Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.
În ultima clipă a rugăciunii Sale din această seară atât de zguduitoare, Mântuitorul în faţa Tatălui, Îşi întoarce gândul spre ucenicii Săi
şi rămâne pe totdeauna la ei:
- Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău. Şi li-L voi mai face cunoscut pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei. Şi Eu să fiu în ei.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este ca o nesfârşită mină de aur şi diamante.
Cu cât te adânceşti în ea şi descoperi mai preţioase comori, o sete tot mai puternică te cuprinde
şi cu o lacomă bucurie te-ai cufunda tot mai adânc.
De fiecare dată fericit, dar neîndestulat niciodată.
Este ca beţia înălţimilor: cu cât te sui ai vrea tot mai repede. Ai vrea şi mai sus.
Este ca încântarea în faţa Minunii,
ca extazul în faţa Desăvârşirii,
ca transfigurarea de pe vârful Taborului:
- nu ştii ce spui, dar simţi că e atât de bine că n-ai mai pleca niciodată.
Că e atât de frumos că nu te-ai mai sătura niciodată.
Că e atât de minunat că nu mai doreşti altceva decât să nu mai sfârşească niciodată.
Şi toate acestea le face Hristos. În noi. Şi pentru noi.
Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău - a spus El.
O, slavă veşnică Ţie Isuse Iubit,
numai Tu ne-ai făcut cunoscută negrăita şi strălucita fericire ascunsă în Numele Tatălui Tău şi al Tatălui nostru.
Mai fă-ni-L, mai fă-ni-L, tot mai adânc şi tot mai mult cunoscut Isuse.
Cunoaşterea aceasta este viaţa veşnică pentru noi toţi... O atât de minunată şi de plină,
de frumoasă şi de încântătoare,
de bogată şi de conştientă,
de gustată şi de slăvită, viaţă veşnică...
Dragostea faţă de Hristos trebuie să fie în noi asemenea aceleia cu care L-a iubit Tatăl.
Dragostea cu care L-a iubit Tatăl pe Isus a fost o dragoste adânc cunoscătoare a Fiului.
A fost o dragoste neschimbată.
A fost o dragoste plină de încredere.
A fost o dragoste care I-a dăruit totul.
A fost o dragoste care S-a făcut una cu Hristos. Desăvârşit. Şi pe totdeauna.
- Aşa o dragoste de Hristos trebuie să fie şi în noi.
Pentru ca să fie în noi dragostea cu care L-a iubit pe El Tatăl, - pentru aceasta S-a rugat Isus.
Căci numai în Isus, Dumnezeu Se putea întâlni şi uni cu noi.
Numai în Fiul, Tatăl putea să ne ierte marele rău făcut împotriva Sa.
Numai în Isus Mijlocitorul puteam fi aduşi la această stare.
Numai în Isus puteam fi împăcaţi.
Jertfa Sa ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu.
În momentul când murea, El a înlăturat dintre noi vrăjmăşia pentru totdeauna.
Şi a adus dragostea biruitoare pe totdeauna între noi.
Un fiu credincios avea părinţii despărţiţi.
Cât s-a rugat el de ei şi pentru ei. Şi tot nu i-a putut apropia şi uni.
Într-o zi i s-a întâmplat un accident grav.
Acolo la patul lui din spital s-au întâlnit pentru prima dată după mulţi ani stând lângă el, mama şi tatăl lui, unul de-o parte celălalt de alta.
Cu ultima putere fiul le-a luat mâna fiecăruia şi le-a împreunat pe inima lui şoptindu-le:
- Pentru dragostea cu care v-am iubit eu, împăcaţi-vă şi iubiţi-vă.
Dragostea cu care v-am iubit eu să rămână de-acuma între voi. Atunci eu voi putea pleca fericit.
Mâinile lor s-au strâns cu căldură sub mâinile celui care se răceau.
Cu ochii plini de lacrimi şi-au aplecat amândoi feţele într-un sărut zguduitor peste faţa fiului care murea fericit. De-acum erau pe totdeauna iertaţi şi uniţi.
Aşa am fost noi întâlniţi şi împăcaţi cu Tatăl.
Aşa trebuie să fim întâlniţi şi împăcaţi între noi.
Prin dragostea lui Hristos. Şi pentru dragostea lui Hristos.
O Preadulce Mântuitor Iubit, fă ca puterea dragostei cu care Te-a iubit Tatăl să fie şi în noi faţă de Tine. Peste Inima Ta care ne-a iubit atât de mult, să ne întâlnim cu Tatăl,
- şi să nu ne mai despărţim niciodată de El.
Hristos în noi, - aceasta este cea din urmă cerere din rugăciunile Domnului nostru.
Hristos în noi, în faţa Tatălui, pentru ca Tatăl să ne privească aşa ca pe El.
Hristos în noi, în faţa lumii, pentru ca oamenii să vadă în credincioşii Săi binele, lumina, curăţia, adevărul şi viaţa, cum le-a arăta-o Isus.
Hristos în noi, pentru ca să fim atât de uniţi, de iubitori, de nedespărţiţi cum este El.
Hristos în noi, pentru ca nădejdea slavei să fie împlinită desăvârşit când noi toţi ai Lui pretutindeni, de orice limbă şi de orice neam pământesc şi duhovnicesc, să fim una prin Hristos şi în Hristos.
Apoi împreună cu El, una în Tatăl.
Slavă şi slavă şi slavă veşnică Lui.
Amin.
+
Cel ce moare pentru alţii va trăi pe veşnicie
fiindcă s-a uitat pe sine, el uitat n-o să mai fie.
+
Fapta dragostei curate precum cere Domnul Sfânt
este singura avere, singura de pe pământ.