Despre tăcere
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Fiul meu, măsoară-ţi vorba ori de câte ori nu taci
nu-i permis să spui în lume ce nu ţi-e permis să faci.
2 - Fiica mea, înţelepciunea ascultării tu o-nvaţă:
- cât poţi mai puţin vorbeşte,
cât poţi mai mult taci în viaţă
căci acel care vorbeşte
vinde şi se cheltuieşte
dar acela care tace cumpără şi propăşeşte.
3 - Înţelept e cel ce-ascultă
şi nu face vorbă multă
căci acela care tace
nici păcate nu prea face
pe când cel care vorbeşte
multe şi păcătuieşte.
4 - Între oameni tu la urmă să te-aşezi cu-nţelepciune
căci din urmă-l vezi pe-oricare cum ascultă
sau cum spune,
ascultând la fiecare vei vedea şi-apoi vei şti
căci a şti să taci mai bine-i decât e să ştii vorbi.
5 - Cel ce tace
bine face
iar acel ce dă poveţe
mai întâi pe el se-nveţe.
6 - Fiul meu, când n-ai a spune ceva nou şi bun să fie
ceva care foloseşte
cui te-ascultă şi priveşte
atunci taci, căci mult mai bine-i
decât a grăi-o prostie.
7 - S-asculţi tot dar să nu spui decât ce e înţelept
să strângi totul, dar să nu dai decât ce e bun şi drept.
8 - Ţine-n tine gândul care nu se cere spus de fel:
nimeni n-a crăpat vreodată c-a ţinut o vorbă-n el.
9 - Dacă şti vorbi, ne placi
dar mai mult să ştii să taci.
10 - Taina inimii ţi-o vede numai flecăreala ta
pe pădure-o nimiceşte coada de topor din ea.
11 - Să vorbească, ştiu puhoi -
dar să tacă, unul-doi.
12 - Numai cei ce ştiu tăcea
când vorbesc, grăiesc ceva.
13 - O, nu spune tot ce ştii tu niciodată nimănui
de spui tot, vei spune-adesea şi ce nu-i permis să spui.
14 - Dacă nu păstrezi, zadarnic te trudeşti a aduna:
sacul spart nu se mai umple orişicât i-ai tot turna.
15 - Unde nu găseşti tăcere nici înţelepciune nu-i,
vorbăreţul e-o povară şi nu place nimănui.
16 - Sunt singurătăţi pe lume ce-ţi dau bucurii aşa
cum nu-i loc pe tot pământul fericit să-ţi poată da
şi tăceri sunt câteodată care-aşa de-adânc grăiesc
cum nu poate-n nici o limbă spune graiul omenesc.
17 - Bucuria sau durerea deseori stă-ntr-un cuvânt:
cel mai bun şi mai rău lucru este limba pe pământ.
18 - Cât de mult de-ai asculta
rareori vei regreta
însă mult de vei vorbi
deseori te vei căi.
19 - Să n-arunci comoara jertfei, dragostei sau milei tale
unde e dispreţuită, râsă şi călcată-n cale
câtă vreme vezi c-ascultă, stăruieşte de oricine,
când dispreţuieşte, lasă-l - căci un rău îi faci, nu bine.
20 - Tăcerea e din frumuseţe, iar frumuseţea din iubire
iubirea-i din Nemărginire,
din fericire vin acestea şi ele duc la fericire.
21 - Vezi, mormintele sunt triste numai până ce-nverzesc
căci apoi, când toţi îi uită, morţii toţi se înfrăţesc
ochii nu mai văd nimica, dar auzul va simţi
cât grăieşte glasul celor care nu mai pot vorbi.
22 - Taci până-nţelegi - şi numai după aceea să grăieşti,
tăcerea dacă nu vei ştie-o în veci nu şti nici să vorbeşti.
23 - Cumpătarea
e ca sarea
iar tăcerea
e ca mierea;
sare
pui pe-orice mâncare,
miere
numai când se cere.
24 - Doi ochi,
două urechi
şi-o gură tu ai să ştii ca:
- să priveşti
şi să asculţi cu mult mai multe
decât ai dreptul să vorbeşti.
25 - Omul înţelept şi harnic şi cu caracter frumos
este cel mai rar pe lume dar şi cel mai preţios,
când îl vei găsi urmează-l, ţine-i sfatul ce-ţi va da,
fericiţi sunt toţi aceia ce-ascultând ajung aşa.
26 - Îndrăzneala nu-i trufie
nici răbdarea slăbiciune
nici tăcerea nu-i prostie
la un om cu-nţelepciune.
27 - Cu cuvântul bun poţi unge
cu cel rău poţi numa-mpunge
cu o vorbă bună-mpaci
cu cea rea numai rău faci.
28 - Dacă n-ai sfat bun să dai
muşcă-ţi limba, taci şi stai.
29 - După vorbă bună gura nu-ţi miroase
după vorbă slabă des plăteşti ponoase.
30 - Omul, bine când răspunde
află casă orişiunde -
omul cu cuvânt vrăjmaş
doarme-afară din sălaş.
31 - Vorba rea mai greu răneşte ca o sabie-ascuţită
ca să nu te tai cu dânsa, las-o-n gură nerostită.
32 - Toate vorbele din lume ţi se duc spre judecată
iar în urma tuturora o să mergi şi tu odată
pe-unde ţi-a ieşit cuvântul iese sufletul din tine
şi se duce după dânsul, cum ţi-a fost, la rău ori bine.
33 - Dacă n-ai cu cine, n-ai!
pune-ţi lacăt bun pe grai,
taina ta să nu ţi-o dai
dacă vrei să nu zici: vai!
34 - A şti să taci e-o-nţelepciune
când vezi că în zadar vorbeşti,
cu cine nu vrea să-nţeleagă
degeaba sufletu-ţi trudeşti.
35 - Vorba ta cât ţi-este-n gură, e ca pasărea legată
cum ai spus-o i-ai dat drumul, prinde-o de mai poţi odată!
36 - Pentru urechea ce n-ascultă
nu-ţi scoate sufletul vorbind
când ochii umblă după muşte, puţine adevăruri prind.
37 - Gândul cunoscut de doi
greu se mai ascunde-apoi
ca să nu-l auzi din sat
ţine-l inimii-ncuiat.
38 - Când nu poate tace-o gură, cum să poată-o lume?
dacă nu asculţi de minte cine-o să te-ndrume?
dacă tu nu-ţi ţii o taină cine să ţi-o poată?
- ce ascunzi în gura slabă, află lumea toată.
39 - Dacă taci şi le dai pace
şapte sate n-au ce-ţi face
de-o tot strigi din drumul său
şi-o furnică-ţi face rău.
40 - Găina face-un singur ou - şi-o ştie-ntreaga lume
iar peştele când face mii, la nimenea nu spune.
41 - Dacă faci cuiva un bine
nu-l mai trâmbiţa la nime
fapta bună trâmbiţată
nu mai are nici o plată
din frumoasă cum era
a rămas ca vai de ea.
42 - Aurul stă-n fundul apei, mortăciunile plutesc
- înţelepţii tac adesea, numai proştii flecăresc.
43 - Ploile grăbite
trec în trei clipite
- taci şi te apleacă,
lasă-le să treacă!
44 - Dacă inima nu-ţi ţine taina ei cu crezământ
cum s-o ţină-atunci cămaşa ce-o deschide orice vânt?
45 - Nu te-ncrede nici cămăşii care mai aproape-o ai
taci când vrei să ţii o taină care nu-i permis s-o ai.
46 - Pune strajă gurii tale până n-ai spus ce-i oprit
o clipită după-aceea vei păzi un cuib golit.
47 - Nu dorm toţi acei ce pare că ţin ochii-nchişi şezând,
nici nu-s fără limbă toate gurile ce stau tăcând
nici urechile nu-s surde toate câte sunt pe-aici
- de aceea fii cu grijă la ce faci şi la ce zici.
48 - Printre spini mergi încălţat
printre răi treaz şi-nfrânat.
49 - Pe câinele ce doarme să-l laşi, să nu-l trezeşti, -
vrăjmaşul care tace ai grijă să-l fereşti.
50 - Cine tace şi lucrează
are-o conştiinţă trează,
cine şade şi vorbeşte
slabă cinste dovedeşte.
51 - Traista goală-i cea mai grea,
boala lungă-i cea mai rea,
vorba multă-i fără rost
cel flecar e cel mai prost.
52 - Rana care n-o poţi spune este rana cea mai grea
că-n tăcere şi-n răbdare singur tu suspini sub ea.
53 - O rană veche iarăşi va sângera uşor
de-aceea să nu zgândări adâncuri care dor
nici amintiri amare când sufletul le-a strâns
de vrei să nu se-ntoarcă mai jalnic vechiul plâns.
54 - Cine bate apa-n piuă flecărind la vorbe goale
pierde şi-a lui zile scumpe şi le pierde şi pe-a tale.
55 - Să nu fi cumva-n viaţă un flecar şi-un pisălog
că furi semenilor timpul şi-ţi pui sufletul zălog.
56 - Tăcerea-i cel mai mare strigăt
al unei vieţi că ea e-n stare
ca uneori să răscolească
mai mult ca larma cea mai mare.
57 - Tăcerea nu ne oboseşte când cugetul ni-e liniştit
dar cât de mult înţelepţeşte pe cel cuminte şi smerit.
58 - Deseori ne vine-n faţă suferinţa
ca-n tăcere
să-nvăţăm a plânge cu-alţii
şi-nţelege-a lor durere.
59 - Cine n-a-ndurat vreodată suferinţa în tăcere
nu va şti să aibă milă nici de altul
când se cere.
60 - Mai bine-i să vezi un petic într-un loc
- ca o spărtură
şi mai bine-un om ce tace
ca un om prea larg la gură.
61 - Ceva spune-i şi soţiei,
ceva, - şi la fraţi să spui
ceva, - şi la fii
- dar totul, spune numai cerului!
62 - Nu te plânge înainte de-a primi o lovitură
poate nici n-o simţi,
- şi-n urmă e ruşine-atâta gură!
63 - Cel ce-aduce şi el apă când e focul stins de tot
e-un lăudăros şi-un leneş
un netrebnic şi-un netot.
Cei ce sar şi ei cu vorba când nevoia a trecut
mai cinstit ar fi să şadă,
mai frumos să fi tăcut.
64 - Cui nu-i poţi da o-ndrumare ascultată,
în vreun fel,
lasă-l şi te du mai bine,
stai degeaba lângă el!
65 - Când stai lângă cel cuminte, mai mult taci
decât vorbeşte,
vorba-ţi risipeşte gândul, dar tăcerea ţi-l sfinţeşte.
66 - Şi trecut de eşti de vârstă,
nu greşeşti dacă asculţi
că nici într-o ţară astăzi înţelepţii nu-s prea mulţi.
67 - Înainte de-a cunoaşte nu cârti, - nici lăuda
până nu şti întrebarea nu zi: nu - şi nu zi: da!