Dragostea pentru înaintași

1 - O, pământule sfânt în care odihnesc osemintele sfinților noștri înaintași, - fii binecuvântat.

Cu palmele noastre cele mai bătătorite de munca cinstită, dorim să-ți închidem cât mai moale și mai blând ranele brazdelor greșite,

să-ți netezim marginile răzoarelor tale dureroase,

să-ți așezăm cât mai frumos pernele semănăturilor tale.

Pentru ca să ți se vindece cât mai repede orice durere pe care ți-am pricinuit-o și să ți se liniștească orice rană.

Ca să fii cât mai frumos și mai fericit, tu, pământule sfânt, în care odihnesc ca într-un chivot de altar, sfintele oseminte ale minunaților noștri înaintași sfinți.

2 - Pe aici, iată chiar pe aici unde țin eu picioarele mele înfiorate, au călcat picioarele tatălui meu,

s-au aplecat genunchii bunicului meu

și au sângerat palmele străbunilor mei.

De aici au luat spicele de aur străbunele mele, bunica mea și mama mea, atunci când erau fete tinere, frumoase și harnice - făcându-și din ele cununa secerișului

și punând-o peste părul lor bogat, frumos, strălucitor și auriu, tot ca spicul grâului acestuia

sau ca raza soarelui ceresc,

- prin care mergeau ele, la fel de frumoase, ca grâul și ca soarele.

O, ce nalte și adânci sunt lacrimile și rugăciunile acestor gânduri!

3 - După cum am dorit să înfrumusețez acest pământ cu munca drăgăstoasă a mâinilor mele,

tot așa am dorit să înfrumusețez acest cer cu lacrimile drăgăstoase ale rugăciunilor și cântărilor mele.

Pentru ca și holdele pământului meu sfânt,

ca și livezile cerului meu slăvit,

- să fie la fel de însorite și îmbelșugate.

Toate pentru bucuria Preaiubitului meu Scump.

4 - Ori de câte ori văd acest sfânt pământ batjocorit de vreun plug, de vreo sapă sau de vreun păcat, - mă cutremur și mă doare,

ca atunci când aud acest cer sfânt înjurat sau învinuit.

Pentru că și în cerul și în pământul acesta atât de apropiate unul de celălalt, sunt sfinții noștri înaintași, printre care umblăm ca printre spice și ca pe sub stele.

Să ne atingem cu aceeași sfințenie, atât sapa cât și genunchii noștri de acest pământ cât și rugăciunea și ochii noștri, de acest cer.

Să fie binecuvântat și de pământ și de cer - acela care va face așa.

5 - Scumpă seminție a sufletului meu, familia mea duhovnicească, - fii binecuvântată în veci de Domnul și Dumnezeul tău.

În tine mi-a dat harul Dumnezeiesc tot ce am în inima și în ființa mea mai frumos și mai vrednic, mai de preț și mai etern.

În tine și prin tine să-mi aduc spre Dumnezeul meu, ca o plăcută și sfântă ardere de tot, întreg avutul sufletului meu.

Tu ești partea și locul dăruit mie de Dumnezeul meu, care mi-a rânduit să am atât în viața asta cât și în cealaltă numele tău, soarta ta, drumul tău și răsplata ta.

O, familie scumpă a sufletului meu, frații mei și surorile mele, părinții mei și fiii mei, soții mei și prietenii mei - fie în veci binecuvântat Dumnezeul și Mântuitorul nostru care m-a înfiat și m-a înfrățit între voi.

6 - Slavă veșnică Ție dragoste a lui Dumnezeu care ai atâta grijă și atâta lărgământ față de ai Tăi

și care nu privești nimic rău sau necurat în ai Tăi, între ei și pentru ei,

- atunci când toată dragostea lor ești numai Tu,

este numai în Tine

și numai în Tine

și când toată fericirea lor este să umble în ascultarea Ta.

7 - Iată Marea Tiberiadei este vie, pentru că ea și primește și dă. În jurul ei trăiesc mulți oameni, pentru că ea le dă lor, iar ei dau altora.

Dar Marea Moartă, este moartă pentru că ea numai primește, dar nu dă. În jurul ei nu trăiește nimic - pentru că ea nu dă niciodată nimic nimănui din tot ce primește în ea.

Vai celor răi, cu sufletul și cu mâna închisă. În jurul lor va fi numai pustiu - și înăuntrul lor numai moarte.

8 - Când sosește vremea unei mari lucrări, Dumnezeu aduce și omul mare prin care o va face.

Astfel oamenii mari au fost aduși totdeauna de Dumnezeu pentru împrejurări, iar nu împrejurările pentru ei.

Când fructele unei grădini sunt coapte, vine și vântul sau culegătorul care să le scuture.

9 - Energiile și experiențele noastre nu merg totdeauna împreună, ci pe măsură ce se înmulțesc cele din urmă, scad cele dintâi.

Când aveam multă energie, aveam puțină experiență, iar acum când avem multă experiență, ne-a mai rămas doar puțină energie.

Oare nu cumva se întâmplă astfel pentru că puțina noastră energie ne este dată pentru viața asta spre a ne câștiga cu ea multă experiență pentru viața viitoare?

Cine investește ceva pentru un mormânt și nu pentru o înviere?

10 - Fericit omul cel ales și iubit lui Dumnezeu, căruia El îi dă cunoașterea ascunsei lumi a tainelor lui Hristos, Domnul nostru.

Fericit sufletul care a aflat drumul minunat spre lumea cea mereu senină a păcii și părtășiei sale cu Dumnezeu.

Aceasta este încă de pe pământ, umblarea cu Dumnezeu prin rai.

11 - O, cât de mult m-ai îndatorat Preaiubitul meu Mântuitor care mi-ai dat atât de mult cât nu pot cuprinde cuvintele nici unei limbi omenești.

Sunt bogat-bogat. Am o avuție mai scumpă decât orice aur din lumea asta: am pacea cu Tine, am dragostea Ta, am dulcea făgăduință a mântuirii și moștenirii Tale veșnice.

O, cum să-Ți pot fi eu de folos, măcar în a mia parte, din cât inima mea este datoare față de Tine!

12 - Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot face pentru Tine măcar ceva din multul cât aș fi dator, spre a răsplăti bogăția cea mare și darnică a binefacerilor Tale necurmate față de mine!

Oricât aș face, eu Îți voi rămâne îndatorat, îndatorat, îndatorat pentru totdeauna fără să pot plăti niciodată.

13 - Mi-e dor atât de mult de Tine, Preaiubitul Scump al inimii mele, Isuse Domnul meu.

Iubirea mea arde ca o candelă plină cu untdelemn în așteptarea Ta.

Deasupra ușii mele sunt așezate cele trei steaguri ale Tale, iar toată calea Ta până în odăița ascunsă este presărată cu crini albi și trandafiri roșii. Albi de curăție și aprinși de dragoste.

Sunt ca o mireasă care este bolnavă de dragostea Ta și care plângând Te strigă:

- Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!

14 - Veșnică slavă și dragoste Ție, Preaiubitul inimii din mine, pentru toată bunătatea dragostei pe care mi-ai arătat-o, de la început și până în veșnicie.

Ție și numai Ție Ți se cuvine toată viața și ființa mea.

Aceasta îmi este și dorința și rugăciunea mea, ca să ajung odată a Ți-o preda Ție toată pe totdeauna, arzând ca pe un altar sfințit pentru Tine.

Isuse, Martorul Credincios al legămintelor noastre.

15 - O, eu am cerut atât de puțin, iar Tu mi-ai dat atât de mult. Cum voi putea eu măsura adâncimea și înălțimea dragostei în care mă învălui Tu!

Cu ce cuvinte să-Ți știm mulțumi îndeajuns Doamne

și cu ce fapte să fiu în stare să-Ți mulțumesc?

Iartă-mă că nu pot nici să cânt și nici să plâng atât de frumos sau de recunoscător cât simt că ar trebui s-o fac pentru Tine.

Învață-mă neîncetat să știu și eu face la fel altora, cum îmi faci Tu mie.

Pentru ca și alții să Te binecuvânteze pentru ce le faci Tu lor prin mine, după cum și eu Te binecuvântez pentru tot ce-mi faci Tu mie prin alții.

16 - Doamne Isuse Preaiubitul meu, ajută-mă să-Ți dau cea mai mare iubire de care este în stare inima mea

și cele mai sfinte lacrimi

și cele mai smerite binecuvântări

și cele mai dulci roade duhovnicești și trupești

și cele mai fierbinți rugăciuni

și cea mai deplină ascultare

și cei mai frumoși pași

și cea mai totală alipire de Tine

- pentru ca și Tu să poți avea atâta bucurie de mine, câtă am eu de Tine.

17 - Binecuvântatul meu Părinte și Binefăcător, - ce nemăsurat de mult mi-ai dat Tu mie!

Și totuși mereu îmi mai dai și mai dai încă...

Nu știi oare cât Îți sunt eu de dator?

Nu știi câte daruri am primit?

Și eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic și chiar nimic!

Cum aș putea face oare să știu să-Ți plătesc măcar ceva atât de curat, frumos și vrednic cât aș dori, față de marile Tale binefaceri?

O, să nu uit niciodată că eu sunt în totul-totului tot, al Tău cu tot ce am pe totdeauna.

Să nu mă socotesc altfel niciodată decât robul Tău.

18 - O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, lumina și viața noastră... Nu este nimeni din noi care să nu aibă cea mai mare nevoie totdeauna de Tine, mai mult ca de pâinea, de apa sau de aerul Tău pentru viața sa.

Umple-ne Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu de Tine, de puterea și de lumina Ta, întregi ființele noastre și fii pentru noi pâine, apă și aer, fiindcă numai așa noi vom putea avea viața și rodirea.

Pentru veacul acesta și pentru veacul cel viitor.

19 - Dumnezeul nostru și Viața noastră, - noi toți avem cea mai mare nevoie să venim la Tine chiar acum.

Cei bătrâni trebuie să vină pentru că ei toți pot fi siguri de moarte,

iar cei tineri pentru că nici unul nu pot fi siguri de viață.

Ci cu toții ne putem avea toată siguranța noastră numai în Tine.

20 - Scumpul și Unicul nostru Mântuitor, Isuse Doamne, - fiecare dintre noi avem cea dintâi și cea mai mare nevoie de Tine, chiar dacă n-am trăi pe pământul acesta decât o singură zi.

Nici această zi n-am putea-o trăi fără Tine.

Atunci cum ne-am putea trăi Veșnicia?

Isuse Doamne, nu lăsa pe nici un suflet omenesc, nici să trăiască și nici să moară fără Tine.