Căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
Ori de câte ori ne amintim de Betania, privim cu admiraţie sfântă la cele trei suflete minunate din casa cea binecuvântată în care le-a crescut Dumnezeu şi le-a binecuvântat Isus.
Cu toate că erau fraţi şi poate că rămăseseră demult fără părinţi, ei erau cu firi atât de deosebite una de alta.
Lazăr, deşi tânăr, era un suflet matur şi evlavios, un om întreg, cu o gândire înţeleaptă şi chibzuinţă, un om cu care Domnul Isus stătea de vorbă totdeauna cu plăcere.
Datorită sufletului său ales, el a devenit un prieten iubit al Domnului Isus şi al ucenicilor Săi (Ioan 11, 3 şi 11).
Ca dovadă că sunt mulţi tineri de mare valoare şi seriozitate, în care Domnul Isus pune mari nădejdi.
Marta era un suflet harnic şi binevoitor.
Ea era totdeauna săritoare şi atentă spre a fi în toate de folos Domnului şi însoţitorilor Lui.
Ce pildă frumoasă pentru multe văduve tinere care pot să facă mult pentru Domnul.
Dacă Domnul a ajutat-o să aibă şi ea o casă (Luca 10, 38), ea a pus-o cu totul în slujba Domnului. Iar dacă avea crucea singurătăţii, ea a dus-o cu bucurie după Domnul, punându-şi tot ce avea în slujba Lui.
Şi nu a ajuns niciodată să-i fie silă sau să simtă greutate, făcând prea mult slujba pe care şi-a simţit-o ca datorie a ei faţă de Dumnezeu.
Maria era un suflet de meditaţie şi de rugăciune...
Ce pildă frumoasă pentru tinerele noastre surori, este Maria.
Ascultarea ei de Cuvântul Sfânt, era aşa de solemnă,
meditarea ei la sfintele taine, era aşa de profundă,
rugăciunea ei era atât de adâncă şi pătrunzătoare,
iar părtăşia prin Duhul Sfânt cu desfătările cereşti, erau pentru sufletul ales al Mariei toată bucuria şi desfătarea vieţii ei.
Prin lumina curăţiei ea desluşea tainele prin care umbla, iar Duhul Sfânt îi inspira îndemnuri şi îi dădea putere - pentru faptele profetice pe care doar câteva fiinţe sfinte le-au mai putut face pe acest pământ în slujba lui Dumnezeu.
Astfel Maria era una dintre acele rare fiinţe, care mergea pe drumul ei ca printr-o mai dinainte ştiinţă a lucrurilor.
Toate faptele ei neobişnuite, o arăta ca pe un suflet care avea o neobişnuită pătrundere în viitor.
Maria a fost cea dintâi care s-a pregătit pentru ziua îngropării Domnului Isus (v. 7).
Şi una şi alta, înaintea tuturor celorlalţi, - prin această duhovnicească preştiinţă...
Iată cei trei fraţi. Cele trei stări fericite care unesc împreună slujba cea mai desăvârşită şi plăcută lui Dumnezeu.
Înţelepciunea chibzuită,
slujirea voioasă
şi meditaţia pătrunzătoare.
Fericită casa şi fericită viaţa în care pot locui aceste trei haruri.
Fericit sufletul care le poate îmbina pe toate aceste trei, aducând astfel lui Hristos cea mai binecuvântată şi completă slujire.
Fericită lucrarea evanghelică în care cresc şi se înmulţesc sufletele înzestrate cu aceste cereşti şi rare însuşiri.
Căci din pricina unor astfel de slujitori, mulţi vor fi îndemnaţi să creadă în Dumnezeu şi să urmeze pilda lor minunată.
Ori de câte ori ne amintim de Betania, şi privim cu sfântă admiraţie la cele trei suflete binecuvântate, care s-au bucurat de atâta preţuire din partea Domnului Isus, cred că ar trebui să ne rugăm şi să dorim din toată inima noastră ca să putem ajunge şi noi să avem aceste sfinte însuşiri ale lor.
Însuşirile care i-au făcut atât de mult iubiţi de Domnul. Şi i-au învrednicit de atâta har din partea lui Hristos.
Din pricina lor, iată până astăzi încă, mulţi cred în Isus slăvind Numele Lui, şi cinstind numele lor.
Preaslăvite Doamne Isuse, binecuvântat şi slăvit să fie Numele Tău Cel Sfânt, din pricina minunatelor Tale lucrări.
Tu ne-ai zidit cu Mâinile Tale...
şi Duhul Tău a pus în noi suflarea de viaţă.
Toţi am ieşit din Mâinile Tale, şi totuşi Tu în fiecare din noi ai pus câte ceva cu totul deosebit de ceilalţi.
Fiecăruia din noi, i-ai încredinţat un dar personal, un talent şi un talant deosebit,
o frumuseţe şi o însuşire aparte.
Pentru ca fiecare din noi să înţelegem că numai în unire cu ceilalţi, alcătuim un întreg şi întregim o unitate deplină.
Că fără toţi ceilalţi noi, nici unul, nu suntem decât o fărâmă mărginită, un mădular mic şi o parte doar, dar tot numai o parte suntem, - ci numai împreună cu ceilalţi noi alcătuim întregul.
Doamne Isuse, pune în inimile noastre, ale tuturor, duhul unităţii şi al părtăşiei cu fraţii noştri, plini de încredinţare că numai împreună cu ei, noi suntem fericiţi cu adevărat.
Căci fiecare depindem de ceilalţi
şi că numai cu toţii împreună alcătuim Trupul Tău Slăvit,
şi comunitatea Bisericii Tale, al cărui Cap slăvit eşti Tu Isuse Hristoase Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Şi fiind pătrunşi de această încredinţare să lucrăm fiecare spre înfrumuseţarea celorlalţi,
pentru ca din pricina unităţii noastre în dragoste, - toţi să creadă în Tine.
Amin.