Doamne, iară-mi plec genunchii
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Doamne, iară-mi plec genunchii
și cu lacrimile-n gene
eu Te rog ascultă plânsul
unei alte magdalene!...
În cuptorul suferinței
mi-arde inima ca focul
mi-s uscați de lacrimi ochii
ca-n icoană busuiocul.
Și ca lanul ce se uscă
vara-n soare pe câmpie,
din izvorul Tău de viață
cer un strop de apă vie!
Lasă Doamne-a mele brațe
poala Crucii să Ți-o strângă,
a iubirii calde lacrimi
lasă-mi ochii iar să plângă.
Și chiar dac-a mele chinuri
mai aprins mi-ar arde para,
de mă voi usca-n durere
ca și iarba-n soare vara.
Fă cu lacrima iubirii
Tale să mă sting în gene
- Doamne,-ascultă cu-ndurare
plânsul altei magdalene.