Despre omenie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Să nu vorbeşti cu-aceia care fug de tine sau se-ascund,
nu vorbi cu-aceia care îi întrebi şi nu-ţi răspund,
nu te însoţi cu-aceia care te dispreţuiesc
- înţelege ce-i cuminte şi fereşte ce-i prostesc!
2 - N-alerga după căruţa care nu te-aşteaptă-n drum:
cu acei ce fug de tine nu te însoţi nicicum,
că folosul care-ţi pare c-o să-l afli, nu-i folos,
ci e pagubă şi silă şi ruşine şi ponos.
3 - Cel obraznic
are praznic,
iară cel neruşinos
poate căpăta un os;
însă cum le vor mânca
asta este altceva!
4 - Să nu baţi la uşa celui care nu vrea să-ţi descuie,
să nu stărui după vorba celui ce nu vrea să-ţi spuie,
să nu mergi la nunta unde nici n-ai fost chemat întâi
- dacă nu vrei de ruşine şi de vorbă să rămâi.
5 - Nici neruşinat nu-i bine,
nici cu prea multă ruşine
- e ca sarea în bucate
nici prea mult, nici nesărate.
6 - Nepoftitul n-are masă,
nechematul n-are loc,
nedoritul n-are casă -
când nu-i minte, nu-i noroc.
7 - Cine cere şi-ndrăzneşte
mai ciupeşte şi trăieşte,
dar decât fără-omenie
mai bine pagubă fie.
8 - Nu te-nghesui prea-n faţă,
dar nici nu sta prea departe,
ci cu cei cuminţi la mijloc liniştit ia bună parte
- cei prea-n faţă sunt cei lacomi
şi prea leneşi cei din spate,
tu să ţii măsura dreaptă, bună şi cuminte-n toate.
9 - Omul cu ruşine multă
stă, şi nimeni nu-l ascultă,
vine, nimeni nu-l întreabă,
pierde ziua fără treabă.
10 - Fă şi tu ce face ţara, nu te-alege contra ei,
nu când toţi voiesc un bine doar tu singur să nu-l vrei,
nu când toţi muncesc, tu singur să te-alegi din toţi că stai,
că atunci nu multă minte, ci prostie-arăţi că ai.
11 - Când treci prin ţara celor chiori
închide-un ochi mai bine,
de nu voieşti ca amândoi
să-i scoată de la tine.
12 - Când eşti silit să stai un timp cu lupii - de vrei pace,
ori taci, ori urli ca şi ei - altminteri n-ai ce face.
13 - Oala bine smălţuită nu dă ciorbei rău miros,
buna creştere nu face lucrul necuviincios.
14 - Rufele cele murdare în familie se spală,
numai un nebun va crede când le-arată că-i o fală.
15 - Ne-nţelegerile casei nu le spune-n lume-afară,
că şi tu şi toată casa vă veţi face de ocară.
16 - Trei corăbii încărcate nu aşteaptă una goală:
dacă vrei să mergi cu rândul scoală-te când toţi se scoală.
17 - Nici în vorbă nici în nuntă să nu intri nepoftit,
că nimic nu-i mai de silă decât omul nesimţit.
18 - Numai domnii mari şi câinii nu-nchid uşa-n urma lor,
unii au stăpâni s-o-nchidă, alţii slugi - şi li-e uşor;
dar pe omul cel cuminte sau pe unul din cei proşti
de pe cum închide uşa, sau n-o-nchide, îl cunoşti.
19 - Târguieşte-te zgârcit,
dar plăteşte-n chip cinstit;
te tocmeşte duşmănos,
dar plăteşte omenos.
20 - Omul cel de omenie crede celui ce-i la fel,
numai necinstitu-i crede pe toţi necinstiţi ca el.
21 - Să-ţi uzi întâi grădina ta,
apoi să vezi de-a altora;
să-ţi mături curtea - şi-apoi
să vezi de-al altora gunoi.
22 - Calul priceput cunoaşte călăreţul lui din şa,
omul înţelept te vede după mers: eşti om ori ba.
23 - Orişice grăunte are şi tărâţe şi făină,
în oricare om e parte şi de aur şi de tină,
omul vrednic e acela care luptă să adune
cu cât mai puţine rele şi cu cât mai multe bune.
24 - Fluier nu poţi face chiar din orice soc,
nici din orice iască nu poţi face foc,
nici din orice creangă nu poţi creşte pom,
nici din orice fire nu poţi face om.
25 - Banu-ţi face şi prieteni, banu-ţi face şi vrăjmaşi,
poţi să-ţi iei cu el şi viaţa, poţi şi morţii să te laşi,
poţi să faci cu el şi bine, poţi să faci cu el şi rău,
de aceea vei răspunde de ce faci cu banul tău.
26 - Când seci lacul, se arată
ce de peşti în el s-ascund,
când cunoşti pe om vezi numai
ce-are-n inimă afund.
27 - De eşti om,
orice prieten şi-orice semen, în vreun fel,
o să-ţi simtă bunătatea
şi-omenia pentru el.
28 - Omul e creat să fie
templu pentru Duhul Sfânt,
asta-i sfânta lui menire rânduită pe pământ
şi doar când îşi împlineşte acest rost ceresc,
atunci
omul are omenia spusă-n sfintele porunci.
29 - Pe străin când vine-n casă
să-l pofteşti să stea la masă;
că va sta sau nu va sta,
- asta-i datoria ta.
30 - Om e numai omul care orişiunde-ar fi să fie
umblă-n cinste şi-n dreptate
cu bun simţ şi omenie.
31 - Cine laudă blândeţea ştii că-i place omenia,
cine laudă cruzimea ştii că-i place tâlhăria.
32 - Vârsta-i piedică prea slabă împotriva silniciei,
prea puţini din cei puternici au bun-simţul omeniei.
33 - Omul care-i om, nu poate şi nu trebuie să fie
către toţi, decât cu cinste,
cu blândeţe
şi-omenie.
34 - Oamenii cei sfinţi în lume,
au fost, cei mai mulţi, săraci,
bogăţia greu te lasă voia Binelui s-o faci.
35 - Omu-i trecător, dar fapta omeniei lui rămâne
chiar când cel care-o primeşte nu-i un om
ci este-un câine.
36 - Omul rău şi-arată-ntruna felul lui cel rău oricui,
cât de bine să se poarte cineva naintea lui.
37 - Cât de bine e-ncălzită, apa iar răceşte;
omul rău, oricât i-ai face, nu se mulţumeşte.
38 - În necaz sau fericire, pe senin sau pe furtună,
firea celor răi e rece, firea celor buni e bună.
39 - Sunt acum idei şi oameni semănând cu-a mării valuri:
scurte sunt şi trecătoare a-lor stări şi idealuri;
dar sunt şi de cei asemeni stâncilor de neclintit:
temelia lor e-n cerul cel înalt şi liniştit.
40 - Puţini oameni află-n lume preţuirea meritată;
cei mai mulţi şi cei mai vrednici
n-o mai află niciodată.
41 - Gura lumii este dulce pentru corbi
şi cei ca ei,
dar e totdeauna acră pentru blânzii porumbei.
42 - Este bine a cunoaşte felul firii fiecui,
ca să-l poţi chema spre Bine mai pe înţelesul lui.
43 - Mergi cu paguba, mai bine,
decât cu câştig murdar,
paguba o plângi o dată -
dar pe-acela-n veci, cu-amar.
44 - Binele, pe marii oameni, i-a dat
nu numai spre sfat,
ci spre-a fi, prin a lor viaţă,
pildă sfântă de urmat.
Vrednicii urmaşi nu-s numai cei ce-nvaţă sfatul lor,
ci-s aceia ce-i urmează printr-un trai ascultător.
45 - Nu te-asemăna cu nimeni
- asta nu-i nicicând spre bine
tu eşti unic,
nu-i pe lume nime-n totul ca şi tine,
fiecare e ca dânsul, fiecare-a lui chemare,
fiecare-a lui răsplată...
- nu-i la fel nici o lucrare!
46 - Ce-i un împărat pe lume?
Ce-i un domn sau un boier?
- Nume, scos din nedreptate şi ambiţii care pier!
Om - ne cheamă pe-orişicare,
iar al nostru preţ e-acel
arătat de omenia care-o are-un om în el.
47 - Cunoscând cum se cuvine pe un om
- oricine-i el -
îi cunoşti pe toţi, că-n lume
oamenii-s cam toţi la fel.
48 - De n-ar fi dacă
fiecare din noi am fi desăvârşit,
dar n-a fost încă om pe lume la care dacă a lipsit.
49 - Pe omul bun nu vorba bună îl face darnic
şi smerit,
ci firea cea de Sus dintr-însul
şi Duhul Sfânt ce l-a sfinţit.
50 - Cel ce-şi face orice faptă în al omeniei fel
are binecuvântarea mulţumirii peste el.
51 - Scăderi şi cusururi are-n lume-oricine,
cel mai bun e-acela ce-are mai puţine.
52 - Omul cel cu suflet nobil ştie-acoperi frumos
slăbiciunile altora - oricât e de-anevoios,
însă ale sale-adesea nu mai ştie-a şi le-ascunde,
astfel că uşor le vede orişicine, orişiunde.
53 - Ce sărac e-ntotdeauna cel fără răbdare,
el nici timp nici omenie nicăieri nu are.
54 - Slăbiciunile din alţii ştiu prea mulţi a le vedea
- dar să-şi vadă-a lor cusururi
numai unul-doi de-abia.
55 - Mulţi ştiu totul despre alţii, iar de ei nu ştiu nimic
- faci mai bine dacă mături şi la tine câte-un pic.
56 - Învăţat e numai omul care-nvaţă ne-ncetat
şi pe alţii şi pe sine a fi om adevărat.
57 - Nu-i mâncare rea pe lume, numai om ce nu-i flămând -
cel flămând şi cel cuminte îţi vor mulţumi oricând.
58 - Cât de bine-i când pe noapte într-o vreme de urgie
afli-un adăpost şi-o pâine la un om de omenie;
nu-ţi închide nici tu uşa când vrea cineva să-ţi ceară,
nu pe-un om, dar nici pe-un câine
nu-l lăsa să-ngheţe-afară.