Despre fericire
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, când tu în suflet mulţumit cu toate eşti,
altă bogăţie-n lume nici să cauţi, nici să doreşti;
adăugând la roade bune pe-al vieţii drum cinstit
şi trăind în curăţie, vei ajunge fericit.
2 - Fericit e-acela care este mulţumit oricând -
el şi-n muncă şi-n răbdare merge fericit, cântând.
3 - Fiii mei, viaţa-ntreagă să munciţi şi să luptaţi -
mulţumire, nu avere, pe pământ să câştigaţi;
bogăţia nu vă poate face-n lume fericiţi,
însă sunt bogaţi aceia care pot fi mulţumiţi.
4 - Fericirea lumii-i umbră, abur, clipă scurtă, vis,
fericirea-adevărată numa-n cer ni s-a promis -
pacea stării ce-ţi arată Cerul unde mergi deschis.
5 - Fericirea e-mplinirea datoriei care-o ai;
când o ştii plătită-aceasta, poţi să te simţeşti ca-n rai.
6 - Fericirea în afară, nu există, fiica mea,
dacă ea nu-i înăuntru, dacă nu-i în viaţa ta.
7 - Fericiţi sunt doar copiii cei cu inima curată:
numa-n curăţie este fericirea-adevărată.
8 - Când gând bun te curăţeşte şi fereşte de greşale,
fericirea te-nsoţeşte cât urmezi pe-această cale.
9 - De rămâi pe totdeauna pe cărarea cea curată,
fericirea ta nu scade şi nu piere niciodată.
10 - Numai când pierzi curăţia şi te-abaţi din calea bună,
pierzi şi fericirea vieţii - ele umblă împreună.
11 - Fericirea-i idealul după care-aleargă toţi,
dar tu, fiul meu, te luptă binele să-l faci cât poţi;
doar căutând să-i faci pe alţii fericiţi şi mângâiaţi,
fericirea ta o afli, căci pe-a altora o caţi.
12 - Fericirea-i starea dulce după care toţi tânjesc,
dar pe care mulţi în viaţă niciodată n-o găsesc.
Ea-i în Adevăr şi numai sufletul ce l-a aflat
şi rămâne-n el, acela-i fericit cu-adevărat.
13 - Nu ni-s date nouă-n lume fericirile depline -
totdeauna vor fi-n inimi dor sau temeri sau suspine
asta-i soarta tuturora; primind tot cu mulţumire
noi afla-vom numa-n ceruri o deplină fericire.
14 - Dorul după fericire e adânc în viaţa ta -
pus în inima ta este şi trăieşte cât şi ea;
cine-n adevăr o caută, o găseşte pe deplin,
cine-o caută-n altă parte, află zbucium, plâns şi chin.
15 - Inimile iubitoare au de-a pururi fericire -
fericire-adevărată este numai în iubire.
16 - N-o să poată niciodată fi pe lume fericit
cela ce nefericirea altora a pregătit.
17 - N-o să-şi poată-alfa vreodată fericirea lui, acel
ce-a nefericit pe alţii, chinuindu-i în vreun fel.
18 - Cel ce nu mai are-n viaţă a dori nimic, socot
că-i mai fericit pe lume decât cel ce are tot.
19 - Fiica mea, pe lume totul e părere şi schimbare;
dacă starea fericită ar fi-aici netrecătoare
sufletul se-obişnuieşte şi se satură de bine;
ea nu trece, dar se schimbă biata inimă din tine;
ea nu pleacă, dar adesea sufletul o părăseşte
şi zadarnic plânge-n urmă: ce-a lăsat nu mai găseşte.
20 - Fiul meu, de vrei puternic să fii fericit în viaţă
numai Cinstea şi-Adevărul tu să le iubeşti, învaţă,
căci puţini cunosc pe lume Cinstea cum te fericeşte
şi-Adevărul cum înalţă sufletul care-l iubeşte.
21 - Fiii mei, trăind oriunde să căutaţi şi să doriţi
pe toţi cei din jurul vostru să vi-i faceţi fericiţi,
căci mai bine e pe lume nici să mai vieţuieşti
decât spre nefericirea altora să mai trăieşti.
22 - Dacă ne-ncetat ai gândul la al vieţii bun sfârşit,
vei lăsa prin lume-n urmă drumul vieţii fericit.
23 - În lumină fericită vezi spre ceruri drumul tău
când îţi poţi sfârşi viaţa fără de păreri de rău.
24 - Fericiţi numim noi astăzi pe-acei ce-au răbdat întruna;
a fost totdeauna astfel, dar nu-i pentru totdeauna:
va-nceta odată chinul pentru toţi cei fără vină -
fericirea lor pe urmă va fi veşnică şi plină.
25 - Fericiţi cu-adevărat
sunt doar cei cu trai curat;
cei răi nu se veselesc -
ei de-aici în iad trăiesc.
26 - Omul sufere şi luptă, face totul ca în lume
doar va deveni om mare, şi va câştiga renume,
dar când le câştigă, bietul, vede ce nenorocire
şi deşertăciune tristă este-această fericire.
Cât ar vrea napoi s-ajungă chiar şi fără-acestea toate
ca să nu-l mai ştie nimeni... Cât ar vrea, dar nu mai poate.
27 - Fericirea nu stă-n locul, ci în starea-n care eşti,
nu de-mprejurări atârnă, ci de felul cum trăieşti,
nu de locul unde te-afli, ci de umbletul frumos,
nu-n afara, ci-năuntrul sufletului credincios.
28 - Numai datoria care are-n sine plata sa
poate să te fericească: fericirea este-n ea.
29 - Fericirea-adevărată nu stă-n mult, ci stă-n puţin,
iar puţinul nu-i lipseşte omului cu gând senin.
30 - Cel ce are mai puţină trebuinţă de-avuţie
gustă-o masă fericită chiar trăind în sărăcie.
31 - Cel mai fericit e-acela ce doreşte mai puţin;
multul, fără mulţumire, e-un izvor de griji şi chin.
32 - Fericirea ce-o dă lumea e ca apa cea sărată:
cu cât bei mai mult dintr-însa,
nu-ţi vezi setea stâmpărată.
Fericirea ce-o dă Cinstea e ca apa cristalină:
bei o dată şi te stâmperi -
toată setea ţi s-alină.
33 - Şase lucruri sunt pe lume pricină de bucurie:
- sănătatea,
- libertatea,
- împlinita datorie,
- prietenia celor vrednici,
- căsnicia liniştită - şi
- aflarea mântuirii;
iată viaţa fericită.
34 - Virtuţile sunt însuşiri frumoase, cui le ştie,
dar celor ne-nţelepţi le par că ele-s nebunie;
fiţi fericiţi voi ce aveţi aceste-averi alese
şi de părerea celor răi nici pic să nu vă pese.
35 - Firea lui pentru oricare e stăpân şi este zeu,
căci de firea lui ascultă omul, ca de Dumnezeu.
Fericit e-acel ce are firea cea de Sus în sine -
el ascultă totdeauna de îndemnul spre mai bine.
36 - Singur binele e sigur, nu averea, nici norocul;
fericit cel ce pe Bine îşi întemeiază locul,
fericit cel ce pe Bine îşi întemeiază starea -
nu-l va clătina nici vântul,
nu-l va îneca nici marea.
37 - Visul fericirii lumii e frumos, dar scurt acum:
pân-la el sunt numai lacrimi,
după el e numai scrum.
38 - Fericit cel ce-şi încheie drumul vieţii lui frumos -
liniştit pleca-şi-va capul în odihnă, credincios;
şi viaţa lui şi moartea vor slăvi pe Cel Slăvit -
şi cuvântul şi exemplul îi va fi mereu cinstit.
39 - Fericirea-mi are numai doi duşmani în lumea rea:
răul cel din firea lumii
şi acel din firea mea.
40 - Fericirea nu se află decât pe-al credinţei drum
nici în veacul care vine nici în veacul de acum,
dar pe drumul ascultării şi credinţei, mai frumos,
fericirea totdeauna e-un tovarăş credincios.
41 - Fericiţi aceia care sunt flămânzi şi însetaţi;
ei dorind neprihănirea, vor fi-odată săturaţi.
42 - Ferice aceia cu duhul sărac:
Ceru-mpărăţia le-o va da în veac.
43 - Ferice sunt aceia ce plâng neajutaţi,
căci ei vor fi odată de-a pururi mângâiaţi.
44 - Ferice sunt aceia cu sufletul cel blând,
c-aceştia pământul vor moşteni curând.
45 - Ferice milostivii ce milă pururi fac,
căci ei avea-vor parte de milă până-n veac.
46 - Ferice-s cei cu inimi curate, căci, mereu,
ei vor vedea în slavă, cu drag, pe Dumnezeu.
47 - Ferice făcătorii de pace, căci ei sunt
chemaţi de-a pururi fiii lui Dumnezeu Cel Sfânt.
48 - Ferice-acei ce pentru dreptate vor răbda,
căci ei împărăţia cerească vor lua.
49 - Ferice va fi vouă când fi-veţi prigoniţi
şi-n lume, pentru Domnul, veţi fi batjocoriţi,
când vorbe mincinoase şi rele vor căuta
să spună contra voastră fiindcă-L veţi urma;
fiţi bucuroşi şi veseli atunci precum v-a spus,
căci mare e răsplata ce vă aşteaptă Sus.
50 - Fericit cel ce se poate mulţumi cu Domnu-ntruna,
care n-are-altă dorinţă mai presus ca asta una.
Cel ce ni L-a dat pe Domnul,
Cel mai Nalt din cele nalte,
cum nu ne va da-mpreună cu El, toate celelalte?
51 - Vremea bucuriei tale este când eşti fericit -
bucură-te-atunci cântându-I Celui ce-astfel a voit.
Vremea încercării tale este când eşti întristat -
plângi atunci, răbdând, dar crede...
Tot de El eşti încercat.
52 - Fericit e-acela care, cunoscând pe Dumnezeu,
biruieşte orice teamă, pentru a-L sluji mereu.
53 - Fericirea vieţii tale, te înşeli: în veac nu vine
din durerea şi-osândirea altuia de către tine;
ci din chinul şi durerea ce-o faci lui,
- pe orice cale -
va veni nefericirea ta şi-a căsniciei tale.
54 - Să ne mulţumim întruna cu ce câştigăm cinstit
şi să nu ne chinuiască ce au alţii nemuncit.
Nu e fericit acela care-i chinuit mereu
că la alţii-i cel mai bine, iar la el e cel mai greu.
55 - Fericire trecătoare poţi să afli-n multe, jos,
dar eterna fericire afli numai în Hristos;
fericire mărginită poţi să afli şi-n alt fel,
fericire fără margini este, însă, numa-n El.
56 - Fericit cel ce la moarte n-o să lase-n urma lui
nici dorinţe ne-mplinite,
nici vreo pizmă, nimănui.
57 - Uşor de tot se împlineşte dorinţa celui fericit,
căci fericiţii totdeauna au prea puţine de dorit.
58 - Nu te ferici nainte de-a fi câştigat cununa -
o primejdie te poate nimici pe totdeauna.
59 - Cunoscând nefericirea înveţi să-i ajuţi pe-acei
care-şi duc ades viaţa numa-n ani amari şi grei.