Dorită Patrie-a Iubirii
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Dorită Patrie-a Iubirii
grădina crinilor de nea
cu ce suspine și ce lacrimi
și doruri te-am putut chema?
Ce haruri mi-ai turnat în suflet
de nu-mi mai aflu-n lume loc
de arde-n dorurile mele
atâta dragoste și foc?
De-am străbătut atâtea vremuri
și drumuri fără de popas
de harul păcii și luminii
și fericirii tale-atras?
Zadarnic amăgirea lumii
cu-al ei miraj îmi dă ocol
azi pașii mei mai poartă-n lume
doar trupul bătrânit și gol.
Căci sufletul și tinerețea
și tot ce-a fost mai minunat
tu Dulce Patrie-a Iubirii
Acolo-n tine mi-ai luat.
Și mi-ai lăsat aici să-mi ardă
puternic doar un singur gând:
cântând să pot să-ți trec hotarul
c-un ceas, c-o clipă mai curând.
Mi-e dor de tot ce am Acolo
Ținut de-argint și de cleștar,
- desprins de lumea asta ia-mă
să-ți trec doritul tău hotar!