Căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Ori de câte ori ne amintim de Betania, privim cu admirație sfântă la cele trei suflete minunate din casa cea binecuvântată în care le-a crescut Dumnezeu și le-a binecuvântat Isus.
Cu toate că erau frați și poate că rămăseseră demult fără părinți, ei erau cu firi atât de deosebite una de alta.
Lazăr, deși tânăr, era un suflet matur și evlavios, un om întreg, cu o gândire înțeleaptă și chibzuință, un om cu care Domnul Isus stătea de vorbă totdeauna cu plăcere.
Datorită sufletului său ales, el a devenit un prieten iubit al Domnului Isus și al ucenicilor Săi (Ioan 11, 3 și 11).
Ca dovadă că sunt mulți tineri de mare valoare și seriozitate, în care Domnul Isus pune mari nădejdi.
Marta era un suflet harnic și binevoitor.
Ea era totdeauna săritoare și atentă spre a fi în toate de folos Domnului și însoțitorilor Lui.
Ce pildă frumoasă pentru multe văduve tinere care pot să facă mult pentru Domnul.
Dacă Domnul a ajutat-o să aibă și ea o casă (Luca 10, 38), ea a pus-o cu totul în slujba Domnului. Iar dacă avea crucea singurătății, ea a dus-o cu bucurie după Domnul, punându-și tot ce avea în slujba Lui.
Și nu a ajuns niciodată să-i fie silă sau să simtă greutate, făcând prea mult slujba pe care și-a simțit-o ca datorie a ei față de Dumnezeu.
Maria era un suflet de meditație și de rugăciune...
Ce pildă frumoasă pentru tinerele noastre surori, este Maria.
Ascultarea ei de Cuvântul Sfânt, era așa de solemnă,
meditarea ei la sfintele taine, era așa de profundă,
rugăciunea ei era atât de adâncă și pătrunzătoare,
iar părtășia prin Duhul Sfânt cu desfătările cerești, erau pentru sufletul ales al Mariei toată bucuria și desfătarea vieții ei.
Prin lumina curăției ea deslușea tainele prin care umbla, iar Duhul Sfânt îi inspira îndemnuri și îi dădea putere - pentru faptele profetice pe care doar câteva ființe sfinte le-au mai putut face pe acest pământ în slujba lui Dumnezeu.
Astfel Maria era una dintre acele rare ființe, care mergea pe drumul ei ca printr-o mai dinainte știință a lucrurilor.
Toate faptele ei neobișnuite, o arăta ca pe un suflet care avea o neobișnuită pătrundere în viitor.
Maria a fost cea dintâi care s-a pregătit pentru ziua îngropării Domnului Isus (v. 7).
Și una și alta, înaintea tuturor celorlalți, - prin această duhovnicească preștiință...
Iată cei trei frați. Cele trei stări fericite care unesc împreună slujba cea mai desăvârșită și plăcută lui Dumnezeu.
Înțelepciunea chibzuită,
slujirea voioasă
și meditația pătrunzătoare.
Fericită casa și fericită viața în care pot locui aceste trei haruri.
Fericit sufletul care le poate îmbina pe toate aceste trei, aducând astfel lui Hristos cea mai binecuvântată și completă slujire.
Fericită lucrarea evanghelică în care cresc și se înmulțesc sufletele înzestrate cu aceste cerești și rare însușiri.
Căci din pricina unor astfel de slujitori, mulți vor fi îndemnați să creadă în Dumnezeu și să urmeze pilda lor minunată.
Ori de câte ori ne amintim de Betania, și privim cu sfântă admirație la cele trei suflete binecuvântate, care s-au bucurat de atâta prețuire din partea Domnului Isus, cred că ar trebui să ne rugăm și să dorim din toată inima noastră ca să putem ajunge și noi să avem aceste sfinte însușiri ale lor.
Însușirile care i-au făcut atât de mult iubiți de Domnul. Și i-au învrednicit de atâta har din partea lui Hristos.
Din pricina lor, iată până astăzi încă, mulți cred în Isus slăvind Numele Lui, și cinstind numele lor.
Preaslăvite Doamne Isuse, binecuvântat și slăvit să fie Numele Tău Cel Sfânt, din pricina minunatelor Tale lucrări.
Tu ne-ai zidit cu Mâinile Tale...
și Duhul Tău a pus în noi suflarea de viață.
Toți am ieșit din Mâinile Tale, și totuși Tu în fiecare din noi ai pus câte ceva cu totul deosebit de ceilalți.
Fiecăruia din noi, i-ai încredințat un dar personal, un talent și un talant deosebit,
o frumusețe și o însușire aparte.
Pentru ca fiecare din noi să înțelegem că numai în unire cu ceilalți, alcătuim un întreg și întregim o unitate deplină.
Că fără toți ceilalți noi, nici unul, nu suntem decât o fărâmă mărginită, un mădular mic și o parte doar, dar tot numai o parte suntem, - ci numai împreună cu ceilalți noi alcătuim întregul.
Doamne Isuse, pune în inimile noastre, ale tuturor, duhul unității și al părtășiei cu frații noștri, plini de încredințare că numai împreună cu ei, noi suntem fericiți cu adevărat.
Căci fiecare depindem de ceilalți
și că numai cu toții împreună alcătuim Trupul Tău Slăvit,
și comunitatea Bisericii Tale, al cărui Cap slăvit ești Tu Isuse Hristoase Dumnezeul și Mântuitorul nostru.
Și fiind pătrunși de această încredințare să lucrăm fiecare spre înfrumusețarea celorlalți,
pentru ca din pricina unității noastre în dragoste, - toți să creadă în Tine.
Amin.