Dulcea Ta Frumusețe...

1 - Nu mai pot trăi fără Tine Prietenul tinereții mele fericite, cum n-am putut trăi fără apa Ta, pâinea și lumina Ta.

2 - Fără aerul îmbălsămat al Casei Tale, fără odihna dulce a așternutului Tău, fără florile dragi ale gândurilor Tale pe care împreună le-am răsădit două câte două...

3 - Tot ce am, este al Tău pentru că viața mea însăși este numai a Ta.

4 - Iată, acest mănunchi de lămâiță, de tămâioară, de smirnă și de mirt. Din fiecare am cules câte două și le-am legat împreună cu un fir de aur.

5 - Le voi așeza atunci pe inima mea, în așternutul meu. Și deasupra ușii mele unde sunt roadele Tale vechi și noi.

6 - Tu le vei privi și le vei înțelege tot ce doresc să-Ți spună ele numai Ție Preaiubitule, atunci când am să vin, atunci când ai să vii.

7 - Căci toate numai pentru Tine Preaiubitule le-am păstrat.

8 - Nu numai cine mă hulește are vreo însemnătate ci și cine mă laudă!

9 - Dacă mă batjocorește - desigur pe nedrept! - un om de nimic, o gură stricată, o secătură fără cinste sau fără rușine, neîndoios că nu-mi pot face nici un rău.

10 - Acei care cunosc prețul meu, cunosc și disprețul lui.

Nu mă voi neliniști deloc pentru ocările celor care n-au dreptate.

11 - Dar dacă mă laudă o astfel de gură, un astfel de om,

dacă începe să vorbească despre mine cu tot felul de cuvinte late și largi, - chiar și pe dreptate! - aceasta îmi va face un rău și mai mare.

12 - Oricine cunoscându-mi lăudătorul, va avea aceeași părere și despre mine ca și despre el.

13 - O, Slăvit Prieten al tinereții mele, pe Tine Te-au lăudat numai cele mai sfinte guri - și Te-au hulit numai cele nelegiuite.

14 - Te-au slăvit cele mai nobile ființe de pe pământ.

Te-au iubit cele mai mari suflete,

și Te-au adorat cele mai scumpe inimi.

15 - Te-au zugrăvit cele mai măiestre culori,

Te-au cântat cele mai înzestrate talente,

și Te-au urmat numai cei mai curați pași.

16 - Cât de minunat trebuie să fii Tu Preaiubit și adorat Prieten al vieții mele, dacă numai pentru Tine s-au putut vedea și petrece toate acestea. Fără a înceta cu trecerea vremii, ci dimpotrivă, a crește și mai mult.

17 - Dar măreția și frumusețea Ta nu strălucește numai prin faptul că Te-au lăudat cele mai mari și mai frumoase suflete ale lumii.

18 - Ci și prin faptul că nu Te-au lăudat niciodată buzele josnice, gurile spurcate, viețile murdare, făpturile netrebnice, ușuratice și stricate.

19 - Neavând nimic comun cu Tine, aceste creaturi ale păcatului au urât totdeauna lumina Ta care le dezgolea stricăciunea și le osândea vinovăția lor.

20 - Ce minunat ești Tu Preaslăvit Prieten al Sfințeniei, tocmai pentru că nu Te pot suferi nici unii din cei care trăiesc în spurcăciune și în minciună.

21 - Ci apropierea de Tine îi sfințește pe toți

și lauda Ta, îi preamărește,

îndumnezeindu-i.