Despre suferinţă
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Ce aproape-i suferinţa de plăcerea vinovată
- totuşi mulţi nu văd aceasta
pân-ce-o află greu odată.
Care-i oare înţeleptul cu priceperea înaltă
să nu umble după una
spre-a n-ajunge cealaltă?
2 - Din a tale suferinţe nalţă-o jertfă spre iubire
căci atunci din suferinţă vei avea o răsplătire.
3 - Crucile sunt pe morminte cum catargele pe mare
semnul că sub ele-i pace, că acolo e scăpare.
4 - Ne-ncetat se varsă lacrimi
şi se fac morminte-n lume
nu-i pe lume să nu treacă nici un loc
şi nici un nume.
Nu-ţi lega aici nădejdea ca de-o singură comoară
- poate-oricine să se schimbe,
poate orice om să moară.
5 - Suferinţa a dat lumii cele mai frumoase arte
n-o urî,
ci caută-i taina
şi du-i rostul mai departe.
6 - Suferinţa-i totdeauna o durere trecătoare
dar în ea-i o doctorie spre eterna vindecare.
7 - Cu iubire-avem oricare partea sa de cruce
cu ea nimeni fără-o jertfă nu se poate duce
dragostea întreagă numai toţi o ducem bună,
fiecare-i doar o floare, - numai toţi cunună.
8 - Cel cu sufletul mai gingaş plânge cel mai mult
pe lume,
numai suferinţa-i aur
celelalte toate-s spume.
9 - În clipa-n care suferinţa atinge-un chip nimicitor
iar cei ce sufăr zac pe moarte,
- minunea vine-n ajutor,
să crezi în ea atunci cu toată puterea inimii -
să crezi!
- când nu vezi mâna nimănuia,
a ei, fii sigur, ai s-o vezi!
10 - Suferinţa este soarta omenirii pe pământ
şi cei buni şi cei răi sufăr, -
asta-i Voia Celui Sfânt.
Cum crezi tu ca să n-ai parte nici de cum în anii tăi
în vreun fel de suferinţa celor buni
sau celor răi?
11 - Picioarele însângerate ce-au suferit pe-un drum spinos
se cade să le speli cu lacrimi
şi să le-atingi cu gând pios.
12 - Moartea e sfârşitul unor suferinţe trecătoare
şi adesea începutul altora mult mai amare.
13 - Rana care nu se vede, este rana cea mai grea
dacă nu poţi cu iubire,
nici să nu te-atingi de ea.
14 - Ce nu poţi s-alini cu lacrimi
poţi s-alini cu-o vorbă bună
- numai inima să ştie, pe-orice rană, cum s-o pună.
15 - Natura femeiască e greu de înţeles
de-aceea prea rar cântă - şi sufere prea des.
16 - Rătăcirea şi căderea fiilor ieşiţi din minţi
grăbesc moartea şi durerea - întristaţilor părinţi.
17 - Căile nenorocirii duc mereu către-ndreptare
dacă omul înţelege suferinţa ce rost are.
18 - Împotriva dezmăţării unui fiu nesocotit
nu mai are decât lacrimi un părinte-ncărunţit
dar amar va arde-odată orice plâns ce l-a vărsat
un părinte - din durerea de la fiul dezmăţat.
19 - Puţini vin cu bucuria lor unde se cere
dar cu suferinţa strigă toţi spre mângâiere.
20 - Plângem uneori cu toţii lâng-o suferinţă mare
dar durerea ei rămâne, când a noastră-i trecătoare.
21 - Mulţi sunt gata să ofteze lângă cel în chinuire
dar durere-adânc simţită este numai în iubire.
22 - Nu-i compătimi cu vorba făr-a-i ajuta, pe toţi
cei ce trec prin suferinţă
- dacă ştii şi dacă poţi!
23 - Când ai îndurat cu cinste multe suferinţi şi ani,
pot orice duşmani să vină - nu-ţi mai pasă de duşmani.
24 - Sufere, - de vrei lumină,
caută, - dacă vrei să ai,
luptă, - dacă vrei cununa
- iar de vrei ruină, - stai!
25 - E uşor întotdeauna celui care-i sănătos
să dea sfaturi celui bolnav, care stă şi zace jos
e mai greu să-i faci un bine,
să-l ajuţi pe cel căzut
să-i aduci ca Bunul Doctor, ajutorul priceput.
26 - Dacă cele pătimite te învaţă ascultarea
atunci binecuvântează suferinţa şi-ntristarea.
27 - Cine nu vrea să asculte sfaturile nimănui
o s-asculte de nevoie sfatul suferinţei lui.
28 - Este pe pământ o lege:
- suferind poţi înţelege.
Cel care n-a suferit
n-a-nţeles pe cel zdrobit.