când n-ai să poţi?
12 - Fiica mea, cât mai trăieşti
pe nimeni să nu bârfeşti;
numai hârbul rău stă-n cale
ca să-şi bată joc de oale.
13 - Cei ce se grăbesc să-ţi spună laude când eşti la bine,
la necaz cu-aceeaşi grabă îşi vor bate joc de tine.
14 - Nu dori s-asculţi bârfirea, fugi de cei dedaţi la ea,
chiar şi numai ascultarea ţi-ntinează inima.
15 - Nu scuipa grăbit pe nimeni, oricât eşti de supărat,
mâine nu vei şti ce face, şi-ai să lingi unde-ai scuipat.
16 - Când vorbeşti de orişicine,
tu nu spune decât bine,
că-n curând vei fi-ntrebat
şi cum judeci - judecat!
17 - Împotriva clevetirii vorba bună este-un leac:
spune bine chiar de omul care nu-ţi va fi pe plac
şi să vezi ce lucruri bune afli la vecinul tău
când n-ai limbă bârfitoare şi când ochiul nu ţi-e rău.
18 - Clevetirea-i lepra limbii cu venin molipsitor,
unde-atinge-mbolnăveşte cugetele tuturor;
ocoleşte-ntotdeauna pe tot omul bârfitor,
cum ai ocoli cu teamă pe un şarpe-otrăvitor.
19 - De-ţi vine bârfitoru-n casă
nu-i zice: bun venit, c-aşa
te faci părtaş nelegiuirii şi focului ce-o va urma,
şi nu lăsa să-ţi întineze cu clevetiri auzul tău,
căci şi copiii tăi şi casa îţi spurcă duhul lui cel rău.
20 - Mai vinovat decât acela
ce-aprinde-o casă şi-arde-un sat,
e omul care clevetirea şi vorba rea a semănat;
că satul ars se mai reface şi omul iarăşi are-un rost,
dar unde-aprinde bârfitorul, în veci nu este cum a fost.
21 - Câinii latră şi înceată -
gura lumii niciodată;
câinii tac când intri-n casă -
gura lumii nu te lasă.
22 - De-ai trăi şi îngereşte
lumea tot te cleveteşte,
însă nu e tot aşa
dacă are drept ori ba.
23 - Câinii latră, luna trece
să nu-ţi pese nici de zece -
zică cei răi câte-or vrea,
mergi cinstit în calea ta.
24 - Până nu faci foc nainte, fum nu se ridică,
n-ar fi vorba dacă n-ar fi faptă, cât de mică;
dar când undeva se vede fum pe bagdadie,
o scânteie cât de mică trebuie să fie.
25 - În copacul fără roadă nu aruncă pietre nime -
nimeni nu te cleveteşte dacă nu ieşi din mulţime,
dar când viaţa ta-i aleasă şi de roade bune plină,
să te-aştepţi, că nu-s departe nici bârfelile să vină.
26 - Când te-ar arde-o ciorbă bună n-ai fi-atât de supărat -
rău îţi face când te râde omul cel mai râs din sat.
27 - De la stejarul cel căzut şi-o babă ia surcele -
chiar cel mai prost te râde-atunci când eşti în zile grele.
28 - O scânteie mică arde şi o arie de paie
şi o vorbă rea adesea pune casei vâlvătaie.
29 - În caz de lipsă-i bună chiar şi o sculă rea:
oricât de slabă fie, mai rău e fără ea -
să nu bârfeşti pe nimeni nicicând în nici un fel
că poate s-ai nevoie curând să mergi la el.
30 - E uşor când eşti pe mal
să-l bârfeşti pe cel din val,
dar de-ai fi tu-n locul său
oare n-ai fi şi mai rău?
31 - Nu râde de-un nenorocit, căci soarta-i schimbătoare
şi mâine poate tu să dai de-o groapă şi mai mare.
32 - Fugi de casa unde nimeni nu te-aşteaptă-n poartă,
nu sta unde este numai duh aprins de ceartă
şi nu rămânea acolo unde se bârfeşte,
dormi mai bine-n câmp, dar casa asta o fereşte.
33 - Cui îi place-a strânge orice vorbă rea
îşi strânge nuiele pentru pielea sa.
34 - Gura care e stricată iscodeşte numai rele
şi-şi adună la păcate până se îngroapă-n ele.
35 - Niciodată nu ţi-s prieteni,
niciodată nu-ţi vor bine
cei ce vin numai să-ţi spună ce zic alţii rău de tine.
36 - Adesea cei de lângă mine vor zice rău de cinstea ta
şi-adesea cei de lângă tine vor zice astfel despre-a mea;
să nu le dai crezare-acelor ce ţie pe-altul ţi-l bârfesc,
căci şi la altul despre tine aceleaşi bârfe răspândesc.
37 - A-l defăima pe orişicine
e fărdelege şi ruşine,
dar a-L huli pe Dumnezeu
e ceva neiertat de greu.
38 - N-asculta chiar tot ce spune altul despre tine rău,
ci gândeşte că acesta este şi păcatul tău;
şi tu spui ades, de alţii, multe care nu-s aşa,
prin bârfirea ta de alţii, ispăşeşti bârfirea ta.
39 - Nu vorbi de rău pe nimeni când n-ai cercetat,
mulţi au suferit din asta pagube de ne-ndreptat.
40 - Cel care bârfind pe alţii caută cinstea pentru sine
va rămâne pân-la urmă de dispreţ şi de ruşine.
41 - De-obicei în lumea asta fiecare îl bârfeşte
pe acela care altfel decât el se dovedeşte:
cel prost va bârfi-nţeleptul,
cel bogat pe cel sărac,
cel zgârcit pe cel ce-i darnic,
cei ce dorm pe cei ce fac,
cel nebun pe cel cuminte,
cel urât pe cel frumos,
cel ce este-al lui Satana pe cel ce-i al lui Hristos.
42 - Cel ce nu vrea să rămână nici de râs nici lepădat,
nu-l bârfească pe acela care ieri l-a lăudat.
43 - Numai cel nebun se teme că va fi bârfit de iude,
înţeleptul şi cinstitul nici se face că-i aude.
44 - E de vină şi acela care-ascultă-un bârfitor.
Lasă bârfitorii singuri:
poarte-şi ei păcatul lor!
45 - Nu va fi nici o virtute la vreun credincios mai bun
care nu va fi bârfită în vreun fel
de vreun nebun.
46 - Cel ce te invidiază va bârfi şi gândul tău;
tu fă bine mai departe şi nici nu gândi la rău.
47 - Cine va bârfi pe omul cel de treabă şi cinstit
se va osândi pe sine - şi-o să fie pedepsit.
48 - Oameni care să bârfească vor apare neapărat,
oricând se va face-un bine
- după orice pas curat.
49 - Cine-aruncă praf în aer, o să-i cadă-n capul său,
cine va huli pe-n vrednic, singur lui
îşi face rău.
50 - Ce curaj la cei netrebnici
a-i bârfi pe cei cinstiţi;
dacă ar putea să tacă n-ar fi-atât de osândiţi.
51 - A căuta să pui frâu limbii unui bârfitor flecar
este cum ai pune-o poartă unui câmp fără hotar.
52 - Cine-mi fură bunul nume prin cuvinte fără plac,
pe el nu se-mbogăţeşte - dar eu pot s-ajung sărac.
53 - Nu-i atât de harnic nimeni,
de-nzestrat, sau de-nţelept
ca să scape de bârfirea celui leneş şi nedrept.
54 - Noi n-am mai grăi o vorbă cu mulţi prieteni
şi vecini
dac-am şti de câte rele ne vorbesc şi prin străini.
55 - Bârfitorii au desaga cu păcatul lor în spate
iar cu-al altora în faţă - de aceea le văd toate.
56 - Nu e om fără cusururi pe pământ, oricine-ar fi;
le ai şi tu pe-ale tale - deci pe nimeni nu bârfi!
57 - Semnul celui rău e-acesta:
el îl vede pe-altul rău
şi-al lui mare rău nu-l vede -
ăsta-i nenorocul său.
58 - Omul urâcios e-acela ce pe toţi îi vede rău:
rău e felul tuturora, bun e numai felul său.
De ce oare vezi tu paiul în ochi fratelui tău bun
şi-n al tău ochi nu vezi bârna?
Spune, omule nebun!
59 - Urâciosul caută-oriunde numai rele de bârfit,
precum porcul în grădină numai bălţi de tăvălit.
60 - Cei care-njosesc pe alţii ca să-şi pună lor un preţ
sunt cei mai fără ruşine
şi mai vrednici de dispreţ.