Despre nădejde
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, să ai nădejde pururea-n Puterea cea
care n-a-nșelat pe nimeni ce-a nădăjduit spre Ea;
de-ar fi valuri mari cât munții și furtună și necaz
nu se-neacă niciodată luntrea-n care-i un viteaz.
2 - Fiica mea, nădejdea toată
nu ți-o pierde niciodată;
norul orișicât de mare
nu-l întunecă pe soare.
3 - Chiar de șapte ori în luptă dac-ar fi să fii trântit,
până n-ai pierdut nădejdea nu ești încă biruit.
4 - Ai nădejde! - Ea-i puterea ce te leagă strâns de țel
ca să nu te poată smulge nici un val de nici un fel.
5 - Fiul meu, când tu spre Bine prin credință ai venit,
când iubirea lui cu toate darurile-i te-a sfințit,
ai numai nădejde tare în puterea lui de sus
care va-mplini la vreme tot ce-i scris și tot ce-i spus;
în nădejdea tare-un sprijin și-o putere vei primi
până când la Țărmul Țintei fericit vei poposi.
6 - Pân-la țărmul mântuirii cu corabia Nădejdii
scapi de adâncimi, treci valuri și răzbești peste primejdii.
7 - Cu nădejdea când vâslești
și pe-o scândură plutești,
dar nădejdea când ți-o treci
și-n corabie te-neci.
8 - Cât nădejdea nu ți-o stinge
nimeni nu te poate-nvinge;
dar nădejdea de-ai pierdut
ești învins de la-nceput.
9 - Orișicât te-ar trece viața prin necazuri și primejdii
tu să nu cazi niciodată în vâltoarea deznădejdii;
nici când singur fără zare
ai fi chiar căzut în mare,
căci puterea cea divină a încrederii-i mai tare
și cum tu nici nu-ți închipui o lumină-ți poate-apare.
10 - Toți suntem în viața asta călători spre-o altă viață
unii-ntunecați, iar alții luminoși mereu la față,
unii merg senini știind că merg Acasă pe vecie,
unii apăsați cu silă ca spre-o veșnică robie -
cel ce Binele îl are reazemul nădejdii sale
merge liniștit și sigur și senin mereu pe cale.
11 - Caută să-ți păstrezi nădejdea că oriunde-ai fi-aruncat
Cineva îți știe locul și cât timp ai de-ndurat
și la vremea potrivită te va scoate fericit
- omul disperat se pierde chiar și-n locul liniștit.
12 - Moartea-i un vrăjmaș a cărui sabie pe toți doboară
dar pe cei ce au nădejde, ea-i învie nu-i omoară.
13 - Nu lăsa ca întristarea să te tulbure prea tare,
ea-ți întunecă lumina chiar pe cea mai grea cărare;
prin tunelul încercării disperarea ți-ar sufla
în lumină chiar atuncea când ești mai lipsit de ea.
14 - Moartea e sfârșitul vieții celui rău și blestemat,
însă e-nceputul vieții celui bun cu-adevărat.
15 - Nădejdea Binelui lărgește și-nalță inima ușoară,
îngrijorarea o-ngustează, o prăbușește și-o omoară.
16 - Întristarea ofilește florile nădejdii
și târăște-ntreaga viață spre pierzare și primejdii;
fiii mei, voi totdeauna să aveți nădejde tare,
nu-i mai tare ca nădejdea nici un dușman de sub soare.
17 - Precum molia și cariul astfel roade disperarea
- dar cel credincios nu-și lasă doborâtă-ncredințarea,
că oricât ar fi de-adâncă și de grea nenorocirea,
prin răbdare va învinge negura și asuprirea
și de nu se îndoiește pân-la capăt, va învinge
orice vânt i-ar fi-mpotrivă, orice valuri l-ar împinge.
18 - Nădejdea zilnic te înalță și-ți face inima ușoară,
ea și din toamna vieții face o fericită primăvară
în inima bătrână-aduce a tinereții-nflăcărare
că-n glasul ei mereu e cântec și-n ochii ei mereu e soare.
19 - Nu e nici un om pe lume într-atâta de stricat
încât să nu fie-ntrânsul chiar nimic-nimic curat,
afli-ntre gunoaie-adesea bogății că te uimești
numai caută cu nădejde și răbdare - și găsești.
20 - Poți să fugi de gura lumii dacă faci ce nu-i permis,
poți să te ascunzi de oameni după ce te-ai compromis,
dar nu poți să fugi de tine și de conștiința ta
Binele te urmărește și te judecă prin ea.
21 - Numai osândind păcatul și-ndreptând ce poți căit
poți nădăjdui vreodată la un capăt fericit.
22 - Credinciosule pe moarte, nu fii necăjit văzând
că-ți rămân copiii singuri: ei vor fi-ajutați crescând,
unii pentru-al tău Părinte iară alții pentru-al lor
o să-i caute, știe Cerul cum să vină-n ajutor.
23 - Când durerea ca un munte o s-apese fără milă
să-ți zdrobească-n deznădejde biata inimă umilă,
fericita izbăvire pururea să te-nsenine,
dacă ai nădejde tare vei fi-nvigător cu bine.
24 - Ai nădejde tare-n Bine și te-ncrede neclintit
Cerul dă la timp scăparea celui ce-a nădăjduit.
25 - Celui ce nădăjduiește, totu-i este fericit
- așteptarea credincioasă i-e plăcută la sfârșit.
26 - Nu moare-o viață credincioasă
atunci când inima-ncetează
ci strălucire mai frumoasă
pe veșnicie o urmează.
27 - De la mormântul cel mai vechi
pân-la mormântul cel mai nou
în bieții oameni frica morții a fost un lung și trist ecou;
numai Hristos zdrobind puterea și boldul morții cel amar
o face pentru-ai Săi să fie un imn biruitor de har.
28 - Dacă-i un mister Credința,
dacă-i Dragostea mister,
e și mai mister Nădejdea - ancora înfiptă-n cer;
tot ce-avem în noi Credință sau Iubire,
în zadar,
n-ar avea nici o putere fără al Nădejdii har.
29 - Între dorințe și speranțe trec ale noastre zile toate,
dar inima, abia la urmă, ceva să înțeleagă poate.
30 - Omului, credința-i cere ca să-i dea ființa-ntreagă,
dragostea îi cere numai inima,
de ea se leagă;
dar nădejdea cere numai o fărâmă doar, și-o rază,
când le are, ea credința și iubirea le salvează.
31 - Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotărâtă
- să nu cadă-n deznădejde nici o inimă-amărâtă.
Hotărâtă-i vremea jalei și când vine
și când pleacă
nu-i nimic să țină veșnic, ai nădejde! -
și-o să treacă!
32 - Să nu cazi în deznădejde nici în cel mai greu potop,
totul este cu putință de mai poți să lupți un strop;
deznădejdea e vrăjmașul cel mai crud și ucigaș
- chiar dacă ți-ai pierde totul, sufletul să nu ți-l lași.
33 - Fă în orice încercare tot ce știi că-ți stă-n putere,
mai departe, ai nădejde!
- Dumnezeu atâta-ți cere!
34 - Câtă vreme e nădejdea, orice despărțiri să vină,
dragostea rămâne tare, liniștită și senină.
Când se lasă deznădejdea, fie totul cât de tare
în curând se nimicește în durere și-n uitare.
35 - O singură nenorocire scăpare-n veci nu poate-avea:
aceea este Deznădejdea -
și vai de cei ajunși în ea!
36 - Deznădejdea-i cel mai mare rău și moarte și vrăjmaș;
plânge, rabdă, crede, luptă -
dar la ea să nu te lași!
37 - Cine are-n greu un prieten,
o soție-ascultătoare
și-o nădejde neclintită
- are harul cel mai mare.
38 - Deznădejdea e păcatul cel mai mare și mai greu
căci el îți ucide-n suflet chiar pe Însuși Dumnezeu
și te lasă-n fața morții și a iadului - zdrobit.
- O, să n-ajungi niciodată la acest păcat cumplit!
Căci oricât de grea să fie starea-n care ai ajuns,
o salvare este încă - și la ea va fi-un răspuns!
39 - Nimenea să nu dărâme ce nu mai reface iar,
nu-i lua la nimeni lampa, până ce-i aprinzi un far,
nu-i lua cuiva nădejdea până-i dai încredințarea
- celui fără de nădejde îi rămâne doar pierzarea.
40 - Al vieții azi ne este scurt mereu și chinuit,
scumpă e numai nădejdea unui mâine fericit.
41 - Cea mai mare crimă este să ucizi nădejdea cui
o mai are doar pe-aceasta singură-n viața lui;
în oricare suferință și necaz ar fi căzut,
omul încă mai trăiește cât nădejdea n-a pierdut;
dar când și-a pierdut nădejdea nu mai poate fi salvat
- de aceasta a i-o pierde este cel mai greu păcat.
42 - Cât de slabă-i o nădejde până omul o mai are
suferă și rabdă totul să trăiască - și nu moare.
Dar când și-a pierdut nădejdea, cade omul și se stinge
- ai nădejde totdeauna
înc-un ceas - și vei învinge.