Despre păcat
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, ia seama bine căci să ştii, de la ispită
până la păcat mai este doar un pas
- dar viaţa toată
fericit vei fi când calea asta îţi va fi oprită
şi-al tău suflet nu va face pasu-acesta niciodată.
2 - Când Lumina ai ruga
să-ţi arate starea ta,
singur te-ai înspăimânta
de păcatul cât e-n ea.
3 - A plăcerilor gustare
şi-al păcatului pahar
dulce şi plăcut îţi pare
dar la urmă-n veci e-amar.
4 - Cum e trupul plin de lepră de urât şi de scârbos
tot aşa e-nfăţişarea sufletului păcătos
dar cum de curat e cerul fără număr înstelat
este sufletul ce-n lacrimi s-a întors şi-a fost iertat.
5 - Suflet neiertat, tu care rătăceşti pe-a lumii căi
către chinul care-aşteaptă pentru veci pe toţi cei răi,
suflet neiertat, întoarce - Adevărul de-L primeşti
El te iartă şi te scapă din osânda-n care eşti.
6 - O, păcatul... ce grozavă este-a lui povară grea,
cum te-apasă, te-năbuşe şi te-afunzi în iad cu ea!
Şi ce-aproape-i izbăvirea dar tu nu vrei s-o priveşti,
cum o vei dori odată, când nu poţi s-o mai primeşti!...
7 - Suflet neiertat, priveşte îngrozit şi-nspăimântat
starea-njositoare-n care te-a dus viaţa de păcat,
starea ta: - legat în lanţul patimii şi nepăsării
tras spre-adâncul deznădejdii din prăpastia pierzării.
8 - Înc-un pas... când vezi păcatul
dacă nu stai să nu-l faci,
pe vecie-n deznădejde
ai să cazi şi ai să zaci.
9 - Stai! Păcatul te atrage către-al morţii veşnic iaz,
vino la Lumină - numai ea te scapă să nu cazi.
10 - Nu-i nici un păcat pe lume o plăcere să nu poarte,
nimeni n-ar iubi păcatul de-ar vedea că-i numai moarte,
pare dulce-a lui gustare şi-o plăcută cupă-mbie
însă usturimea-n urmă e cumplită pe vecie.
11 - Amăgirea stă-n părerea care bietul om şi-o face
că găseşte fericirea în păcatul care-i place,
dar plăcerea ţine numai până omu-l săvârşeşte
după-aceea-n veci Satana cu mustrarea-l chinuieşte.
12 - Luptă aprig să nu-ţi crească în dorinţă niciodată
o iubire nepermisă şi nebinecuvântată,
căci de nu-i împărtăşită te va chinui-n suspine,
de-i împărtăşită, duce la pierzare şi ruşine.
13 - Şi din ghinda mică creşte tot stejar înalt şi mare,
şi păcatul mic îţi poate duce sufletu-n pierzare.
14 - Fugi de ochii desfrânaţi
(ochii cei mai vinovaţi)
că-n păcatul lor drăcesc
murdăresc tot ce privesc.
15 - Poţi să fii învins de alţii când mai tari sau mulţi vor fi,
dar de nimicit, tu singur te poţi numai nimici.
16 - Pentru câţi iubesc păcatul şi trăiesc în el mereu
superstiţia-i mai tare ca credinţa-n Dumnezeu.
Dumnezeu lor nu li-e Tată ci li-e crud Judecător
ce ucide mai degrabă decât vine-n ajutor
şi mai mult se tem de diavol decât cred în Dumnezeu
- vai de câţi iubesc păcatul şi trăiesc în el mereu!
17 - Toate vin pe lume bine de la Cerul iubitor
numai oamenii le strică dac-ajung pe mâna lor.
18 - Cel necredincios sărmanul e ca orbul de pe drum:
umblă bâjbâind, nu ştie unde va cădea şi cum;
dar cel credincios ce are Dragostea luminător
ştie unde şi pe unde merge către viitor.
19 - Nepăsarea şi mai rea e decât necredinţa chiar,
e ca apa nemişcată fără nici un val măcar,
n-are unda bucuriei din credinţă-n jurul său,
nici al necredinţei zbucium: e cum poate fi mai rău.
20 - Cel făţarnic se preface numai când l-mbii că ia,
cum zgârcitul se preface când este chemat să dea.
21 - Când păcatul întinează chipul vieţii cu noroi
chipul cerului nu poate străluci curat în noi.
22 - Nu ies ierburi fără ploaie, nu vin norii fără vânt,
nici păcatul fără poftă, cum nici pofta fără gând
- fii cu grijă, cerne gândul şi-l zdrobeşte pe cel rău,
altfel va rodi păcatul el zdrobind sufletul tău.
23 - Binele şi Conştiinţa te-osândesc când faci păcat -
numai când împaci acestea fii cu cugetu-mpăcat.
24 - Fiii mei, păcatu-aduce pururi moartea după el,
temeţi-vă şi nu-l faceţi niciodată-n nici un fel.
25 - Diavolul ascunde chinul ce-l urmează pe păcat
- nimeni n-ar iubi păcatul de-ar vedea de ce-i urmat.
26 - Înşelătorul nu te duce la moarte prin puterea sa,
ci tu te laşi întotdeauna învins de slăbiciunea ta.
27 - Trufaşul nu recunoaşte cine e, oricine-ar fi,
căci de şi-ar vedea prostia singur, nu s-ar mai făli,
iar dacă pe sine însuşi omul se cunoaşte greu,
cât de greu îl va cunoaşte cel fălos pe Dumnezeu!
28 - Când păcatu-i săvârşit
sufletu-i de trup robit
duhul, trupului supus
în nenorociri e dus,
cine nu învinge-atunci
nu mai scapă-n veci de munci.
29 - Când îl faci, tu faci păcatul cu fiinţa ta întreagă
trupul, sufletul şi duhul împreună-n el se leagă,
de aceea fărdelegea când va trebui plătită
de către fiinţa-ntreagă se va cere ispăşită.
30 - Numai când e armonie între trup şi duh e bine,
atunci viaţa-i ordonată şi cărarea bună ţine;
dacă trupul nu ascultă şi pe suflet nu-l urmează
vor ajunge roabe poftei şi-amândouă au să cază.
31 - Prin păcat se pierde harul - fără har omu-i căzut
şi nu poate să nu facă răul care n-ar fi vrut;
numai când se-ntoarce omul iar ca Cerul să-i dea har
poate iar să se ridice şi să facă bine iar.
32 - Fiul meu, păcatul strică mai întâi iubirea ta
şi-ţi trezeşte duşmănia şi cruzimea cea mai rea
iar la rândul lor acestea, alte rele-n alţii-aprind
şi-apoi roadele amare cine ştie cât se-ntind.
33 - Moartea trupului e lipsa sufletului ce-a zburat,
moartea sufletului este lipsa duhului curat.
34 - Fiii mei, urâţi păcatul şi fugiţi de ochii-i reci,
căci păcatul vă orbeşte şi ucide pentru veci;
când s-apropie-alungaţi-l,
când priveşte, nu-l priviţi,
când vă cheamă nu-i răspundeţi,
dacă vreţi să nu pieriţi.
35 - Dacă n-ar avea păcatul niciodată pedepsire
nici virtutea niciodată n-ar avea vreo răsplătire,
şi-atunci n-ar fi nici Dreptate şi nici Dumnezeu, nimic,
şi-ar fi înţelepţi nebunii care-acestea cred şi zic...
36 - Fiica mea, pe lumea asta este-un singur rău mai mare
e păcatul! Când de-acesta tu vei sta la depărtare
de mulţimea celorlalte te fereşte-o mână tare.
37 - Singura nenorocire e păcatul pe pământ
în afară de acesta, sigur altele nu sunt.
38 - Cel rău nu se mulţumeşte
numai că te-a dobândit:
doar apoi se linişteşte
după ce te-a nimicit.
39 - Prin păcate omu-ajunge un vrăjmaş cu tot ce-i sfânt,
către Cerul unde-odată el privea cu crezământ,
după ce-a căzut, se uită îngrozit, ca spre-un tiran,
simte că-are-apoi Acolo nu un Prieten, ci-un Duşman.
40 - Ce-ngrozitor este păcatul:
doar unul singur şi e-n stare
să nimicească-o viaţă-ntreagă
de curăţie şi-nfrânare.
41 - Şi păcatul e ca focul: la-nceput e mititel
dar pe urmă creşte-creşte cu cât pui mai mult pe el;
dacă nu mai pui pe dânsul scade focul blestemat
iar cu cât mai mare creşte, arde mai înfricoşat.
42 - Precum fumu-mbată stupii până li se fură mierea
cel rău ca să-ţi fure viaţa te îmbată cu plăcerea;
de aceea niciodată, fiul meu, să nu te prindă
cursa care prin plăcere vrea Satana să ţi-o-ntindă!
43 - Tot ce vine fără voie în viaţa ta trăind
are pricină-n acelea ce le-ai săvârşit voind.
44 - Tot ce ţi se-ntâmplă-n viaţă, rău sau bine, negreşit
este rodul celor care însuţi tu le-ai făptuit.
45 - Păcat spre moarte-i tot păcatul
de care nu te-ai lepădat
şi-un sfânt de-ar cere-a ta iertare
de nu-l plângi tu - nu ţi-e iertat.
46 - Linguşirea se-alipeşte de ambiţie degrab
c-amândouă sunt dovada unui cuget rău şi slab,
iar ambiţiei din toate patimile ce-o atrag
linguşirea i-o mai place, de aceasta i-e mai drag.
47 - Cea dintâi greşeală este rodul neştiinţei tale,
după-aceasta fii cu grijă când mai mergi pe-această cale;
când însă, ştiind aceasta, cazi mereu şi neoprit,
nu greşeli faci, ci păcate - şi-ai ajuns nenorocit.
48 - Taţi şi mame-aveţi de grijă de copiii ce-i aveţi
căci păcatul li-e otrava şi pierzarea-ntregii vieţi,
nu-i conduceţi la păcate că-i aprindeţi şi-n curând
după ce-arde-a voastră viaţă o vedeţi şi-a lor arzând.
49 - Tot ce-i strâns cu trudă-amară
şi păstrat cu teamă-ntruna
şi pierdut cu suferinţe
- e păcat întotdeauna.
Căci ce nu-i păcat se strânge cu o trudă răbdătoare
şi-i păstrat cu liniştire şi-i pierdut cu împăcare.
50 - Pâraiele când izvorăsc cu apa lor curată,
dar ajungând în mare, vai, au apa lor sărată.
Aşa sunt mulţi care-au avut credinţă şi iubire
dar vai, acuma sunt lumeşti şi vrednici de pieire.
51 - Omul vrednic e acela ce-şi păstrează vrednicia
oricât de stricat e locul unde-şi face datoria.
Nu cei răi cu care-i dânsul îl prefac după-a lor stare,
ci pe ei îi face dânsul să-şi îndrepte-a lor purtare.
52 - Deseori, cel bun se poate, stând cu răii, să se strice,
deseori, cel rău, ce poate, cu cei buni, să se ridice.
Omul bun să nu se uite la cei răi, ca să nu cadă,
omul rău să ia aminte la cei buni - aşa să creadă.
53 - Cine are o virtute, în curând le are toate,
tot aşa, cine-are unul, are şi-altele păcate.
54 - Este-o singură virtute care-alungă-orice păcat
asta e Neprihănirea
- ea păstrează tot curat.
55 - Oamenii iubesc ocara aruncată peste-acei
care sunt mai buni, mai vrednici şi mai înţelepţi ca ei.
56 - Mulţi îşi pot ascunde-o vreme firea lor
cea blestemată,
dar odată vine vremea când oricare şi-o arată,
fericit e cel ce vine la Lumină să-l noiască
să-i dea firea ei cea nouă
şi apoi în ea să-l crească.
57 - Când lipseşte elefantul - şi-un ied poate fi-mpărat,
când Lumina nu-i în suflet, e stăpân orice păcat.
58 - În orice plăcere-a lumii este-un ghimpe veninos
care doar prin îndreptare şi-nfrânare este scos.
59 - Frământarea conştiinţei e mai grea-n singurătate,
de aceea fug de-aceasta cei cu cugete-ncărcate.
60 - Puţin pierde-acela care lumea asta părăseşte,
tot ce-i dă el ei, va arde,
tot ce-i dă ea - putrezeşte.
O deşertăciune-s toate ce dă lumea şi promite
tot ce afli-n ea-s doar lacrimi
şi păcate
şi ispite.
61 - Dorinţa cărnii tulburate e chin amar
şi-nveninat,
de-aceste chinuri numai Domnul mai scapă
sufletu-nfrânat.
62 - Câte-un suflet de om pare ca şi Nilul: liniştit,
dar în fundul lui, adesea, este-un crocodil pitit.
63 - Când duhul ţi-e netulburat,
atunci se roagă bine -
deci, când te rogi, orice păcat
alungă-l de la tine.
64 - Chiar şi-un păcat desparte osânda de răsplată,
ocara de cunună - nu-l face niciodată!
65 - Sunt omizi de-atâtea ori
şi-n cele mai scumpe flori
- chiar şi-n oamenii cei buni
poţi să afli slăbiciuni.
66 - Cine umblă în păcat, fără de căinţă,
e un mort mai mult ca cei duşi în suferinţă.
67 - Orice patimi şi păcate sunt otravă şi venin
care nimicesc viaţa celor care-n ei le ţin.
68 - Mai plăcută e mireasma unei sărăcii curate
ca duhoarea bogăţiei apăsată de păcate.
69 - De două mari păcate să te fereşti mereu:
să nu urăşti vreun semen,
sau râzi de Dumnezeu.
70 - Calea spre nelegiuire este mai alunecoasă
decât şarpele ce-ţi intră nici nu şti pe unde-n casă.
71 - Nu trezi iubirea care nu-i de tine
căci viaţa-ntreagă o să ţi-o-nvenine.
72 - Din războiul cu păcatul iese-nvingător acel
care fuge cel mai grabnic când e-n faţa lui - de el.
73 - Socoteşte-te întruna ca pe-un prunc cu mâini curate
ca să nu te laşi ispitei a te cufunda-n păcate.
74 - Vina lumii-ntregi e vina fiecăruia în parte,
de aceea şi-o plăteşte fiecare cu-a lui moarte.
75 - Simte-ţi vina ta şi faţă de greşeala viitoare
care o vor face alţii ce privesc a ta purtare.
76 - Cărbunele, tot negru este chiar şi de mii de ori spălat,
iar omul cel lumesc, asemeni, tot negru e
cât stă-n păcat.
77 - Orice pom se uscă numai că-n el viermele-a pătruns
pe-orice credincios îl pierde numai un păcat ascuns.
78 - Ades, o picătură - şi dă peste pahar,
ştiută-i orice faptă - şi cea mai slabă chiar!
- Orice păcat fereşte-l, că nu ştii care-i cel
ce-aduce judecata şi moartea după el.
79 - Oricât de-nzestrat e omul,
dac-are-un păcat ascuns
tot ce-i bun în el se pierde ca dintr-un burduf străpuns.
80 - Şi un vreasc uscat din cale e mai de folos ca-acel
ce-a avut un scaun în ceruri dat s-a lepădat de el.
81 - Nu e bine pentru nimeni a i se-mplini chiar toate,
cui i se-mplinesc prea multe se va nimici-n păcate.
82 - Unde-s hoituri aruncate
vei găsi şi corbi câţi vrei,
unde-i viaţă de păcate
vin şi blestemele ei.
83 - Dacă-i tulbure izvorul va fi tulbure şi râul
- toată viaţa-i blestemată când e-n inimă desfrâul.
84 - O spărtură mică pierde luntrea mare,
şi-un păcat mic poate duce la pierzare.