Destramă-te mai iute

Destramă-te mai iute tu noapte, dintre noi,

spre-a nu mai fi din tine nimic, pe veci apoi,

spre-a fi numai lumina privirii lui Isus,

să ne vedem într-însa cu chipul cel de Sus.

Coboară mântuire, cu tot ce ne-ai promis,

spre toţi cei ce te-aşteaptă din cerul prea închis,

despovărează starea din ce în ce mai grea,

străluminând Scriptura cu lacrime pe ea.

Ne-ndepărtează anii de lupte şi dureri

cum a uitat azi cerul de norii lui de ieri,

şi strânge-n slava Crucii tot focul lor tăcut

să fim cum niciodată nici nu i-am fi ştiut.

O, fă-ne tot seninul măreţ şi calm Isus,

dând slava Ta acestui Dumnezeiesc apus,

- nu plângem ce se stinge, cântăm ce-i strălucit,

căci asfinţitu-acesta e-un veşnic Răsărit!