Despre înțelepciune (1)

1 - În Adevăr e-nțelepciunea care toate le-a știut;

forma lucrurilor toate El a dat-o la-nceput,

tuturor le-a dat viața, toate doar prin El se țin -

cine este-n El, acela este înțelept divin.

2 - Prețuiește-nțelepciunea cu-orice haină-ar fi-mbrăcată

și urmează-a ei cărare orice mână ți-o arată;

cântărește vorba plină, sfatul bun e-o avuție:

când postavu-i bun îl cumperi, nu te uiți la prăvălie.

3 - Cel cuminte-i totdeauna liniștit, tăcut și blând;

carul plin nu face zgomot, numai carul gol, trecând.

4 - Gânduri nalte pentru tine tu nu-ți face fără rost:

cine se admiră însuși, deseori admiră-un prost.

5 - Pentru orice stări îți caută căi mai multe de-a ieși:

piere șoricelul care doar o gaură va ști.

6 - Caută să-i trezești pe oameni

cum trezesc mărinimos

zorii lumea dimineața: prin lumină și frumos.

7 - Fii cu grijă-ntotdeauna, nu te-ncrede-n ce se pare;

când ți-e frică în pădure lupul pare și mai mare;

când te prea încrezi, te-nșeală cel viclean și cel cu minte -

tu ferește-te de oameni până ce-i cunoști nainte.

8 - Nu-ntreba pe nime-n viață

pe-unde-a fost de-i rău ori bine,

ci te uită totdeauna ce-a-nvățat

de unde vine.

9 - Sunt atâtea lucruri care le uiți când ești sănătos

și acestea cred că-s cele mai de preț și de folos.

10 - Lumânările fac pete, lămpile ades fac fum,

dar lumina cea cerească n-are nici miros, nici scrum;

tot așa-i și-nțelepciunea cea de sus și cea de jos -

numai ceea ce-i din ceruri e curat și e frumos.

11 - Sunt mulți oameni ce-au în lume

cinste sau înțelepciune,

dar puțini pe amândouă pot frumos să le-mpreune,

de aceea printre oameni cei mai rari și prețuiți

sunt acei ce pot fi-n lume și-nțelepți dar și cinstiți.

12 - Omul e-nțelept atâta cât înțelepciunea cată,

dar când crede c-a aflat-o, are-o inimă-ngâmfată.

13 - Caută sfânta-nțelepciune, prin ea toate le cunoști.

Vai nu vezi tu cum își bate joc Satana de cei proști?

14 - Cine-n inimă primește câte toate să se-adune,

în curând n-o să mai aibă loc să strângă cele bune.

15 - Moara când o mișcă apa nu se-oprește de la sine:

macină ce pui într-însa de e rău ori de e bine.

Tot așa-i și mintea noastră: umblă fără de hodină,

dar nu macină adesea bob de grâu, numai neghină.

16 - Fiica mea, ascultă-ți glasul conștiinței și-l urmează -

de-i disprețuiești mustrarea, ea odată încetează,

iar apoi, precum acuma e de greu să se oprească

va fi și mai greu după-aceea s-o mai faci să-ți mai vorbească -

și nu-i fiară de pe lume, nici nebun apoi, în stare

de-așa crime ca acela care conștiință n-are.

17 - Conștiința ta, de vrei,

poți în seamă să n-o iei

poți s-o-năbuși și s-o faci

să te lase-n rău să zaci,

dar în iad când te-i afla

veșnic nu-ți va mai tăcea.

18 - Fiii mei, să nu vă pierdeți dragostea de cele bune:

de biserică, de-adunare, de Scripturi și rugăciune,

căci, dacă vă pierdeți gustul de plăcerea cea curată,

neînchipuit de greu e să-l mai câștigați vreodată.

19 - Fiica mea, tot ce se vede pe pământ e numai fum:

va pieri curând din lume tot ce tu iubești acum;

nu-ți lega de nici un lucru sufletul, nicicând, aci,

ca și cum pe veșnicie ce iubești ar dăinui,

ci privește-le pe toate înfrânat și serios:

numai astfel după toate vei avea un bun folos.

20 - Nu te lăuda tu singur că ești bun și înțelept:

las-să spună asta alții, cei din jur, că ei știu drept;

soțul, sluga ta, vecinul, frații știu cu-adevărat

cât ești tu de bun și cât ești de cinstit și de curat.

21 - Cine ești se vede-atuncea când nu-i nimeni să te vadă,

când nu te cunoaște nimeni, când ispita o să-ți cadă:

în călătorii, sau noaptea, și-n mânie - nu prin sat.

Când ești singur se cunoaște cine ești cu-adevărat.

22 - Buni sunt toți cei înțelepți

numai cei proști sunt nedrepți.

23 - Fiul meu, privind la alții să înveți ce-i de ales

cine-nvață când pățește o plătește scump, ades.

24 - Fiul meu, primește sfatul și mustrarea chiar de-i tare:

pe cărarea-nțelepciunii poți să mergi doar prin răbdare;

este foarte greu să suferi o mustrare, chiar și dreaptă,

dar răbdarea totdeauna face inima-nțeleaptă.

25 - Cred că lucru foarte greu e ca să-ți însușești un sfat,

să-l asculți urmându-i calea când chiar ție-ți este dat,

însă cred că pe vecie e nenorocit acel

care sfatul bun n-ascultă, orișicine este el.

26 - Înțelepți sunt doar aceia ce nainte văd și știu

căci în urmă văd și proștii... numai că e prea târziu.

27 - Să te-ncrezi în promisiunea oamenilor rar de tot,

căci chiar dac-ar vrea să țină ce promit, ades nu pot,

dar să crezi oricând Lumina și făgăduința sa,

căci ea nu numai voiește, dar și poate-a și-o ținea.

28 - Dacă prima-nțelepciune e-Adevărul, nu uita

că a doua e tăcerea - însoțește-te cu ea!

29 - Proștilor le merge gura înaintea morții-ntruna;

cumpătaților deodată le merg ele totdeauna;

numai la-nțelepți le merge întâi mintea și-apoi gura;

fericiți sunt câți le-ascultă pilda și învățătura.

30 - Buna creștere se-nvață încă din ai vieții zori:

mai mult face-o mamă bună decât zece-nvățători.

31 - Prețuiți pe marii oameni ce sunt mari cu-adevărat:

ei deschid în lume drumuri pe-unde nimeni n-a umblat.

Fericind în lume pe-alții, mii, câți vin în urma lor,

ei au preț ades mai mare ca întregul lor popor;

și-adevărul spus de dânșii este-adesea mai de preț

decât orișice comoară, decât orice frumuseți.

32 - Pe cărarea-nțelepciunii, fiii mei, umblați cu plac,

căci numai umblând pe dânsa veți afla viața-n veac.

33 - Pe cărarea-nțelepciunii cine umblă ascultând

darul ei cel scump, lumina, o va dobândi curând.

34 - Pe cărarea-nțelepciunii cine merge neclintit

umblă fericit - și cerul și-l găsește fericit.

35 - Știți voi oare că sunt oameni mai de preț ca țara lor,

oameni care valorează și mai mult ca un popor?

Iată: au pierit popoare, s-au dus țări - dar nu mai mor

acei oameni pentru care pomenim și neamul lor!

36 - Proștii sunt câți și-n greșeală

tot susțin că ei sunt drepți,

căci de și-ar cunoaște vina

n-ar fi proști ci-ar fi-nțelepți.

37 - Tot ce știi e doar aceea care-ți va mai rămânea

după ce pe toate cele ce le-nveți le vei uita.

38 - Fugi de inima-ngâmfată

care stăruie-n greșeli,

căci povața necurmată

îți atrage bănuieli.

39 - Ambiția și-nțelepciunea nu pot fi-n cineva la fel,

căci oricând se mărește una, va scădea cealaltă-n el.

40 - Teme-te de remușcare înainte de-a cădea:

nu-i venin să-ți otrăvească sufletul apoi, ca ea.

41 - Fiul meu, în viață, poți

să-nveți ceva de la toți:

de la credincioși: să crezi

de la drepți: cum să lucrezi,

de la sfinți: cum să răspunzi,

de la darnici: să te-ascunzi,

de la cei smeriți: să taci,

de la pașnici: cum să-mpaci,

de la iubitori: să ierți,

de la blânzi: cum să te cerți,

de la toți cei buni: așa

să fii toată viața ta!

42 - Chiar și de la cei răi vezi

cum să faci să nu-i urmezi

numai dacă știi s-asculți

să vezi cum fac cei mai mulți

ca să știi s-alegi, cum spun,

ce e rău și ce e bun,

căci la vreme vei afla

ce e bine a urma

și ce-i rău a lepăda.

43 - Sunt atâtea lucruri care

nu le știi când ești om mare,

ci când ai căzut le-nveți:

astea cred că-s mai de preț.

44 - Caută să păstrezi măsura în ce-i bine și-n ce-i drept:

deseori e o prostie să te crezi prea înțelept.

45 - Câtă vreme omul caută-nțelepciunea, e-nțelept,

dar când crede c-a aflat-o, e un prost (a zis un drept).

De aceea tu ascultă: învață neîncetat -

toată viața-nvață omul înțelept cu-adevărat.

46 - Nu primi vreo-ncredințare de la nici un înțelept

care-ar vrea să te convingă ca să faci ce nu e drept;

nu căuta de ochii lumii - de ți-e greu ori ți-e ușor -

să-l faci lucrul ce-l condamnă gândul tău și-al tuturor.

47 - Nu fugi de convorbirea cu nici unul care vine

și te caută cu dorința de-a vorbi ceva cu tine,

căci de-i om cinstit acela, vorba lui îți folosește,

iar de-i rău, îi prinde bine vorba ta - dac-o primește.

48 - Folosește orice clipă ce-ți rămâne de trăit,

căci și zilele-s mai scurte după ce-ai îmbătrânit;

întrebuințează bine orice zi și orice ceas,

ca să poți avea odihnă dincolo de-al morții pas.

49 - Fiul meu, a ta silință dă-ți-o toată totdeauna

să câștigi înțelepciunea și să-i poți purta cununa,

căci nu poate nici să creadă un întunecat la minte,

nici nu poate să iubească cel neluminat nainte.

50 - Să fii treaz, că nu știi clipa când stăpânul va veni:

fericită sluga dreaptă,

ce-L așteaptă înțeleaptă

și veghează a-L primi.

51 - Fiii mei, întotdeauna în viață ține-ți minte:

de-ascultarea pentru Cinste s-aveți dragoste fierbinte -

ea vă dă înțelepciunea care-o să vă lumineze,

ca-n lumină și în pace pașii să vi se-ndrepteze;

ea vă va-ntări pe calea de-adevăr și de iubire,

să ajungeți starea naltă de putere și sfințire

care-n orice loc și vreme viața voastră o va face

să puteți vedea cununa și s-o așteptați în pace.

52 - E lumină-nțelepciunea, cum prostia e-noptare,

iar lumina-i curăție și credință roditoare;

cine spune că el crede, dar nu umblă în lumină,

nici trăiește-n curăție, nici nu are roadă plină

a blândeții, bunătății, înfrânării și iubirii,

este-un prost; se-nșeală singur și-i pe drumul prăbușirii -

însă fiii-nțelepciunii merg din bine în mai bine,

până vor primi răsplata: Cerul Veșnicei Lumine.

53 - Drumu-nțelepciunii este: să asculți de sfatul bun;

nu-ntreba ce zice lumea că e bun sau că-i nebun,

căci acel ce nu primește și n-ascultă bunul sfat

în curând n-o să mai poată cu nimic a fi-ajutat,

dar acela ce-l ascultă și-l urmează cu temei

pe cărarea-nțelepciunii va ajunge fiul ei.

54 - Nu se face supă bună ori de unde iese fum -

un sfat bun și-un om cuminte rareori găsești pe drum.

55 - Dacă nu vrei să pui mâna, ce bați apa-n piuă?

Și de n-ar striga o broască, tot s-ar face ziuă!

56 - Boii bătrâni fac brazda dreaptă,

omul cuminte lucru bun,

femeia bună cinste casei

- și vorba bună, cui o spun.

57 - Când latră câinele bătrân, să ieși afară orișicând.

Când un pățit te sfătuiește,

să nu-l disprețuiești râzând.

58 - Mai întâi îți fă vecinii, apoi casa unde stai

fără trai bun cu vecinii, nici trai bun în casă n-ai.

59 - Din orice glumă spusă jumătate-i într-adins:

tu să-i înțelegi cu hazul mai ales al ei cuprins.

60 - Dacă nu știi ceva-ntreabă, nu-i rușine că nu știi:

e mai rușinos pe urmă, neștiind, să spui prostii.

61 - Cu-ntrebarea

și-ascultarea

treci și marea

și-ncercarea.

Cu trufia și prostia

pați rușinea și urgia.

62 - Bine-i și-a vorbi cuminte, bine-i și-a tăcea-nțelept

dacă știi când este vremea pentru lucrul bun și drept.

63 - Vorba rea când ți-a ieșit

mai bine s-o fi tușit,

sau să ți-o fi strănutat:

nu erai de râs în sat.

64 - Mai întâi ascultă și apoi vorbește;

mai întâi măsoară și apoi croiește;

mai întâi cunoaște și apoi te-ncrede:

nu e totdeauna drept tot ce se vede.

65 - Mai mult spune cel ce tace decât multul vorbăreț:

când tăcerea-i mină de-aur, vorbăria-i un coteț.

66 - Omul ce vorbește multe, știe mult - sau multe minte;

atunci, ori să tacă-i bine, ori să plece cel cuminte.

67 - Omului cu cap de-ajuns

și tăcerea-i un răspuns,

celui numai cu căciulă

car de vorbă nu-i destulă.

68 - Nici somn lung nu-i fără vise

nici spus mult fără minciuni;

după-acestea-i vei cunoaște

pe flecari și pe nebuni.

69 - Găina care cântă mult, puține ouă face;

puțină treabă face-acel ce vorba multă-i place.

70 - Cel înțelept învârte-n gură de șapte ori cuvântul său,

de-aceea după nici o vorbă el n-are ce să-i pară rău.

71 - Vorba ta, cât n-ai vorbit-o,

poți s-o stăpânești cum vrei -

dacă-ai spus-o, ea-i stăpână, tu ești sub robia ei.

72 - Mulți nu știu ce ai în suflet

până văd ce scoți din gură:

pentru cele dinăuntru vorba cuiva e-o măsură.

73 - Nu te-amesteca acolo unde nu ți-e oala fiartă,

nici nu te băga vreodată unde cineva se ceartă,

căci cu oala cea străină te poți arde rău odată,

iar din ceartă totdeauna ieși cu cinstea defăimată.

74 - Cine are mintea-ntreagă

unde-i ceartă nu se bagă:

omu-n stări înfuriate

e nebun pe jumătate.

75 - Când doi furioși se ceartă, amândoi sunt vinovați;

nici în jurul lor atuncea nu e bine să te-arați,

că te miri din cine știe ce nimic le va părea

și-au să sară pân-la urmă amândoi asupra ta.

76 - Dacă nu vrei să te afli cu greșită socoteală,

la cei lăudați nu merge cu sac gol și mâna goală.

77 - Mai credincios ți-e ochiul decât urechea ta;

să crezi ce vezi mai bine, decât ce-ai asculta.

78 - Cu sila poți să-i iei cuiva, dar nu-i poți da nimică:

sfat bun poți da, dar minte nu, când ei cu voia-și strică.

79 - Nu da cămașa ta pe altul de nu vrei să rămâi tu gol

și nu umbla s-acoperi pe-altul când tu ești încă fără țol

și câtă vreme-ai tăi n-au pâine, nu te-ngriji de alții-ntâi,

de vrei să fii un om cuminte și nu un fără-căpătâi.

80 - Cine din cuvânt nu-nvață, greu învață din ciomag;

ce e bine tu urmează nu de silă, ci de drag.

81 - Ajunge o măciucă la carul cu ulcioare:

ajunge cui pricepe o singură mustrare;

la calul bun ajunge să-i dai un singur bici,

la omul ce-nțelege, o vorbă, dacă-i zici.

82 - Chiar și cel cu judecată

mai greșește câteodată,

atunci cum n-ar fi greșit

omul prost și necioplit?

83 - Chiar și cel ce tot învață

nu-i prea înțelept în viață;

dar acela ne-nvățat

cum să știe ce-i curat,

cum să meargă-n bunul drum

dacă nici nu știe cum?

84 - Și sub frunza cea mai proastă

poți găsi o pară coaptă;

poți să afli-nțelepciunea

unde nimeni nu se-așteaptă.

85 - După glas cunoști și omul și o pasăre-o cunoști;

după vorbă-l vezi pe omul cel cuminte din cei proști.

86 - Nu toți cei ce-au urechi mari

sunt din viță de măgari;

deseori la cei de rând

afli aur scăpărând.

87 - Calul cel bătrân cunoaște multe drumuri

din umblate -

omul cel pățit când spune, ia-le bine-aminte toate.

88 - Puica o cunoști pe creastă

iar pe lele după rochi,

prostul îl cunoști pe vorbă iar șiretul după ochi;

tu deprinde-ți bine ochiul și urechea să-i cunoști:

nu cumva-nșelat de dânșii să fii tu printre cei proști.

89 - Nu tot ce sclipește-i aur, nici ce-i dulce nu-i tot miere,

cum și darurile-alese sunt la mulți numai părere:

de departe crezi că-i aur, dar de-aproape vezi că-i zgură -

inima-i venin și fiere, miere este doar la gură.

90 - De zece ori gândește bine nainte de-a vorbi o dată,

că mulți pe-o vorbă spusă-n grabă au pătimit viața toată.

91 - Când n-ai nici cine să te-ndrume

și nu-ți cunoști nici drumul tău,

mai bine-ntoarce-te din cale decât să rătăcești mai rău.

92 - Bine-au zis cei dinainte:

geaba-i cap dacă nu-i minte,

că-n zadar stă capu-n sus

dacă gânduri bune nu-s

și-n zadar e cap albit

dacă mintea n-a venit.

93 - Până n-a intra, socoate cum mai ieși sau cum te-ascunzi,

înainte de-ntrebare socotește cum răspunzi,

înainte de-a promite socotește dacă poți,

ca să n-ajungi de rușine și batjocură la toți.

94 - După ce-și răstoarnă carul, vede omul calea bună,

după ce-a căzut în cursă vede c-a crezut minciună,

după ce-a făcut prostia vede c-a fost fără minte;

dar în urmă văd toți proștii, cei cuminți văd înainte!

95 - Decât să-ți pară rău în urmă, mai bine-ți pară la-nceput,

decât să nu poți rupe mâine, mai bine azi, cât n-ai făcut.

96 - Cu mărăcinii sau noroiul sau cu stricații când te legi,

cu greu mai scapi - și totdeauna cu rău și pagubă te-alegi.

97 - Țintește de mai multe ori, apoi trage-o săgeată:

gândește bine și-nțelept, apoi răspunde-o dată.

98 - Nu te-ntinde la prea multe

nici când faci și nici când spui:

cloșca cu prea multe ouă nu va scoate nici un pui;

ci cuprinde mai puține câte poți purta-mpreună:

decât zece trebi și rele, e mai bine una bună.

99 - Cine umblă multe drumuri nu ajunge nicăieri;

nu începe decât lucrul pentru care ai puteri,

nu urma decât o cale,

nu avea decât un crez,

dacă vrei să fii om vrednic în ce spui și-n ce lucrezi.

100 - Haiducul bun cunoaște mulțime de cărări,

iar înțeleptul are mai multe rezolvări.

101 - Spicul gol stă ridicat

spicul plin, cu cap plecat

omul prost e cap pe sus

cel cuminte - cap supus.

102 - Ferice omul ce n-ajunge să aibă-a face cu cei mari

căci cei ce au cu ei a face și n-o pățesc, sunt foarte rari;

de vrei să viețuiești în pace în munca ta și-ntre ai tăi,

cu marii lumii nu fii prieten, ci îi ferește pe-orice căi.

103 - Cu cei ce plâng întotdeauna

de poți să plângi, ai suflet bun,

dacă râzi întotdeauna cu cei ce râd,

ești om nebun.

104 - Cine râde prea devreme o să plângă prea târziu,

căci e omul ușuratic, fără minte și pustiu.

105 - Vreme este și de râs,

loc și vreme și de plâns;

când le-ntorci și faci pe dos

ești nebun sau ești fricos.

106 - Când omul pierde drumul, nici calea n-o mai știe;

când pierde-nțelepciunea, mai pierde înc-o mie.

107 - Cel pățit, mai bine știe ce înseamnă să n-asculți,

dar câți știu întâi să-nvețe de la alții, nu sunt mulți;

până pate înainte, apoi știe priceput, -

ce-nțelept era s-asculte când putea dar, când n-a vrut!

108 - Pe cine l-a mușcat un câine se teme și de lătrătură:

ca o pățanie nu-i școală să-ți poată da învățătură.

109 - Cu-atâta știi mai bine, cu cât mai multe-asculți -

dar buna-nvățătură s-o spună nu sunt mulți.

110 - Timpul și Nevoia și-astăzi

sunt doi buni învățători;

cine-i înțelege-n viață se căiește rareori,

iară cine nu-nțelege greu plătește pătimind

și sfârșește-n nebunie, plagă tuturor fiind.

111 - Nevoia-nvață pe acela ce n-are-nvățător în viață -

nenorocit pe veci e omul ce nici nevoia nu-l învață.

112 - Din a altora pățanii tu să-nveți mergând pe cale,

ca să n-ajungi tu ca alții să învețe din a tale.

113 - Omul înțelept învață din pățania oricui

dar cel prost nu-nvață minte nici din nenorocul lui.

114 - Cei cu bună-nvățătură

miere scumpă scot din gură,

cei cu-nvățături stricate

scot otravă și păcate.

115 - Cine are-o carte-n mână trebuie să umble drept

și să fie bun cu alții, doar atunci e înțelept.

116 - Om cu carte și căzut

e de două ori pierdut.

117 - Cu-aceia care te învață să fii și îngăduitor:

nu-i om desăvârșit pe lume, își au și ei cusurul lor:

dar, pentru binele cel mare ce ți-au făcut cu-adevărat,

nu-i osândi când, și ei oameni,

îi vei vedea cu vreun păcat.

118 - Cel înțelept în toate

este cu patru ochi și două minți

păstrând măsura bună-n toate,

în mers, în vorbe și-n dorinți;

văzând cărarea înainte,

va ști cum s-o sfârșească drept:

pe cinste și pe cumpătare se vede omul înțelept.

119 - De copil se-nvață omul cum vorbește și-n ce ton

ce nu-nveți când ești Ionică, greu înveți când vei fi Ion.

120 - Cartea are-un mare preț -

nu-i târziu nicicând s-o-nveți;

cine-o poate și nu vrea

moare-n starea cea mai rea.

121 - Nu e omul niciodată prea bătrân să mai învețe -

cartea e mărgăritarul cel de preț cu multe fețe,

ce, cu cât se șlefuiește, strălucește și mai tare;

de aceea o dorește și o caută cine-o are.

122 - Aprinde-ți lumânarea nainte de-noptare

și roagă-te nainte să treci prin încercare

și ia-ți măsura bună nainte totdeauna:

târziu să faci căpița când s-a pornit furtuna.