Duhule Sfânt, du-mă
Traian Dorz - Cântarea Viitoare
Duhule Sfânt, du-mă pe-acel munte nalt
de-unde se zăreşte Ţărmul Celălalt
cu Ierusalimul cel Ceresc şi Nou
şi-al Cântării Sfinte negrăit ecou.
Dă-mi să-i văd frumseţea strălucind în zori
mai înalt şi dulce decât mii de sori
porţile-i de aur cu străjeri divini
stând în desfătarea Veşnicei Lumini.
Să-i văd Râul Vieţii ce de-adânc Cristal
plin cu Pomul Vieţii pe-orişicare mal
şi cu Tronul Slavei dulce strălucind
ale Veşniciei roiuri fericind.
Şi dă-mi harfa de-aur cu ecou de-argint
şi dă-mi mâini de înger corzile-i s-alint
şi dă-mi chip de soare şi veşmânt de in
Noua Ta Cântare să Ţi-o nalţ divin...
... Dar Duhule Sfinte, fă-mă până-atunci
să trăiesc în toate sfintele-Ţi porunci
ca în Marea Clipă cu venirea mea
Sfânta-mpărăţie să mă-aştepte-n ea!