Din norii toamnei...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Din norii toamnei, vânturi reci
cern stropi mărunţi de ploaie
şi desfrunziţii arbori goi
smerite crengi îndoaie.
De-un fir atârnă-ntr-un salcâm
o biată frunză moartă,
e singură, - şi vântu-n zbor
o-ntoarce trist şi-o poartă.
Ce tristă-asemănare-mi fac:
- în vremi cu vânt şi ceaţă
de-aşa un fir subţire-atârni
trudita mea viaţă!
Şi-ades de-atâtea zbuciumări
greu plâns mi se desface:
- dezleagă-mi Doamne slabul fir
mi-atât de dor de pace...
- Dar oare când vei dezlega
şi firul ce mă ţine,
voi fi eu oare fericit
zburând voios spre Tine?
Sau mă voi prăbuşi, tăcut
în noapte pe vecie?
- o, fă-mă Tu să-Ţi fiu plăcut
să vin spre bucurie...