Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei.
În ultima clipă a rugăciunii Sale din această seară atât de zguduitoare, Mântuitorul în fața Tatălui, Își întoarce gândul spre ucenicii Săi
și rămâne pe totdeauna la ei:
- Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău. Și li-L voi mai face cunoscut pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei. Și Eu să fiu în ei.
Cunoașterea lui Dumnezeu este ca o nesfârșită mină de aur și diamante.
Cu cât te adâncești în ea și descoperi mai prețioase comori, o sete tot mai puternică te cuprinde
și cu o lacomă bucurie te-ai cufunda tot mai adânc.
De fiecare dată fericit, dar neîndestulat niciodată.
Este ca beția înălțimilor: cu cât te sui ai vrea tot mai repede. Ai vrea și mai sus.
Este ca încântarea în fața Minunii,
ca extazul în fața Desăvârșirii,
ca transfigurarea de pe vârful Taborului:
- nu știi ce spui, dar simți că e atât de bine că n-ai mai pleca niciodată.
Că e atât de frumos că nu te-ai mai sătura niciodată.
Că e atât de minunat că nu mai dorești altceva decât să nu mai sfârșească niciodată.
Și toate acestea le face Hristos. În noi. Și pentru noi.
Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău - a spus El.
O, slavă veșnică Ție Isuse Iubit,
numai Tu ne-ai făcut cunoscută negrăita și strălucita fericire ascunsă în Numele Tatălui Tău și al Tatălui nostru.
Mai fă-ni-L, mai fă-ni-L, tot mai adânc și tot mai mult cunoscut Isuse.
Cunoașterea aceasta este viața veșnică pentru noi toți... O atât de minunată și de plină,
de frumoasă și de încântătoare,
de bogată și de conștientă,
de gustată și de slăvită, viață veșnică...
Dragostea față de Hristos trebuie să fie în noi asemenea aceleia cu care L-a iubit Tatăl.
Dragostea cu care L-a iubit Tatăl pe Isus a fost o dragoste adânc cunoscătoare a Fiului.
A fost o dragoste neschimbată.
A fost o dragoste plină de încredere.
A fost o dragoste care I-a dăruit totul.
A fost o dragoste care S-a făcut una cu Hristos. Desăvârșit. Și pe totdeauna.
- Așa o dragoste de Hristos trebuie să fie și în noi.
Pentru ca să fie în noi dragostea cu care L-a iubit pe El Tatăl, - pentru aceasta S-a rugat Isus.
Căci numai în Isus, Dumnezeu Se putea întâlni și uni cu noi.
Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău făcut împotriva Sa.
Numai în Isus Mijlocitorul puteam fi aduși la această stare.
Numai în Isus puteam fi împăcați.
Jertfa Sa ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu.
În momentul când murea, El a înlăturat dintre noi vrăjmășia pentru totdeauna.
Și a adus dragostea biruitoare pe totdeauna între noi.
Un fiu credincios avea părinții despărțiți.
Cât s-a rugat el de ei și pentru ei. Și tot nu i-a putut apropia și uni.
Într-o zi i s-a întâmplat un accident grav.
Acolo la patul lui din spital s-au întâlnit pentru prima dată după mulți ani stând lângă el, mama și tatăl lui, unul de-o parte celălalt de alta.
Cu ultima putere fiul le-a luat mâna fiecăruia și le-a împreunat pe inima lui șoptindu-le:
- Pentru dragostea cu care v-am iubit eu, împăcați-vă și iubiți-vă.
Dragostea cu care v-am iubit eu să rămână de-acuma între voi. Atunci eu voi putea pleca fericit.
Mâinile lor s-au strâns cu căldură sub mâinile celui care se răceau.
Cu ochii plini de lacrimi și-au aplecat amândoi fețele într-un sărut zguduitor peste fața fiului care murea fericit. De-acum erau pe totdeauna iertați și uniți.
Așa am fost noi întâlniți și împăcați cu Tatăl.
Așa trebuie să fim întâlniți și împăcați între noi.
Prin dragostea lui Hristos. Și pentru dragostea lui Hristos.
O Preadulce Mântuitor Iubit, fă ca puterea dragostei cu care Te-a iubit Tatăl să fie și în noi față de Tine. Peste Inima Ta care ne-a iubit atât de mult, să ne întâlnim cu Tatăl,
- și să nu ne mai despărțim niciodată de El.
Hristos în noi, - aceasta este cea din urmă cerere din rugăciunile Domnului nostru.
Hristos în noi, în fața Tatălui, pentru ca Tatăl să ne privească așa ca pe El.
Hristos în noi, în fața lumii, pentru ca oamenii să vadă în credincioșii Săi binele, lumina, curăția, adevărul și viața, cum le-a arăta-o Isus.
Hristos în noi, pentru ca să fim atât de uniți, de iubitori, de nedespărțiți cum este El.
Hristos în noi, pentru ca nădejdea slavei să fie împlinită desăvârșit când noi toți ai Lui pretutindeni, de orice limbă și de orice neam pământesc și duhovnicesc, să fim una prin Hristos și în Hristos.
Apoi împreună cu El, una în Tatăl.
Slavă și slavă și slavă veșnică Lui.
Amin.
+
Cel ce moare pentru alții va trăi pe veșnicie
fiindcă s-a uitat pe sine, el uitat n-o să mai fie.
+
Fapta dragostei curate precum cere Domnul Sfânt
este singura avere, singura de pe pământ.