Dulce Lumină a paşilor mei
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Cuvântul Preaiubitului meu îmi grăieşte astăzi şi îmi spune:
- Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decât acei care au avut cândva Duhul.
2 - Pentru că nu-L poţi întrista pe cineva care n-a stat cândva fericit lângă tine,
3 - şi nu poţi atinge ceva care mai întâi să nu-l fi avut aprins în inima ta,
4 - şi nu poţi lepăda ceva care mai întâi să nu-l fi avut al tău preţios şi sfânt.
5 - Şi nu poţi călca ceva care mai întâi nu l-ai ţinut la inima ta cel mai legat
6 - şi nu poţi batjocori pe cineva decât care mai întâi ţi-a fost adorat,
7 - acestea toate nu le poate face decât cel care a avut cândva ceea ce acum întristează, atinge, leapădă, calcă şi batjocoreşte.
8 - Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decât acei nefericiţi care au avut cândva Duhul.
9 - Păcatul împotriva Duhului Sfânt este fără de iertare în veac, pentru că Duhul este cea din urmă Faţă a lui Dumnezeu,
10 - pentru că Lucrarea Duhului Sfânt este ultima parte a mântuirii
şi pentru că uşa Duhului Sfânt este ultima uşă.
11 - Păcatul neştiinţei, împotriva Voii Tatălui, l-a putut spăla cu puterea Lui, Sângele Fiului, la venirea Sa pe Cruce.
12 - Păcatul nepăsării împotriva Fiului, l-a putut acoperi cu harul Său, dragostea Duhului Pogorât
13 - dar cine să mai fie a mai ierta păcatul împotriva dragostei, când nu mai rămâne nimic Dumnezeiesc în urmă, pentru nefericitul care L-a putut batjocori astfel pe Unicul său Dumnezeu Întreit?
14 - Pentru un astfel de monstru despărţit total de cer mai rămâne doar locul de jar şi plata cea monstruoasă din întuneric
fiindcă prin acest păcat el a devenit diavol.
15 - Până când cineva, oricât de mult a putut să cadă şi să se ruineze în păcat - mai simte totuşi părerea de rău pentru căderea sa,
16 - până când mai are respectul faţă de Cuvântul Sfânt, preţuirea faţă de fraţi, dorul după mântuirea pierdută, mustrarea de conştiinţă pentru lepădarea sa,
17 - până când n-a pierdut total frica de Dumnezeu şi ruşinea de păcat,
18 - să ştie omul acela că Duhul Sfânt tot nu l-a părăsit de tot.
19 - Să ştie că Duhul Sfânt încă Se luptă cu inima lui.
20 - Să ştie că Duhul Sfânt încă lucrează spre a-l ridica iarăşi şi a-l salva iarăşi.
21 - Fiindcă astfel de frământări sufleteşti numai Duhul Sfânt le face într-un suflet.
22 - Acela pe care Duhul Sfânt l-a părăsit de tot şi pe totdeauna, nu mai are niciodată astfel de frământări.
23 - Deci tu să spui fiecărui căzut că oricât de târziu, dacă ascultă de mustrările, de îndemnurile şi de chemările acestea ale Duhului Sfânt şi se ridică iarăşi, se întoarce iarăşi şi vine iarăşi la Crucea Iertării lui Hristos, cu o atât de mare pocăinţă şi îndreptare cât de mare a fost căderea
24 - este cu putinţă să fie primit iarăşi, să fie spălat iarăşi, să fie înnoit iarăşi.
25 - Căci Puterea Sângelui lui Hristos este atât de mare cât a Dragostei Sale veşnice!
26 - Dar numai pocăinţa cea mai zdrobită le mai poate afla a doua oară.
27 - Dar tu, cutremură-te înainte şi nu păcătui căci aşa de puţini se mai cutremură după ce au păcătuit.
- O, lumina tuturor paşilor mei, nu mă lăsa!