Doamne, Ziua ce desparte...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Doamne, Ziua ce desparte Moartea şi Viaţa-n două,
Ziua Învierii Tale, iarăşi ne-ai adus-o nouă...
Vineri
... Înaintea lui Caiafa, iarăşi stai la judecată,
parcă văd cum cată vină, mărturii nedrepte cată,
cată litera de Lege, care să-l îndreptăţească
să Te judece la moarte,
- şi durerile să-Ţi crească,
el ar vrea să-Ţi poată face Crucea cât mai grea şi mare,
el, să-Ţi bage-n frunte spinii suferinţelor amare,
el, să-Ţi scuipe Faţa blândă, cât mai usturat să doară
el să facă lumea-ntreagă răstignirea Ta s-o ceară,
el să-Ţi poată bate-n palme şi-n picioare mii de cuie,
şi cu mâna lui să poată, el pe Cruce să Te suie
e-nsetat să-Ţi vadă Doamne, Sângele curgând la vale,
căci apoi, cu glas de miere şi cu suflet plin de jale,
şti-va el cum să se scoată,
şti-va cum să-nvinuiască,
- a voit să strice Legea, trebuia să pătimească!
... Şi Te văd urcând Calvarul, cum Te ard pe frunte spinii,
cum, pe umăr, să Te-apese - mii de cruci Îţi pun creştinii
după Tine gloata urlă şi Te scuipă, Te suduie,
şi nici Mama nu-i acolo, şi nici ucenicul nu e
şi nici Simon Cirineanul
şi nici mila care-ar plânge,
numai ochi aprinşi de ură
şi călăi setoşi de sânge...
Sâmbătă
Sus pe Dealul Căpăţânii, numai Crucea Ta mai este,
astăzi pe tâlhari Isuse, lumea nu-i mai răstigneşte
nu mai plânge lângă Cruce ucenicul drag, nici Mama
nici femeia care-n chinuri Ţi-a şters Faţa cu marama,
nu se mai omoară Iuda, nici măcar nu-i scapă plânsul,
ucenicii răi, Isuse, s-au unit demult cu dânsul.
Duminică
... Astăzi iată-Ţi stau sub Cruce copilaşii Milei Tale,
cei născuţi din Suferinţă şi trecuţi prin chin şi jale,
botezaţi cu Foc de Duhul, curăţiţi printre prigoane,
şi spălaţi cu Sânge Veşnic curs din ale Tale Rane,
ne urăşte lumea Doamne şi ne-alungă fără milă,
nimeni nu mai ia în seamă ruga noastră cea umilă
pentru noi e numai ură pretutindeni şi ocară,
- şi din Casa Ta Părinte, iată, azi, ne dau afară.
... Am venit aici sub Cruce, Bunule păstor, la Tine,
turma Ta dispreţuită, oi sărmane şi puţine,
c-am văzut şi noi Isuse, câte oamenii-Ţi făcură,
şi vedem şi azi, pe Cruce cum Te răstignesc cu ură,
vedem faţa lui Caiafa, mulţumită şi distrată,
Iuda, numărându-şi banii mai voios ca niciodată, -
- dar şi ştim că biruinţa şi-nvierea Ta-i aproape
că nu-i lege să Te-oprească,
nici mormânt să Te îngroape...
Şi de-aceea noi umilii, ridicăm spre Tine glasul
nu de calea suferinţei să ni se ferească pasul,
nici să ne scuteşti de-acuma de prigoane şi de jale,
- ci să vină mai degrabă Ziua Învierii Tale!
Vino Drag Isus, Învie, adă Ziua Ta cea mare,
Ziua Biruinţei Tale o dorim cu nerăbdare
şi oricât o să-ntârzie, noi crezând c-o vei aduce,
vom rămâne mai statornici şi mai hotărâţi
- sub Cruce!