Dulce Lumină a pașilor mei
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Cuvântul Preaiubitului meu îmi grăiește astăzi și îmi spune:
- Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârși decât acei care au avut cândva Duhul.
2 - Pentru că nu-L poți întrista pe cineva care n-a stat cândva fericit lângă tine,
3 - și nu poți atinge ceva care mai întâi să nu-l fi avut aprins în inima ta,
4 - și nu poți lepăda ceva care mai întâi să nu-l fi avut al tău prețios și sfânt.
5 - Și nu poți călca ceva care mai întâi nu l-ai ținut la inima ta cel mai legat
6 - și nu poți batjocori pe cineva decât care mai întâi ți-a fost adorat,
7 - acestea toate nu le poate face decât cel care a avut cândva ceea ce acum întristează, atinge, leapădă, calcă și batjocorește.
8 - Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârși decât acei nefericiți care au avut cândva Duhul.
9 - Păcatul împotriva Duhului Sfânt este fără de iertare în veac, pentru că Duhul este cea din urmă Față a lui Dumnezeu,
10 - pentru că Lucrarea Duhului Sfânt este ultima parte a mântuirii
și pentru că ușa Duhului Sfânt este ultima ușă.
11 - Păcatul neștiinței, împotriva Voii Tatălui, l-a putut spăla cu puterea Lui, Sângele Fiului, la venirea Sa pe Cruce.
12 - Păcatul nepăsării împotriva Fiului, l-a putut acoperi cu harul Său, dragostea Duhului Pogorât
13 - dar cine să mai fie a mai ierta păcatul împotriva dragostei, când nu mai rămâne nimic Dumnezeiesc în urmă, pentru nefericitul care L-a putut batjocori astfel pe Unicul său Dumnezeu Întreit?
14 - Pentru un astfel de monstru despărțit total de cer mai rămâne doar locul de jar și plata cea monstruoasă din întuneric
fiindcă prin acest păcat el a devenit diavol.
15 - Până când cineva, oricât de mult a putut să cadă și să se ruineze în păcat - mai simte totuși părerea de rău pentru căderea sa,
16 - până când mai are respectul față de Cuvântul Sfânt, prețuirea față de frați, dorul după mântuirea pierdută, mustrarea de conștiință pentru lepădarea sa,
17 - până când n-a pierdut total frica de Dumnezeu și rușinea de păcat,
18 - să știe omul acela că Duhul Sfânt tot nu l-a părăsit de tot.
19 - Să știe că Duhul Sfânt încă Se luptă cu inima lui.
20 - Să știe că Duhul Sfânt încă lucrează spre a-l ridica iarăși și a-l salva iarăși.
21 - Fiindcă astfel de frământări sufletești numai Duhul Sfânt le face într-un suflet.
22 - Acela pe care Duhul Sfânt l-a părăsit de tot și pe totdeauna, nu mai are niciodată astfel de frământări.
23 - Deci tu să spui fiecărui căzut că oricât de târziu, dacă ascultă de mustrările, de îndemnurile și de chemările acestea ale Duhului Sfânt și se ridică iarăși, se întoarce iarăși și vine iarăși la Crucea Iertării lui Hristos, cu o atât de mare pocăință și îndreptare cât de mare a fost căderea
24 - este cu putință să fie primit iarăși, să fie spălat iarăși, să fie înnoit iarăși.
25 - Căci Puterea Sângelui lui Hristos este atât de mare cât a Dragostei Sale veșnice!
26 - Dar numai pocăința cea mai zdrobită le mai poate afla a doua oară.
27 - Dar tu, cutremură-te înainte și nu păcătui căci așa de puțini se mai cutremură după ce au păcătuit.
- O, lumina tuturor pașilor mei, nu mă lăsa!