Despre fericire
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, când tu în suflet mulțumit cu toate ești,
altă bogăție-n lume nici să cauți, nici să dorești;
adăugând la roade bune pe-al vieții drum cinstit
și trăind în curăție, vei ajunge fericit.
2 - Fericit e-acela care este mulțumit oricând -
el și-n muncă și-n răbdare merge fericit, cântând.
3 - Fiii mei, viața-ntreagă să munciți și să luptați -
mulțumire, nu avere, pe pământ să câștigați;
bogăția nu vă poate face-n lume fericiți,
însă sunt bogați aceia care pot fi mulțumiți.
4 - Fericirea lumii-i umbră, abur, clipă scurtă, vis,
fericirea-adevărată numa-n cer ni s-a promis -
pacea stării ce-ți arată Cerul unde mergi deschis.
5 - Fericirea e-mplinirea datoriei care-o ai;
când o știi plătită-aceasta, poți să te simțești ca-n rai.
6 - Fericirea în afară, nu există, fiica mea,
dacă ea nu-i înăuntru, dacă nu-i în viața ta.
7 - Fericiți sunt doar copiii cei cu inima curată:
numa-n curăție este fericirea-adevărată.
8 - Când gând bun te curățește și ferește de greșale,
fericirea te-nsoțește cât urmezi pe-această cale.
9 - De rămâi pe totdeauna pe cărarea cea curată,
fericirea ta nu scade și nu piere niciodată.
10 - Numai când pierzi curăția și te-abați din calea bună,
pierzi și fericirea vieții - ele umblă împreună.
11 - Fericirea-i idealul după care-aleargă toți,
dar tu, fiul meu, te luptă binele să-l faci cât poți;
doar căutând să-i faci pe alții fericiți și mângâiați,
fericirea ta o afli, căci pe-a altora o cați.
12 - Fericirea-i starea dulce după care toți tânjesc,
dar pe care mulți în viață niciodată n-o găsesc.
Ea-i în Adevăr și numai sufletul ce l-a aflat
și rămâne-n el, acela-i fericit cu-adevărat.
13 - Nu ni-s date nouă-n lume fericirile depline -
totdeauna vor fi-n inimi dor sau temeri sau suspine
asta-i soarta tuturora; primind tot cu mulțumire
noi afla-vom numa-n ceruri o deplină fericire.
14 - Dorul după fericire e adânc în viața ta -
pus în inima ta este și trăiește cât și ea;
cine-n adevăr o caută, o găsește pe deplin,
cine-o caută-n altă parte, află zbucium, plâns și chin.
15 - Inimile iubitoare au de-a pururi fericire -
fericire-adevărată este numai în iubire.
16 - N-o să poată niciodată fi pe lume fericit
cela ce nefericirea altora a pregătit.
17 - N-o să-și poată-alfa vreodată fericirea lui, acel
ce-a nefericit pe alții, chinuindu-i în vreun fel.
18 - Cel ce nu mai are-n viață a dori nimic, socot
că-i mai fericit pe lume decât cel ce are tot.
19 - Fiica mea, pe lume totul e părere și schimbare;
dacă starea fericită ar fi-aici netrecătoare
sufletul se-obișnuiește și se satură de bine;
ea nu trece, dar se schimbă biata inimă din tine;
ea nu pleacă, dar adesea sufletul o părăsește
și zadarnic plânge-n urmă: ce-a lăsat nu mai găsește.
20 - Fiul meu, de vrei puternic să fii fericit în viață
numai Cinstea și-Adevărul tu să le iubești, învață,
căci puțini cunosc pe lume Cinstea cum te fericește
și-Adevărul cum înalță sufletul care-l iubește.
21 - Fiii mei, trăind oriunde să căutați și să doriți
pe toți cei din jurul vostru să vi-i faceți fericiți,
căci mai bine e pe lume nici să mai viețuiești
decât spre nefericirea altora să mai trăiești.
22 - Dacă ne-ncetat ai gândul la al vieții bun sfârșit,
vei lăsa prin lume-n urmă drumul vieții fericit.
23 - În lumină fericită vezi spre ceruri drumul tău
când îți poți sfârși viața fără de păreri de rău.
24 - Fericiți numim noi astăzi pe-acei ce-au răbdat întruna;
a fost totdeauna astfel, dar nu-i pentru totdeauna:
va-nceta odată chinul pentru toți cei fără vină -
fericirea lor pe urmă va fi veșnică și plină.
25 - Fericiți cu-adevărat
sunt doar cei cu trai curat;
cei răi nu se veselesc -
ei de-aici în iad trăiesc.
26 - Omul sufere și luptă, face totul ca în lume
doar va deveni om mare, și va câștiga renume,
dar când le câștigă, bietul, vede ce nenorocire
și deșertăciune tristă este-această fericire.
Cât ar vrea napoi s-ajungă chiar și fără-acestea toate
ca să nu-l mai știe nimeni... Cât ar vrea, dar nu mai poate.
27 - Fericirea nu stă-n locul, ci în starea-n care ești,
nu de-mprejurări atârnă, ci de felul cum trăiești,
nu de locul unde te-afli, ci de umbletul frumos,
nu-n afara, ci-năuntrul sufletului credincios.
28 - Numai datoria care are-n sine plata sa
poate să te fericească: fericirea este-n ea.
29 - Fericirea-adevărată nu stă-n mult, ci stă-n puțin,
iar puținul nu-i lipsește omului cu gând senin.
30 - Cel ce are mai puțină trebuință de-avuție
gustă-o masă fericită chiar trăind în sărăcie.
31 - Cel mai fericit e-acela ce dorește mai puțin;
multul, fără mulțumire, e-un izvor de griji și chin.
32 - Fericirea ce-o dă lumea e ca apa cea sărată:
cu cât bei mai mult dintr-însa,
nu-ți vezi setea stâmpărată.
Fericirea ce-o dă Cinstea e ca apa cristalină:
bei o dată și te stâmperi -
toată setea ți s-alină.
33 - Șase lucruri sunt pe lume pricină de bucurie:
- sănătatea,
- libertatea,
- împlinita datorie,
- prietenia celor vrednici,
- căsnicia liniștită - și
- aflarea mântuirii;
iată viața fericită.
34 - Virtuțile sunt însușiri frumoase, cui le știe,
dar celor ne-nțelepți le par că ele-s nebunie;
fiți fericiți voi ce aveți aceste-averi alese
și de părerea celor răi nici pic să nu vă pese.
35 - Firea lui pentru oricare e stăpân și este zeu,
căci de firea lui ascultă omul, ca de Dumnezeu.
Fericit e-acel ce are firea cea de Sus în sine -
el ascultă totdeauna de îndemnul spre mai bine.
36 - Singur binele e sigur, nu averea, nici norocul;
fericit cel ce pe Bine își întemeiază locul,
fericit cel ce pe Bine își întemeiază starea -
nu-l va clătina nici vântul,
nu-l va îneca nici marea.
37 - Visul fericirii lumii e frumos, dar scurt acum:
pân-la el sunt numai lacrimi,
după el e numai scrum.
38 - Fericit cel ce-și încheie drumul vieții lui frumos -
liniștit pleca-și-va capul în odihnă, credincios;
și viața lui și moartea vor slăvi pe Cel Slăvit -
și cuvântul și exemplul îi va fi mereu cinstit.
39 - Fericirea-mi are numai doi dușmani în lumea rea:
răul cel din firea lumii
și acel din firea mea.
40 - Fericirea nu se află decât pe-al credinței drum
nici în veacul care vine nici în veacul de acum,
dar pe drumul ascultării și credinței, mai frumos,
fericirea totdeauna e-un tovarăș credincios.
41 - Fericiți aceia care sunt flămânzi și însetați;
ei dorind neprihănirea, vor fi-odată săturați.
42 - Ferice aceia cu duhul sărac:
Ceru-mpărăția le-o va da în veac.
43 - Ferice sunt aceia ce plâng neajutați,
căci ei vor fi odată de-a pururi mângâiați.
44 - Ferice sunt aceia cu sufletul cel blând,
c-aceștia pământul vor moșteni curând.
45 - Ferice milostivii ce milă pururi fac,
căci ei avea-vor parte de milă până-n veac.
46 - Ferice-s cei cu inimi curate, căci, mereu,
ei vor vedea în slavă, cu drag, pe Dumnezeu.
47 - Ferice făcătorii de pace, căci ei sunt
chemați de-a pururi fiii lui Dumnezeu Cel Sfânt.
48 - Ferice-acei ce pentru dreptate vor răbda,
căci ei împărăția cerească vor lua.
49 - Ferice va fi vouă când fi-veți prigoniți
și-n lume, pentru Domnul, veți fi batjocoriți,
când vorbe mincinoase și rele vor căuta
să spună contra voastră fiindcă-L veți urma;
fiți bucuroși și veseli atunci precum v-a spus,
căci mare e răsplata ce vă așteaptă Sus.
50 - Fericit cel ce se poate mulțumi cu Domnu-ntruna,
care n-are-altă dorință mai presus ca asta una.
Cel ce ni L-a dat pe Domnul,
Cel mai Nalt din cele nalte,
cum nu ne va da-mpreună cu El, toate celelalte?
51 - Vremea bucuriei tale este când ești fericit -
bucură-te-atunci cântându-I Celui ce-astfel a voit.
Vremea încercării tale este când ești întristat -
plângi atunci, răbdând, dar crede...
Tot de El ești încercat.
52 - Fericit e-acela care, cunoscând pe Dumnezeu,
biruiește orice teamă, pentru a-L sluji mereu.
53 - Fericirea vieții tale, te înșeli: în veac nu vine
din durerea și-osândirea altuia de către tine;
ci din chinul și durerea ce-o faci lui,
- pe orice cale -
va veni nefericirea ta și-a căsniciei tale.
54 - Să ne mulțumim întruna cu ce câștigăm cinstit
și să nu ne chinuiască ce au alții nemuncit.
Nu e fericit acela care-i chinuit mereu
că la alții-i cel mai bine, iar la el e cel mai greu.
55 - Fericire trecătoare poți să afli-n multe, jos,
dar eterna fericire afli numai în Hristos;
fericire mărginită poți să afli și-n alt fel,
fericire fără margini este, însă, numa-n El.
56 - Fericit cel ce la moarte n-o să lase-n urma lui
nici dorințe ne-mplinite,
nici vreo pizmă, nimănui.
57 - Ușor de tot se împlinește dorința celui fericit,
căci fericiții totdeauna au prea puține de dorit.
58 - Nu te ferici nainte de-a fi câștigat cununa -
o primejdie te poate nimici pe totdeauna.
59 - Cunoscând nefericirea înveți să-i ajuți pe-acei
care-și duc ades viața numa-n ani amari și grei.