Duminica a 2-a după Rusalii: despre pescuirea cea sufletească

Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni. Îndată, ei au lăsat mrejile, şi au mers după El. De acolo, a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zevedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor Zevedei, şi îşi cârpeau mrejile. El i-a chemat. Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El (Matei 4, 18-22).

Evangheliile ne spun că de multe ori Hristos Se suia în corabie şi învăţa de pe mare poporul ce-I asculta Cuvântul. Cu un astfel de prilej Hristos a spus următoarea asemănare: Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău (Matei 13, 45-48).

Isus Hristos a fost Dumnezeiescul pescar care a aruncat pentru întâia dată în marea cea largă a lumii mreaja (năvodul) învăţăturii mântuitoare, ca să prindă în pânzele ei pe toţi oamenii. Trei ani de zile Hristos, Dumnezeiescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. După Învierea şi înălţarea Sa la cer, Hristos n-a lăsat mreaja mântuirii fără corabie şi fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabie mântuitoare (şi de aceea e şi zidită în forma unei corăbii ce pluteşte şi ce trece peste valurile vieţii) iar apostolii (şi după ei urmaşii lor: episcopii şi preoţii) au rămas ca să arunce mereu mreaja învăţăturii şi pescuirii de suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu, până la sfârşitul lumii. Pentru această pescuire cheamă Isus pe cei patru pescari din Evanghelia de duminică zicându-le: veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

Creştinilor! Lumea şi viaţa noastră e marea cea largă şi plină de vânturile şi furtunile patimilor, ispitelor şi păcatelor. Biserica şi Evanghelia lui Hristos este corabia ce pluteşte peste această mare ca să pescuiască sufletele noastre pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Biserica şi Scripturile aruncă mereu năvodul învăţăturii şi mântuirii pentru toţi, dar dacă nu se mântuiesc toţi, nu e de vină biserica şi nu sunt de vină Scripturile. Ascultaţi cum Însuşi Hristos spune că pânza aruncată în mare prinde multe feluri de peşti... şi după ce se scot peştii afară, atunci se aleg cei buni din cei răi...

Creştinilor! Ascultaţi şi faceţi învăţăturile bisericii şi a Scripturilor pentru ca la a doua venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, şi voi să vă aflaţi între peştii cei buni.

Iosif Trifa.