Despre nădejde
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, să ai nădejde pururea-n Puterea cea
care n-a-nşelat pe nimeni ce-a nădăjduit spre Ea;
de-ar fi valuri mari cât munţii şi furtună şi necaz
nu se-neacă niciodată luntrea-n care-i un viteaz.
2 - Fiica mea, nădejdea toată
nu ţi-o pierde niciodată;
norul orişicât de mare
nu-l întunecă pe soare.
3 - Chiar de şapte ori în luptă dac-ar fi să fii trântit,
până n-ai pierdut nădejdea nu eşti încă biruit.
4 - Ai nădejde! - Ea-i puterea ce te leagă strâns de ţel
ca să nu te poată smulge nici un val de nici un fel.
5 - Fiul meu, când tu spre Bine prin credinţă ai venit,
când iubirea lui cu toate darurile-i te-a sfinţit,
ai numai nădejde tare în puterea lui de sus
care va-mplini la vreme tot ce-i scris şi tot ce-i spus;
în nădejdea tare-un sprijin şi-o putere vei primi
până când la Ţărmul Ţintei fericit vei poposi.
6 - Pân-la ţărmul mântuirii cu corabia Nădejdii
scapi de adâncimi, treci valuri şi răzbeşti peste primejdii.
7 - Cu nădejdea când vâsleşti
şi pe-o scândură pluteşti,
dar nădejdea când ţi-o treci
şi-n corabie te-neci.
8 - Cât nădejdea nu ţi-o stinge
nimeni nu te poate-nvinge;
dar nădejdea de-ai pierdut
eşti învins de la-nceput.
9 - Orişicât te-ar trece viaţa prin necazuri şi primejdii
tu să nu cazi niciodată în vâltoarea deznădejdii;
nici când singur fără zare
ai fi chiar căzut în mare,
căci puterea cea divină a încrederii-i mai tare
şi cum tu nici nu-ţi închipui o lumină-ţi poate-apare.
10 - Toţi suntem în viaţa asta călători spre-o altă viaţă
unii-ntunecaţi, iar alţii luminoşi mereu la faţă,
unii merg senini ştiind că merg Acasă pe vecie,
unii apăsaţi cu silă ca spre-o veşnică robie -
cel ce Binele îl are reazemul nădejdii sale
merge liniştit şi sigur şi senin mereu pe cale.
11 - Caută să-ţi păstrezi nădejdea că oriunde-ai fi-aruncat
Cineva îţi ştie locul şi cât timp ai de-ndurat
şi la vremea potrivită te va scoate fericit
- omul disperat se pierde chiar şi-n locul liniştit.
12 - Moartea-i un vrăjmaş a cărui sabie pe toţi doboară
dar pe cei ce au nădejde, ea-i învie nu-i omoară.
13 - Nu lăsa ca întristarea să te tulbure prea tare,
ea-ţi întunecă lumina chiar pe cea mai grea cărare;
prin tunelul încercării disperarea ţi-ar sufla
în lumină chiar atuncea când eşti mai lipsit de ea.
14 - Moartea e sfârşitul vieţii celui rău şi blestemat,
însă e-nceputul vieţii celui bun cu-adevărat.
15 - Nădejdea Binelui lărgeşte şi-nalţă inima uşoară,
îngrijorarea o-ngustează, o prăbuşeşte şi-o omoară.
16 - Întristarea ofileşte florile nădejdii
şi târăşte-ntreaga viaţă spre pierzare şi primejdii;
fiii mei, voi totdeauna să aveţi nădejde tare,
nu-i mai tare ca nădejdea nici un duşman de sub soare.
17 - Precum molia şi cariul astfel roade disperarea
- dar cel credincios nu-şi lasă doborâtă-ncredinţarea,
că oricât ar fi de-adâncă şi de grea nenorocirea,
prin răbdare va învinge negura şi asuprirea
şi de nu se îndoieşte pân-la capăt, va învinge
orice vânt i-ar fi-mpotrivă, orice valuri l-ar împinge.
18 - Nădejdea zilnic te înalţă şi-ţi face inima uşoară,
ea şi din toamna vieţii face o fericită primăvară
în inima bătrână-aduce a tinereţii-nflăcărare
că-n glasul ei mereu e cântec şi-n ochii ei mereu e soare.
19 - Nu e nici un om pe lume într-atâta de stricat
încât să nu fie-ntrânsul chiar nimic-nimic curat,
afli-ntre gunoaie-adesea bogăţii că te uimeşti
numai caută cu nădejde şi răbdare - şi găseşti.
20 - Poţi să fugi de gura lumii dacă faci ce nu-i permis,
poţi să te ascunzi de oameni după ce te-ai compromis,
dar nu poţi să fugi de tine şi de conştiinţa ta
Binele te urmăreşte şi te judecă prin ea.
21 - Numai osândind păcatul şi-ndreptând ce poţi căit
poţi nădăjdui vreodată la un capăt fericit.
22 - Credinciosule pe moarte, nu fii necăjit văzând
că-ţi rămân copiii singuri: ei vor fi-ajutaţi crescând,
unii pentru-al tău Părinte iară alţii pentru-al lor
o să-i caute, ştie Cerul cum să vină-n ajutor.
23 - Când durerea ca un munte o s-apese fără milă
să-ţi zdrobească-n deznădejde biata inimă umilă,
fericita izbăvire pururea să te-nsenine,
dacă ai nădejde tare vei fi-nvigător cu bine.
24 - Ai nădejde tare-n Bine şi te-ncrede neclintit
Cerul dă la timp scăparea celui ce-a nădăjduit.
25 - Celui ce nădăjduieşte, totu-i este fericit
- aşteptarea credincioasă i-e plăcută la sfârşit.
26 - Nu moare-o viaţă credincioasă
atunci când inima-ncetează
ci strălucire mai frumoasă
pe veşnicie o urmează.
27 - De la mormântul cel mai vechi
pân-la mormântul cel mai nou
în bieţii oameni frica morţii a fost un lung şi trist ecou;
numai Hristos zdrobind puterea şi boldul morţii cel amar
o face pentru-ai Săi să fie un imn biruitor de har.
28 - Dacă-i un mister Credinţa,
dacă-i Dragostea mister,
e şi mai mister Nădejdea - ancora înfiptă-n cer;
tot ce-avem în noi Credinţă sau Iubire,
în zadar,
n-ar avea nici o putere fără al Nădejdii har.
29 - Între dorinţe şi speranţe trec ale noastre zile toate,
dar inima, abia la urmă, ceva să înţeleagă poate.
30 - Omului, credinţa-i cere ca să-i dea fiinţa-ntreagă,
dragostea îi cere numai inima,
de ea se leagă;
dar nădejdea cere numai o fărâmă doar, şi-o rază,
când le are, ea credinţa şi iubirea le salvează.
31 - Pentru toate-n lumea asta este-o vreme hotărâtă
- să nu cadă-n deznădejde nici o inimă-amărâtă.
Hotărâtă-i vremea jalei şi când vine
şi când pleacă
nu-i nimic să ţină veşnic, ai nădejde! -
şi-o să treacă!
32 - Să nu cazi în deznădejde nici în cel mai greu potop,
totul este cu putinţă de mai poţi să lupţi un strop;
deznădejdea e vrăjmaşul cel mai crud şi ucigaş
- chiar dacă ţi-ai pierde totul, sufletul să nu ţi-l laşi.
33 - Fă în orice încercare tot ce ştii că-ţi stă-n putere,
mai departe, ai nădejde!
- Dumnezeu atâta-ţi cere!
34 - Câtă vreme e nădejdea, orice despărţiri să vină,
dragostea rămâne tare, liniştită şi senină.
Când se lasă deznădejdea, fie totul cât de tare
în curând se nimiceşte în durere şi-n uitare.
35 - O singură nenorocire scăpare-n veci nu poate-avea:
aceea este Deznădejdea -
şi vai de cei ajunşi în ea!
36 - Deznădejdea-i cel mai mare rău şi moarte şi vrăjmaş;
plânge, rabdă, crede, luptă -
dar la ea să nu te laşi!
37 - Cine are-n greu un prieten,
o soţie-ascultătoare
şi-o nădejde neclintită
- are harul cel mai mare.
38 - Deznădejdea e păcatul cel mai mare şi mai greu
căci el îţi ucide-n suflet chiar pe Însuşi Dumnezeu
şi te lasă-n faţa morţii şi a iadului - zdrobit.
- O, să n-ajungi niciodată la acest păcat cumplit!
Căci oricât de grea să fie starea-n care ai ajuns,
o salvare este încă - şi la ea va fi-un răspuns!
39 - Nimenea să nu dărâme ce nu mai reface iar,
nu-i lua la nimeni lampa, până ce-i aprinzi un far,
nu-i lua cuiva nădejdea până-i dai încredinţarea
- celui fără de nădejde îi rămâne doar pierzarea.
40 - Al vieţii azi ne este scurt mereu şi chinuit,
scumpă e numai nădejdea unui mâine fericit.
41 - Cea mai mare crimă este să ucizi nădejdea cui
o mai are doar pe-aceasta singură-n viaţa lui;
în oricare suferinţă şi necaz ar fi căzut,
omul încă mai trăieşte cât nădejdea n-a pierdut;
dar când şi-a pierdut nădejdea nu mai poate fi salvat
- de aceasta a i-o pierde este cel mai greu păcat.
42 - Cât de slabă-i o nădejde până omul o mai are
suferă şi rabdă totul să trăiască - şi nu moare.
Dar când şi-a pierdut nădejdea, cade omul şi se stinge
- ai nădejde totdeauna
înc-un ceas - şi vei învinge.