Despre tăcere
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, măsoară-ți vorba ori de câte ori nu taci
nu-i permis să spui în lume ce nu ți-e permis să faci.
2 - Fiica mea, înțelepciunea ascultării tu o-nvață:
- cât poți mai puțin vorbește,
cât poți mai mult taci în viață
căci acel care vorbește
vinde și se cheltuiește
dar acela care tace cumpără și propășește.
3 - Înțelept e cel ce-ascultă
și nu face vorbă multă
căci acela care tace
nici păcate nu prea face
pe când cel care vorbește
multe și păcătuiește.
4 - Între oameni tu la urmă să te-așezi cu-nțelepciune
căci din urmă-l vezi pe-oricare cum ascultă
sau cum spune,
ascultând la fiecare vei vedea și-apoi vei ști
căci a ști să taci mai bine-i decât e să știi vorbi.
5 - Cel ce tace
bine face
iar acel ce dă povețe
mai întâi pe el se-nvețe.
6 - Fiul meu, când n-ai a spune ceva nou și bun să fie
ceva care folosește
cui te-ascultă și privește
atunci taci, căci mult mai bine-i
decât a grăi-o prostie.
7 - S-asculți tot dar să nu spui decât ce e înțelept
să strângi totul, dar să nu dai decât ce e bun și drept.
8 - Ține-n tine gândul care nu se cere spus de fel:
nimeni n-a crăpat vreodată c-a ținut o vorbă-n el.
9 - Dacă ști vorbi, ne placi
dar mai mult să știi să taci.
10 - Taina inimii ți-o vede numai flecăreala ta
pe pădure-o nimicește coada de topor din ea.
11 - Să vorbească, știu puhoi -
dar să tacă, unul-doi.
12 - Numai cei ce știu tăcea
când vorbesc, grăiesc ceva.
13 - O, nu spune tot ce știi tu niciodată nimănui
de spui tot, vei spune-adesea și ce nu-i permis să spui.
14 - Dacă nu păstrezi, zadarnic te trudești a aduna:
sacul spart nu se mai umple orișicât i-ai tot turna.
15 - Unde nu găsești tăcere nici înțelepciune nu-i,
vorbărețul e-o povară și nu place nimănui.
16 - Sunt singurătăți pe lume ce-ți dau bucurii așa
cum nu-i loc pe tot pământul fericit să-ți poată da
și tăceri sunt câteodată care-așa de-adânc grăiesc
cum nu poate-n nici o limbă spune graiul omenesc.
17 - Bucuria sau durerea deseori stă-ntr-un cuvânt:
cel mai bun și mai rău lucru este limba pe pământ.
18 - Cât de mult de-ai asculta
rareori vei regreta
însă mult de vei vorbi
deseori te vei căi.
19 - Să n-arunci comoara jertfei, dragostei sau milei tale
unde e disprețuită, râsă și călcată-n cale
câtă vreme vezi c-ascultă, stăruiește de oricine,
când disprețuiește, lasă-l - căci un rău îi faci, nu bine.
20 - Tăcerea e din frumusețe, iar frumusețea din iubire
iubirea-i din Nemărginire,
din fericire vin acestea și ele duc la fericire.
21 - Vezi, mormintele sunt triste numai până ce-nverzesc
căci apoi, când toți îi uită, morții toți se înfrățesc
ochii nu mai văd nimica, dar auzul va simți
cât grăiește glasul celor care nu mai pot vorbi.
22 - Taci până-nțelegi - și numai după aceea să grăiești,
tăcerea dacă nu vei știe-o în veci nu ști nici să vorbești.
23 - Cumpătarea
e ca sarea
iar tăcerea
e ca mierea;
sare
pui pe-orice mâncare,
miere
numai când se cere.
24 - Doi ochi,
două urechi
și-o gură tu ai să știi ca:
- să privești
și să asculți cu mult mai multe
decât ai dreptul să vorbești.
25 - Omul înțelept și harnic și cu caracter frumos
este cel mai rar pe lume dar și cel mai prețios,
când îl vei găsi urmează-l, ține-i sfatul ce-ți va da,
fericiți sunt toți aceia ce-ascultând ajung așa.
26 - Îndrăzneala nu-i trufie
nici răbdarea slăbiciune
nici tăcerea nu-i prostie
la un om cu-nțelepciune.
27 - Cu cuvântul bun poți unge
cu cel rău poți numa-mpunge
cu o vorbă bună-mpaci
cu cea rea numai rău faci.
28 - Dacă n-ai sfat bun să dai
mușcă-ți limba, taci și stai.
29 - După vorbă bună gura nu-ți miroase
după vorbă slabă des plătești ponoase.
30 - Omul, bine când răspunde
află casă orișiunde -
omul cu cuvânt vrăjmaș
doarme-afară din sălaș.
31 - Vorba rea mai greu rănește ca o sabie-ascuțită
ca să nu te tai cu dânsa, las-o-n gură nerostită.
32 - Toate vorbele din lume ți se duc spre judecată
iar în urma tuturora o să mergi și tu odată
pe-unde ți-a ieșit cuvântul iese sufletul din tine
și se duce după dânsul, cum ți-a fost, la rău ori bine.
33 - Dacă n-ai cu cine, n-ai!
pune-ți lacăt bun pe grai,
taina ta să nu ți-o dai
dacă vrei să nu zici: vai!
34 - A ști să taci e-o-nțelepciune
când vezi că în zadar vorbești,
cu cine nu vrea să-nțeleagă
degeaba sufletu-ți trudești.
35 - Vorba ta cât ți-este-n gură, e ca pasărea legată
cum ai spus-o i-ai dat drumul, prinde-o de mai poți odată!
36 - Pentru urechea ce n-ascultă
nu-ți scoate sufletul vorbind
când ochii umblă după muște, puține adevăruri prind.
37 - Gândul cunoscut de doi
greu se mai ascunde-apoi
ca să nu-l auzi din sat
ține-l inimii-ncuiat.
38 - Când nu poate tace-o gură, cum să poată-o lume?
dacă nu asculți de minte cine-o să te-ndrume?
dacă tu nu-ți ții o taină cine să ți-o poată?
- ce ascunzi în gura slabă, află lumea toată.
39 - Dacă taci și le dai pace
șapte sate n-au ce-ți face
de-o tot strigi din drumul său
și-o furnică-ți face rău.
40 - Găina face-un singur ou - și-o știe-ntreaga lume
iar peștele când face mii, la nimenea nu spune.
41 - Dacă faci cuiva un bine
nu-l mai trâmbița la nime
fapta bună trâmbițată
nu mai are nici o plată
din frumoasă cum era
a rămas ca vai de ea.
42 - Aurul stă-n fundul apei, mortăciunile plutesc
- înțelepții tac adesea, numai proștii flecăresc.
43 - Ploile grăbite
trec în trei clipite
- taci și te apleacă,
lasă-le să treacă!
44 - Dacă inima nu-ți ține taina ei cu crezământ
cum s-o țină-atunci cămașa ce-o deschide orice vânt?
45 - Nu te-ncrede nici cămășii care mai aproape-o ai
taci când vrei să ții o taină care nu-i permis s-o ai.
46 - Pune strajă gurii tale până n-ai spus ce-i oprit
o clipită după-aceea vei păzi un cuib golit.
47 - Nu dorm toți acei ce pare că țin ochii-nchiși șezând,
nici nu-s fără limbă toate gurile ce stau tăcând
nici urechile nu-s surde toate câte sunt pe-aici
- de aceea fii cu grijă la ce faci și la ce zici.
48 - Printre spini mergi încălțat
printre răi treaz și-nfrânat.
49 - Pe câinele ce doarme să-l lași, să nu-l trezești, -
vrăjmașul care tace ai grijă să-l ferești.
50 - Cine tace și lucrează
are-o conștiință trează,
cine șade și vorbește
slabă cinste dovedește.
51 - Traista goală-i cea mai grea,
boala lungă-i cea mai rea,
vorba multă-i fără rost
cel flecar e cel mai prost.
52 - Rana care n-o poți spune este rana cea mai grea
că-n tăcere și-n răbdare singur tu suspini sub ea.
53 - O rană veche iarăși va sângera ușor
de-aceea să nu zgândări adâncuri care dor
nici amintiri amare când sufletul le-a strâns
de vrei să nu se-ntoarcă mai jalnic vechiul plâns.
54 - Cine bate apa-n piuă flecărind la vorbe goale
pierde și-a lui zile scumpe și le pierde și pe-a tale.
55 - Să nu fi cumva-n viață un flecar și-un pisălog
că furi semenilor timpul și-ți pui sufletul zălog.
56 - Tăcerea-i cel mai mare strigăt
al unei vieți că ea e-n stare
ca uneori să răscolească
mai mult ca larma cea mai mare.
57 - Tăcerea nu ne obosește când cugetul ni-e liniștit
dar cât de mult înțelepțește pe cel cuminte și smerit.
58 - Deseori ne vine-n față suferința
ca-n tăcere
să-nvățăm a plânge cu-alții
și-nțelege-a lor durere.
59 - Cine n-a-ndurat vreodată suferința în tăcere
nu va ști să aibă milă nici de altul
când se cere.
60 - Mai bine-i să vezi un petic într-un loc
- ca o spărtură
și mai bine-un om ce tace
ca un om prea larg la gură.
61 - Ceva spune-i și soției,
ceva, - și la frați să spui
ceva, - și la fii
- dar totul, spune numai cerului!
62 - Nu te plânge înainte de-a primi o lovitură
poate nici n-o simți,
- și-n urmă e rușine-atâta gură!
63 - Cel ce-aduce și el apă când e focul stins de tot
e-un lăudăros și-un leneș
un netrebnic și-un netot.
Cei ce sar și ei cu vorba când nevoia a trecut
mai cinstit ar fi să șadă,
mai frumos să fi tăcut.
64 - Cui nu-i poți da o-ndrumare ascultată,
în vreun fel,
lasă-l și te du mai bine,
stai degeaba lângă el!
65 - Când stai lângă cel cuminte, mai mult taci
decât vorbește,
vorba-ți risipește gândul, dar tăcerea ți-l sfințește.
66 - Și trecut de ești de vârstă,
nu greșești dacă asculți
că nici într-o țară astăzi înțelepții nu-s prea mulți.
67 - Înainte de-a cunoaște nu cârti, - nici lăuda
până nu ști întrebarea nu zi: nu - și nu zi: da!