Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
Frica este totdeauna un rău sfătuitor.
Frica de viaţă i-a dus pe mulţi la sinucidere şi la pierzare.
Frica de moarte i-a pus pe foarte mulţi la lepădarea de credinţă şi la tăgăduirea lui Hristos.
Frica de sărăcie i-a dus la furturi,
frica de oameni i-a dus şi duce încă pe foarte mulţi la vânzări şi trădări.
Frica duce la tot felul de păcate şi nelegiuiri, care de care mai nefericite.
Ce tristă privelişte pentru Domnul şi pentru ai Săi, este totdeauna un om fricos!
Când este robul lui Hristos fricosul se teme de oameni,
iar când ajunge robul oamenilor, nu se mai teme de Dumnezeu şi nu se mai teme de păcat.
Când omul nu se teme de păcat
şi nu se teme de conştiinţa sa
şi nu se teme de Cuvântul lui Dumnezeu
şi nu se teme de Judecata şi de osânda Lui
şi nu se teme de nimeni şi de nimic,
ştiindu-se mare, sau sprijinit de cei mari ai lumii,
atunci omul care înainte era plin de laşitate când era fără garanţia celor puternici omeneşte, îndată ce ajunge în slujba şi sub protecţia oamenilor devine curajos şi îndrăzneţ, ca un câine asmuţit de stăpânul său, care sare să-şi sfâşie proprii săi fraţi.
El care înainte de-a ajunge sluga oamenilor era plin de teamă, fiindcă n-avea nici duhul nici tăria lui Hristos care i-ar fi dat curaj şi putere,
- îndată ce din frică ajunge vânzător de fraţi, se face ca Iuda căpetenie de gloată şi strigă celor ce-l urmează ca un mare curajos: nu vă temeţi, veniţi cu mine, eu garantez...
Fiindcă se bizuie pe apărarea oamenilor a căror iscoadă nelegiuită a ajuns
şi în mâinile cărora duce să piardă pe fraţii săi şi pe binefăcătorul său.
Dumnezeule Atotputernic, ce grozăvie şi ce crimă face omul acesta fricos şi mândru, când în el este păcatul fricii necredincioase unit cu al curajului ticălos.
O, Doamne Isuse,
Tu ne-ai spus prin Cuvântul Tău că frica de Domnul este începutul înţelepciunii înălţătoare,
după cum frica de oameni este începutul prăbuşirii.
Te rugăm dă-ne prin Duhul Tău o tot mai mare frică de Tine, spre a ajunge să nu ne mai temem de ceea ce ne-ar putea face omul muritor (Luca 12, 4-5).
Ci Dragostea Ta desăvârşită să alunge din noi orice altă frică
Amin.