Doamne Dumnezeul nostru Prea

Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic şi-nţelept

Sfânt eşti,

Bun

şi plin de milă

Blând

şi Minunat

şi Drept.

Ce uşor de-aflat eşti Doamne

totuşi cât eşti de ascuns,

ce uşor de-a Te pătrunde

totuşi cât de nepătruns,

Tu eşti Totul pretutindeni

şi eşti nicăieri nimic,

poţi fi necuprins de mare

poţi fi infinit de mic!

Ce-nţelept le-ai rânduit Tu Doamne, toate-n Univers

orice clipă-şi are-o slujbă,

orice umbră-şi are-un mers:

Tu porţi soare,

lună,

stele,

auroră

şi amurg...

Toate-n Tine-şi au izvorul

toate către Tine curg,

Tu-nceputul tuturora

Tu al tuturor sfârşit,

- cât de minunat şi tainic toate le-ai orânduit!

Tu Te-ascunzi de mulţi ce-n lume înţelepţi se cred

şi mari

dar Te laşi aflat de vameşi,

de păstori,

şi de pescari.

Ne-nţeles rămâi adesea pentru-ai lumii învăţaţi

dar la cei smeriţi şi sinceri cât de limpede Te-araţi!

Cât de limpede-Ţi văd Faţa cei ce-au cugetul curat

care fără viclenie cred adânc şi-adevărat.

Pentru cei ce văd eşti Totul şi-ntr-un munte

şi-ntr-un spic

dar eşti nicăieri, nimică, pentru cei ce văd nimic.

Pentru cei înguşti la suflet care numai rău aleg

nepătruns rămâi de-a pururi, necrezând ei nu-nţeleg.

Dar ce simplu Te descopăr când smeriţi, în rugă, şed

cei neprefăcuţi ce-n inimi nu Te ispitesc

ci cred!

Pentru cei cu minţi înguste

Doamne eşti de necuprins

pentru cei nălţaţi şi mândri

eşti înalt de neatins,

dar atât de mic eşti Doamne

şi atât de apropiat

pentru cine Te primeşte într-un cuget nestricat.

Tu eşti veşnicia-ntreagă

Tu eşti ceasul trecător,

Bucuria ce se naşte din durerile ce mor,

Nevăzutul plin de taine

şi Văzutul arătat

Viitorul care creşte din Trecutul îngropat,

mângâierea ce-nfloreşte din suspinul ce s-a dus

şi nădejdea ce rămâne

când iluzia s-a dus,

Viitorul şi Trecutul strânse-n Veşnicul Prezent

Tu eşti Veşnica Mişcare,

Neclintitul Permanent!

Tu eşti tot ce pot cuprinde şi eşti tot ce nu mai pot

Dar Iubirea,

simt o Doamne,

că eşti mai presus, de Tot.

Că-n oricâte mii de chipuri Te araţi spre noi lucrând

peste toate-Ţi străluceşte dragostea în primul rând.

O, Strălucitorul Centru al Iubirii, Tu ne-ai dat

tot ce-şi vrea al nostru suflet şi-şi doreşte necurmat!

Golul nostru,

lipsa noastră,

slăbiciunile din noi,

fărdelegile,

pedeapsa

şi-a urmării lor şuvoi

de mustrări, de chin, de luptă,

de torturi în veci şi plâns,

cu-a Ta unică Durere, toate-toate Tu le-ai strâns!

Cu-a Ta unică osândă răul tot ne-ai ispăşit

marea noastră datorie

către Tine, Tu-ai plătit.

Cerul fericit în urma primului păcat închis,

omenirii re-nnoite prin credinţă, l-ai deschis

şi la starea fericită ce-o pierdusem prin păcat

din adânca prăbuşire pân-la cer ne-ai înălţat!

Curăţindu-ne prin Sânge şi-nfiindu-ne prin Har

- Totul

ah iubire, totul

e Dumnezeiescu-Ţi dar!

În genunchi cu umilinţă, Doamne Faţa Ta slăvim

nu vom fi nicicând în stare cât am vrea

să-Ţi mulţumim!

Nu putem, recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm

nici în rugă,

nici în lacrimi,

cum am vrea s-o arătăm!

Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău

chipul sufletului nostru

schimbă-l după Chipul Tău

dă-ne feţei strălucirea cugetului luminos,

duhului încredinţarea viitorului frumos,

inimii neprihănirea sfinţitoarelor dorinţe,

gândurilor limpezimea înţeleptei năzuinţe,

dă-ne dragostei căldura ce dă rod oricărui pas

şi credinţei frumuseţea unui neschimbat rămas

şi curajului tăria totdeauna de ne-nfrânt

şi nădejdii-n biruinţă un mereu noit avânt

şi vieţii-ntregi nălţarea

necurmat

spre Faţa Ta

pân-o vei uni cu Tine

cum a fost

când nu era!...