Din zorii zilei mele
Traian Dorz - Cântări de Drum
Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus
culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus.
Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut
sfios şi singuratic şi lăcrimând ca Rut.
Prin tot zăduful zilei sub soarele arzând
cu fruntea aplecată m-am ostenit tăcând.
Dorind când vine seara să-Ţi pot aduce-n prag
c-o dragoste smerită toţi snopii strânşi cu drag.
- Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi
pe rând se-ntorc Acasă toţi lucrătorii Tăi.
În urma tuturora mă-ntorc şi eu tăcut
sfios şi singuratic şi lăcrimând, ca Rut.
Mă ruşinez de rodul puţin agonisit
dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.
O, iată vine noaptea, Îţi cer un adăpost
s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
Întinde-Ţi peste mine veşmântul Tău plăcut
la sfintele-Ţi picioare s-adorm şi eu, ca Rut.
Iar Mâine Dimineaţă mă scoală fericit
să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!