Despre înţelepciune (1)

1 - În Adevăr e-nţelepciunea care toate le-a ştiut;

forma lucrurilor toate El a dat-o la-nceput,

tuturor le-a dat viaţa, toate doar prin El se ţin -

cine este-n El, acela este înţelept divin.

2 - Preţuieşte-nţelepciunea cu-orice haină-ar fi-mbrăcată

şi urmează-a ei cărare orice mână ţi-o arată;

cântăreşte vorba plină, sfatul bun e-o avuţie:

când postavu-i bun îl cumperi, nu te uiţi la prăvălie.

3 - Cel cuminte-i totdeauna liniştit, tăcut şi blând;

carul plin nu face zgomot, numai carul gol, trecând.

4 - Gânduri nalte pentru tine tu nu-ţi face fără rost:

cine se admiră însuşi, deseori admiră-un prost.

5 - Pentru orice stări îţi caută căi mai multe de-a ieşi:

piere şoricelul care doar o gaură va şti.

6 - Caută să-i trezeşti pe oameni

cum trezesc mărinimos

zorii lumea dimineaţa: prin lumină şi frumos.

7 - Fii cu grijă-ntotdeauna, nu te-ncrede-n ce se pare;

când ţi-e frică în pădure lupul pare şi mai mare;

când te prea încrezi, te-nşeală cel viclean şi cel cu minte -

tu fereşte-te de oameni până ce-i cunoşti nainte.

8 - Nu-ntreba pe nime-n viaţă

pe-unde-a fost de-i rău ori bine,

ci te uită totdeauna ce-a-nvăţat

de unde vine.

9 - Sunt atâtea lucruri care le uiţi când eşti sănătos

şi acestea cred că-s cele mai de preţ şi de folos.

10 - Lumânările fac pete, lămpile ades fac fum,

dar lumina cea cerească n-are nici miros, nici scrum;

tot aşa-i şi-nţelepciunea cea de sus şi cea de jos -

numai ceea ce-i din ceruri e curat şi e frumos.

11 - Sunt mulţi oameni ce-au în lume

cinste sau înţelepciune,

dar puţini pe amândouă pot frumos să le-mpreune,

de aceea printre oameni cei mai rari şi preţuiţi

sunt acei ce pot fi-n lume şi-nţelepţi dar şi cinstiţi.

12 - Omul e-nţelept atâta cât înţelepciunea cată,

dar când crede c-a aflat-o, are-o inimă-ngâmfată.

13 - Caută sfânta-nţelepciune, prin ea toate le cunoşti.

Vai nu vezi tu cum îşi bate joc Satana de cei proşti?

14 - Cine-n inimă primeşte câte toate să se-adune,

în curând n-o să mai aibă loc să strângă cele bune.

15 - Moara când o mişcă apa nu se-opreşte de la sine:

macină ce pui într-însa de e rău ori de e bine.

Tot aşa-i şi mintea noastră: umblă fără de hodină,

dar nu macină adesea bob de grâu, numai neghină.

16 - Fiica mea, ascultă-ţi glasul conştiinţei şi-l urmează -

de-i dispreţuieşti mustrarea, ea odată încetează,

iar apoi, precum acuma e de greu să se oprească

va fi şi mai greu după-aceea s-o mai faci să-ţi mai vorbească -

şi nu-i fiară de pe lume, nici nebun apoi, în stare

de-aşa crime ca acela care conştiinţă n-are.

17 - Conştiinţa ta, de vrei,

poţi în seamă să n-o iei

poţi s-o-năbuşi şi s-o faci

să te lase-n rău să zaci,

dar în iad când te-i afla

veşnic nu-ţi va mai tăcea.

18 - Fiii mei, să nu vă pierdeţi dragostea de cele bune:

de biserică, de-adunare, de Scripturi şi rugăciune,

căci, dacă vă pierdeţi gustul de plăcerea cea curată,

neînchipuit de greu e să-l mai câştigaţi vreodată.

19 - Fiica mea, tot ce se vede pe pământ e numai fum:

va pieri curând din lume tot ce tu iubeşti acum;

nu-ţi lega de nici un lucru sufletul, nicicând, aci,

ca şi cum pe veşnicie ce iubeşti ar dăinui,

ci priveşte-le pe toate înfrânat şi serios:

numai astfel după toate vei avea un bun folos.

20 - Nu te lăuda tu singur că eşti bun şi înţelept:

las-să spună asta alţii, cei din jur, că ei ştiu drept;

soţul, sluga ta, vecinul, fraţii ştiu cu-adevărat

cât eşti tu de bun şi cât eşti de cinstit şi de curat.

21 - Cine eşti se vede-atuncea când nu-i nimeni să te vadă,

când nu te cunoaşte nimeni, când ispita o să-ţi cadă:

în călătorii, sau noaptea, şi-n mânie - nu prin sat.

Când eşti singur se cunoaşte cine eşti cu-adevărat.

22 - Buni sunt toţi cei înţelepţi

numai cei proşti sunt nedrepţi.

23 - Fiul meu, privind la alţii să înveţi ce-i de ales

cine-nvaţă când păţeşte o plăteşte scump, ades.

24 - Fiul meu, primeşte sfatul şi mustrarea chiar de-i tare:

pe cărarea-nţelepciunii poţi să mergi doar prin răbdare;

este foarte greu să suferi o mustrare, chiar şi dreaptă,

dar răbdarea totdeauna face inima-nţeleaptă.

25 - Cred că lucru foarte greu e ca să-ţi însuşeşti un sfat,

să-l asculţi urmându-i calea când chiar ţie-ţi este dat,

însă cred că pe vecie e nenorocit acel

care sfatul bun n-ascultă, orişicine este el.

26 - Înţelepţi sunt doar aceia ce nainte văd şi ştiu

căci în urmă văd şi proştii... numai că e prea târziu.

27 - Să te-ncrezi în promisiunea oamenilor rar de tot,

căci chiar dac-ar vrea să ţină ce promit, ades nu pot,

dar să crezi oricând Lumina şi făgăduinţa sa,

căci ea nu numai voieşte, dar şi poate-a şi-o ţinea.

28 - Dacă prima-nţelepciune e-Adevărul, nu uita

că a doua e tăcerea - însoţeşte-te cu ea!

29 - Proştilor le merge gura înaintea morţii-ntruna;

cumpătaţilor deodată le merg ele totdeauna;

numai la-nţelepţi le merge întâi mintea şi-apoi gura;

fericiţi sunt câţi le-ascultă pilda şi învăţătura.

30 - Buna creştere se-nvaţă încă din ai vieţii zori:

mai mult face-o mamă bună decât zece-nvăţători.

31 - Preţuiţi pe marii oameni ce sunt mari cu-adevărat:

ei deschid în lume drumuri pe-unde nimeni n-a umblat.

Fericind în lume pe-alţii, mii, câţi vin în urma lor,

ei au preţ ades mai mare ca întregul lor popor;

şi-adevărul spus de dânşii este-adesea mai de preţ

decât orişice comoară, decât orice frumuseţi.

32 - Pe cărarea-nţelepciunii, fiii mei, umblaţi cu plac,

căci numai umblând pe dânsa veţi afla viaţa-n veac.

33 - Pe cărarea-nţelepciunii cine umblă ascultând

darul ei cel scump, lumina, o va dobândi curând.

34 - Pe cărarea-nţelepciunii cine merge neclintit

umblă fericit - şi cerul şi-l găseşte fericit.

35 - Ştiţi voi oare că sunt oameni mai de preţ ca ţara lor,

oameni care valorează şi mai mult ca un popor?

Iată: au pierit popoare, s-au dus ţări - dar nu mai mor

acei oameni pentru care pomenim şi neamul lor!

36 - Proştii sunt câţi şi-n greşeală

tot susţin că ei sunt drepţi,

căci de şi-ar cunoaşte vina

n-ar fi proşti ci-ar fi-nţelepţi.

37 - Tot ce ştii e doar aceea care-ţi va mai rămânea

după ce pe toate cele ce le-nveţi le vei uita.

38 - Fugi de inima-ngâmfată

care stăruie-n greşeli,

căci povaţa necurmată

îţi atrage bănuieli.

39 - Ambiţia şi-nţelepciunea nu pot fi-n cineva la fel,

căci oricând se măreşte una, va scădea cealaltă-n el.

40 - Teme-te de remuşcare înainte de-a cădea:

nu-i venin să-ţi otrăvească sufletul apoi, ca ea.

41 - Fiul meu, în viaţă, poţi

să-nveţi ceva de la toţi:

de la credincioşi: să crezi

de la drepţi: cum să lucrezi,

de la sfinţi: cum să răspunzi,

de la darnici: să te-ascunzi,

de la cei smeriţi: să taci,

de la paşnici: cum să-mpaci,

de la iubitori: să ierţi,

de la blânzi: cum să te cerţi,

de la toţi cei buni: aşa

să fii toată viaţa ta!

42 - Chiar şi de la cei răi vezi

cum să faci să nu-i urmezi

numai dacă ştii s-asculţi

să vezi cum fac cei mai mulţi

ca să ştii s-alegi, cum spun,

ce e rău şi ce e bun,

căci la vreme vei afla

ce e bine a urma

şi ce-i rău a lepăda.

43 - Sunt atâtea lucruri care

nu le ştii când eşti om mare,

ci când ai căzut le-nveţi:

astea cred că-s mai de preţ.

44 - Caută să păstrezi măsura în ce-i bine şi-n ce-i drept:

deseori e o prostie să te crezi prea înţelept.

45 - Câtă vreme omul caută-nţelepciunea, e-nţelept,

dar când crede c-a aflat-o, e un prost (a zis un drept).

De aceea tu ascultă: învaţă neîncetat -

toată viaţa-nvaţă omul înţelept cu-adevărat.

46 - Nu primi vreo-ncredinţare de la nici un înţelept

care-ar vrea să te convingă ca să faci ce nu e drept;

nu căuta de ochii lumii - de ţi-e greu ori ţi-e uşor -

să-l faci lucrul ce-l condamnă gândul tău şi-al tuturor.

47 - Nu fugi de convorbirea cu nici unul care vine

şi te caută cu dorinţa de-a vorbi ceva cu tine,

căci de-i om cinstit acela, vorba lui îţi foloseşte,

iar de-i rău, îi prinde bine vorba ta - dac-o primeşte.

48 - Foloseşte orice clipă ce-ţi rămâne de trăit,

căci şi zilele-s mai scurte după ce-ai îmbătrânit;

întrebuinţează bine orice zi şi orice ceas,

ca să poţi avea odihnă dincolo de-al morţii pas.

49 - Fiul meu, a ta silinţă dă-ţi-o toată totdeauna

să câştigi înţelepciunea şi să-i poţi purta cununa,

căci nu poate nici să creadă un întunecat la minte,

nici nu poate să iubească cel neluminat nainte.

50 - Să fii treaz, că nu ştii clipa când stăpânul va veni:

fericită sluga dreaptă,

ce-L aşteaptă înţeleaptă

şi veghează a-L primi.

51 - Fiii mei, întotdeauna în viaţă ţine-ţi minte:

de-ascultarea pentru Cinste s-aveţi dragoste fierbinte -

ea vă dă înţelepciunea care-o să vă lumineze,

ca-n lumină şi în pace paşii să vi se-ndrepteze;

ea vă va-ntări pe calea de-adevăr şi de iubire,

să ajungeţi starea naltă de putere şi sfinţire

care-n orice loc şi vreme viaţa voastră o va face

să puteţi vedea cununa şi s-o aşteptaţi în pace.

52 - E lumină-nţelepciunea, cum prostia e-noptare,

iar lumina-i curăţie şi credinţă roditoare;

cine spune că el crede, dar nu umblă în lumină,

nici trăieşte-n curăţie, nici nu are roadă plină

a blândeţii, bunătăţii, înfrânării şi iubirii,

este-un prost; se-nşeală singur şi-i pe drumul prăbuşirii -

însă fiii-nţelepciunii merg din bine în mai bine,

până vor primi răsplata: Cerul Veşnicei Lumine.

53 - Drumu-nţelepciunii este: să asculţi de sfatul bun;

nu-ntreba ce zice lumea că e bun sau că-i nebun,

căci acel ce nu primeşte şi n-ascultă bunul sfat

în curând n-o să mai poată cu nimic a fi-ajutat,

dar acela ce-l ascultă şi-l urmează cu temei

pe cărarea-nţelepciunii va ajunge fiul ei.

54 - Nu se face supă bună ori de unde iese fum -

un sfat bun şi-un om cuminte rareori găseşti pe drum.

55 - Dacă nu vrei să pui mâna, ce baţi apa-n piuă?

Şi de n-ar striga o broască, tot s-ar face ziuă!

56 - Boii bătrâni fac brazda dreaptă,

omul cuminte lucru bun,

femeia bună cinste casei

- şi vorba bună, cui o spun.

57 - Când latră câinele bătrân, să ieşi afară orişicând.

Când un păţit te sfătuieşte,

să nu-l dispreţuieşti râzând.

58 - Mai întâi îţi fă vecinii, apoi casa unde stai

fără trai bun cu vecinii, nici trai bun în casă n-ai.

59 - Din orice glumă spusă jumătate-i într-adins:

tu să-i înţelegi cu hazul mai ales al ei cuprins.

60 - Dacă nu ştii ceva-ntreabă, nu-i ruşine că nu ştii:

e mai ruşinos pe urmă, neştiind, să spui prostii.

61 - Cu-ntrebarea

şi-ascultarea

treci şi marea

şi-ncercarea.

Cu trufia şi prostia

paţi ruşinea şi urgia.

62 - Bine-i şi-a vorbi cuminte, bine-i şi-a tăcea-nţelept

dacă ştii când este vremea pentru lucrul bun şi drept.

63 - Vorba rea când ţi-a ieşit

mai bine s-o fi tuşit,

sau să ţi-o fi strănutat:

nu erai de râs în sat.

64 - Mai întâi ascultă şi apoi vorbeşte;

mai întâi măsoară şi apoi croieşte;

mai întâi cunoaşte şi apoi te-ncrede:

nu e totdeauna drept tot ce se vede.

65 - Mai mult spune cel ce tace decât multul vorbăreţ:

când tăcerea-i mină de-aur, vorbăria-i un coteţ.

66 - Omul ce vorbeşte multe, ştie mult - sau multe minte;

atunci, ori să tacă-i bine, ori să plece cel cuminte.

67 - Omului cu cap de-ajuns

şi tăcerea-i un răspuns,

celui numai cu căciulă

car de vorbă nu-i destulă.

68 - Nici somn lung nu-i fără vise

nici spus mult fără minciuni;

după-acestea-i vei cunoaşte

pe flecari şi pe nebuni.

69 - Găina care cântă mult, puţine ouă face;

puţină treabă face-acel ce vorba multă-i place.

70 - Cel înţelept învârte-n gură de şapte ori cuvântul său,

de-aceea după nici o vorbă el n-are ce să-i pară rău.

71 - Vorba ta, cât n-ai vorbit-o,

poţi s-o stăpâneşti cum vrei -

dacă-ai spus-o, ea-i stăpână, tu eşti sub robia ei.

72 - Mulţi nu ştiu ce ai în suflet

până văd ce scoţi din gură:

pentru cele dinăuntru vorba cuiva e-o măsură.

73 - Nu te-amesteca acolo unde nu ţi-e oala fiartă,

nici nu te băga vreodată unde cineva se ceartă,

căci cu oala cea străină te poţi arde rău odată,

iar din ceartă totdeauna ieşi cu cinstea defăimată.

74 - Cine are mintea-ntreagă

unde-i ceartă nu se bagă:

omu-n stări înfuriate

e nebun pe jumătate.

75 - Când doi furioşi se ceartă, amândoi sunt vinovaţi;

nici în jurul lor atuncea nu e bine să te-araţi,

că te miri din cine ştie ce nimic le va părea

şi-au să sară pân-la urmă amândoi asupra ta.

76 - Dacă nu vrei să te afli cu greşită socoteală,

la cei lăudaţi nu merge cu sac gol şi mâna goală.

77 - Mai credincios ţi-e ochiul decât urechea ta;

să crezi ce vezi mai bine, decât ce-ai asculta.

78 - Cu sila poţi să-i iei cuiva, dar nu-i poţi da nimică:

sfat bun poţi da, dar minte nu, când ei cu voia-şi strică.

79 - Nu da cămaşa ta pe altul de nu vrei să rămâi tu gol

şi nu umbla s-acoperi pe-altul când tu eşti încă fără ţol

şi câtă vreme-ai tăi n-au pâine, nu te-ngriji de alţii-ntâi,

de vrei să fii un om cuminte şi nu un fără-căpătâi.

80 - Cine din cuvânt nu-nvaţă, greu învaţă din ciomag;

ce e bine tu urmează nu de silă, ci de drag.

81 - Ajunge o măciucă la carul cu ulcioare:

ajunge cui pricepe o singură mustrare;

la calul bun ajunge să-i dai un singur bici,

la omul ce-nţelege, o vorbă, dacă-i zici.

82 - Chiar şi cel cu judecată

mai greşeşte câteodată,

atunci cum n-ar fi greşit

omul prost şi necioplit?

83 - Chiar şi cel ce tot învaţă

nu-i prea înţelept în viaţă;

dar acela ne-nvăţat

cum să ştie ce-i curat,

cum să meargă-n bunul drum

dacă nici nu ştie cum?

84 - Şi sub frunza cea mai proastă

poţi găsi o pară coaptă;

poţi să afli-nţelepciunea

unde nimeni nu se-aşteaptă.

85 - După glas cunoşti şi omul şi o pasăre-o cunoşti;

după vorbă-l vezi pe omul cel cuminte din cei proşti.

86 - Nu toţi cei ce-au urechi mari

sunt din viţă de măgari;

deseori la cei de rând

afli aur scăpărând.

87 - Calul cel bătrân cunoaşte multe drumuri

din umblate -

omul cel păţit când spune, ia-le bine-aminte toate.

88 - Puica o cunoşti pe creastă

iar pe lele după rochi,

prostul îl cunoşti pe vorbă iar şiretul după ochi;

tu deprinde-ţi bine ochiul şi urechea să-i cunoşti:

nu cumva-nşelat de dânşii să fii tu printre cei proşti.

89 - Nu tot ce sclipeşte-i aur, nici ce-i dulce nu-i tot miere,

cum şi darurile-alese sunt la mulţi numai părere:

de departe crezi că-i aur, dar de-aproape vezi că-i zgură -

inima-i venin şi fiere, miere este doar la gură.

90 - De zece ori gândeşte bine nainte de-a vorbi o dată,

că mulţi pe-o vorbă spusă-n grabă au pătimit viaţa toată.

91 - Când n-ai nici cine să te-ndrume

şi nu-ţi cunoşti nici drumul tău,

mai bine-ntoarce-te din cale decât să rătăceşti mai rău.

92 - Bine-au zis cei dinainte:

geaba-i cap dacă nu-i minte,

că-n zadar stă capu-n sus

dacă gânduri bune nu-s

şi-n zadar e cap albit

dacă mintea n-a venit.

93 - Până n-a intra, socoate cum mai ieşi sau cum te-ascunzi,

înainte de-ntrebare socoteşte cum răspunzi,

înainte de-a promite socoteşte dacă poţi,

ca să n-ajungi de ruşine şi batjocură la toţi.

94 - După ce-şi răstoarnă carul, vede omul calea bună,

după ce-a căzut în cursă vede c-a crezut minciună,

după ce-a făcut prostia vede c-a fost fără minte;

dar în urmă văd toţi proştii, cei cuminţi văd înainte!

95 - Decât să-ţi pară rău în urmă, mai bine-ţi pară la-nceput,

decât să nu poţi rupe mâine, mai bine azi, cât n-ai făcut.

96 - Cu mărăcinii sau noroiul sau cu stricaţii când te legi,

cu greu mai scapi - şi totdeauna cu rău şi pagubă te-alegi.

97 - Ţinteşte de mai multe ori, apoi trage-o săgeată:

gândeşte bine şi-nţelept, apoi răspunde-o dată.

98 - Nu te-ntinde la prea multe

nici când faci şi nici când spui:

cloşca cu prea multe ouă nu va scoate nici un pui;

ci cuprinde mai puţine câte poţi purta-mpreună:

decât zece trebi şi rele, e mai bine una bună.

99 - Cine umblă multe drumuri nu ajunge nicăieri;

nu începe decât lucrul pentru care ai puteri,

nu urma decât o cale,

nu avea decât un crez,

dacă vrei să fii om vrednic în ce spui şi-n ce lucrezi.

100 - Haiducul bun cunoaşte mulţime de cărări,

iar înţeleptul are mai multe rezolvări.

101 - Spicul gol stă ridicat

spicul plin, cu cap plecat

omul prost e cap pe sus

cel cuminte - cap supus.

102 - Ferice omul ce n-ajunge să aibă-a face cu cei mari

căci cei ce au cu ei a face şi n-o păţesc, sunt foarte rari;

de vrei să vieţuieşti în pace în munca ta şi-ntre ai tăi,

cu marii lumii nu fii prieten, ci îi fereşte pe-orice căi.

103 - Cu cei ce plâng întotdeauna

de poţi să plângi, ai suflet bun,

dacă râzi întotdeauna cu cei ce râd,

eşti om nebun.

104 - Cine râde prea devreme o să plângă prea târziu,

căci e omul uşuratic, fără minte şi pustiu.

105 - Vreme este şi de râs,

loc şi vreme şi de plâns;

când le-ntorci şi faci pe dos

eşti nebun sau eşti fricos.

106 - Când omul pierde drumul, nici calea n-o mai ştie;

când pierde-nţelepciunea, mai pierde înc-o mie.

107 - Cel păţit, mai bine ştie ce înseamnă să n-asculţi,

dar câţi ştiu întâi să-nveţe de la alţii, nu sunt mulţi;

până pate înainte, apoi ştie priceput, -

ce-nţelept era s-asculte când putea dar, când n-a vrut!

108 - Pe cine l-a muşcat un câine se teme şi de lătrătură:

ca o păţanie nu-i şcoală să-ţi poată da învăţătură.

109 - Cu-atâta ştii mai bine, cu cât mai multe-asculţi -

dar buna-nvăţătură s-o spună nu sunt mulţi.

110 - Timpul şi Nevoia şi-astăzi

sunt doi buni învăţători;

cine-i înţelege-n viaţă se căieşte rareori,

iară cine nu-nţelege greu plăteşte pătimind

şi sfârşeşte-n nebunie, plagă tuturor fiind.

111 - Nevoia-nvaţă pe acela ce n-are-nvăţător în viaţă -

nenorocit pe veci e omul ce nici nevoia nu-l învaţă.

112 - Din a altora păţanii tu să-nveţi mergând pe cale,

ca să n-ajungi tu ca alţii să înveţe din a tale.

113 - Omul înţelept învaţă din păţania oricui

dar cel prost nu-nvaţă minte nici din nenorocul lui.

114 - Cei cu bună-nvăţătură

miere scumpă scot din gură,

cei cu-nvăţături stricate

scot otravă şi păcate.

115 - Cine are-o carte-n mână trebuie să umble drept

şi să fie bun cu alţii, doar atunci e înţelept.

116 - Om cu carte şi căzut

e de două ori pierdut.

117 - Cu-aceia care te învaţă să fii şi îngăduitor:

nu-i om desăvârşit pe lume, îşi au şi ei cusurul lor:

dar, pentru binele cel mare ce ţi-au făcut cu-adevărat,

nu-i osândi când, şi ei oameni,

îi vei vedea cu vreun păcat.

118 - Cel înţelept în toate

este cu patru ochi şi două minţi

păstrând măsura bună-n toate,

în mers, în vorbe şi-n dorinţi;

văzând cărarea înainte,

va şti cum s-o sfârşească drept:

pe cinste şi pe cumpătare se vede omul înţelept.

119 - De copil se-nvaţă omul cum vorbeşte şi-n ce ton

ce nu-nveţi când eşti Ionică, greu înveţi când vei fi Ion.

120 - Cartea are-un mare preţ -

nu-i târziu nicicând s-o-nveţi;

cine-o poate şi nu vrea

moare-n starea cea mai rea.

121 - Nu e omul niciodată prea bătrân să mai înveţe -

cartea e mărgăritarul cel de preţ cu multe feţe,

ce, cu cât se şlefuieşte, străluceşte şi mai tare;

de aceea o doreşte şi o caută cine-o are.

122 - Aprinde-ţi lumânarea nainte de-noptare

şi roagă-te nainte să treci prin încercare

şi ia-ţi măsura bună nainte totdeauna:

târziu să faci căpiţa când s-a pornit furtuna.