Din harfa unei fără seamăn
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Din harfa unei fără seamăn
iubiri aprinse pe pământ
am vrut cum am știut Isuse
mai cald și mai frumos să-Ți cânt.
În orice viers am pus o parte
din inima ce le-a purtat
în fiecare slovă-mi arde
un strop din duhu-nflăcărat.
Am vrut a dragostei văpaie
din Jertfa Golgotei s-o iau
și miilor de inimi stinse
puternic foc ceresc să dau.
Să văd cum arde-ntreg pământul
înalt și larg și fericit
în focul dragostei de Tine
Isus, Mântuitor Iubit...
Dar cât sunt trist că nici cântarea,
ca tot ce-am spus și ce-am făcut
n-a fost nici naltă, nici fierbinte
nici fericită cum am vrut.
Azi vin plângând ca Magdalena
când vasul scump și l-a sfărmat
ca nimenea din el pe urmă
să nu mai fie-nmiresmat.
Și-mi sparg Isuse Dulce harfa
cu care-am vrut aici să-Ți cânt
ca nimănuia după Tine
să nu-i mai cânte pe pământ.
Rugându-Te măcar în ceruri
să faci să pot cânta așa
cum toată viața mea din lume
am vrut, dar n-am putut cânta.