Dragoste necredincioasă
Traian Dorz - Cântările Căinței
Dragoste necredincioasă, cât te-am preţuit odată
câte flori ţi-am strâns din lume, chiar cu inima-nspinată
am mers mii de căi spre tine cu picioare-nsângerate
şi ţi-am plâns atâtea lacrimi de mi-s genele uscate.
Dragoste necredincioasă, ce comori ţi-am dat eu ţie
ce frumoasă-mpărtăşire şi ce sfântă prietenie
şi-n ce-ncredere deplină taina mea ţi-am dat-o toată
nimenea atât cât mine nu te-a preţuit vreodată.
Dragoste necredincioasă, - nu ştiu ce-aş fi fost în stare
să pun preţ că niciodată n-ai să fii nepăsătoare
mi-am pus pentru tine cinstea şi credinţa şi viaţa
- şi-astăzi cât de sfâşiată mi-ard şi inima şi faţa!
Dragoste necredincioasă, de ce-ai înşelat credinţa,
de ce-ai întinat iubirea şi-ai trădat recunoştinţa?
şi cum ai putut fi-n stare să ridici călcâi de iudă
înspre cel ce ţi-a dat ţie pâinea lui de lacrimi udă?
Teme-te de focul veşnic ce-o să-ţi ardă gura care
întinează nume sfinte cu cuvinte-njositoare
teme-te de Judecata ce-ţi va da grozava plată
ce răzbună totdeauna sfânta dragoste-nşelată!