Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe față.
Frica este totdeauna un rău sfătuitor.
Frica de viață i-a dus pe mulți la sinucidere și la pierzare.
Frica de moarte i-a pus pe foarte mulți la lepădarea de credință și la tăgăduirea lui Hristos.
Frica de sărăcie i-a dus la furturi,
frica de oameni i-a dus și duce încă pe foarte mulți la vânzări și trădări.
Frica duce la tot felul de păcate și nelegiuiri, care de care mai nefericite.
Ce tristă priveliște pentru Domnul și pentru ai Săi, este totdeauna un om fricos!
Când este robul lui Hristos fricosul se teme de oameni,
iar când ajunge robul oamenilor, nu se mai teme de Dumnezeu și nu se mai teme de păcat.
Când omul nu se teme de păcat
și nu se teme de conștiința sa
și nu se teme de Cuvântul lui Dumnezeu
și nu se teme de Judecata și de osânda Lui
și nu se teme de nimeni și de nimic,
știindu-se mare, sau sprijinit de cei mari ai lumii,
atunci omul care înainte era plin de lașitate când era fără garanția celor puternici omenește, îndată ce ajunge în slujba și sub protecția oamenilor devine curajos și îndrăzneț, ca un câine asmuțit de stăpânul său, care sare să-și sfâșie proprii săi frați.
El care înainte de-a ajunge sluga oamenilor era plin de teamă, fiindcă n-avea nici duhul nici tăria lui Hristos care i-ar fi dat curaj și putere,
- îndată ce din frică ajunge vânzător de frați, se face ca Iuda căpetenie de gloată și strigă celor ce-l urmează ca un mare curajos: nu vă temeți, veniți cu mine, eu garantez...
Fiindcă se bizuie pe apărarea oamenilor a căror iscoadă nelegiuită a ajuns
și în mâinile cărora duce să piardă pe frații săi și pe binefăcătorul său.
Dumnezeule Atotputernic, ce grozăvie și ce crimă face omul acesta fricos și mândru, când în el este păcatul fricii necredincioase unit cu al curajului ticălos.
O, Doamne Isuse,
Tu ne-ai spus prin Cuvântul Tău că frica de Domnul este începutul înțelepciunii înălțătoare,
după cum frica de oameni este începutul prăbușirii.
Te rugăm dă-ne prin Duhul Tău o tot mai mare frică de Tine, spre a ajunge să nu ne mai temem de ceea ce ne-ar putea face omul muritor (Luca 12, 4-5).
Ci Dragostea Ta desăvârșită să alunge din noi orice altă frică
Amin.