După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: Acum, Fiul omului a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost proslăvit în El.
După ce pleacă un vânzător, rămâne în locul lui o oroare, o scârbă, o încrâncenare...
După ce pleacă un vrăjmaș, rămâne o primejdie, o amenințare, o groază.
După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna o teamă, o primejdie, o sabie,
cum și după ce pleacă un frate rămâne o durere
și după ce pleacă un soț, rămâne un gol amar, nu numai în casă ci și mai ales în suflet...
Iuda pleacă singur, dar se va reîntoarce cu o gloată. Iată că o mie de prieteni sunt prea puțini, dar un singur dușman e prea mult.
Ura reușește să-i strângă pe oameni mult mai grabnic ca dragostea. Când era bun n-a făcut nimic... acum când este rău iată ce harnic a devenit dintr-odată.
Dar ura nu reușește să-i țină împreună niciodată pe cei ce i-a strâns.
După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: Acum Fiul Omului a fost proslăvit și Dumnezeu a fost proslăvit prin El,
pentru că nu poți ajunge la înviere decât prin Cruce
și nu poți să ajungi la o slavă veșnică decât prin pătimiri.
Cum nu poți ajunge în Cer decât prin pământ.
Celui care știe că toate acestea sunt strâns lipite una de alta, slava de la capătul lor îi este o mare bucurie,
el știe că ele sunt condiționate una de cealaltă: slava de cruce.
Și că ambele fețe aparțin aceleiași porți.
Că apropierea intrării spre moarte înseamnă și apropierea de cealaltă față a ieșirii, în Cer.
Intrarea pe partea dincoace înseamnă ieșirea pe partea de Dincolo.
Cine este încredințat de asta,
- nimic nu-i mai normal decât să se bucure.
Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, dar cea de Dincolo este veșnică.
Intrarea Crucii era o clipă - ajungerea la Înviere era Eternă.
Pătimirile durau mărginit - Slava de după ele era nemărginită.
Pământul nu înseamnă, dar Cerul înseamnă totul.
Domnul Isus Hristos acceptase Jertfa înainte de a O da,
iar Jertfa acceptată, este ca și adusă,
căci este scris: Dumnezeu cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi (Rom. 4, 17; 1 Cor. 1, 26-29). Pentru că ele vor și fi,
tocmai de aceea, când începeau să se întâmple pătimirile, ele erau ca și sfârșite pentru Domnul.
Iar El care avea ochii pironiți spre răsplătire, putea să Se bucure de mai înainte că Tatăl fusese proslăvit prin El,
și aceasta era propria Lui proslăvire.
Pentru Hristos și pentru colaboratorul și slujitorul Lui, nu interesează nimic mai mult ca proslăvirea lui Dumnezeu.
Nu mai contează nici un preț când este vorba de Numele lui Dumnezeu să iese cu adevărat proslăvit.
Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici o amenințare, în stare să-l întunece pe acela peste care a strălucit această bucuroasă izbândă și fericită chemare: proslăvirea lui Dumnezeu.
După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr un gol. Dar un gol din care se luase o piatră mare și rece. Un munte de gheață sticloasă și grea
și numai după aceea inimile ușurate, într-un anumit fel, ale ucenicilor, - au putut urmări cele mai avântate și mai înălțătoare lumini Dumnezeiești pe care Adevărul le dezvelea în fața sufletelor lor. Înălțându-le tot mai sus, spre înțelegerile veșnice.
Căci câtă vreme porți un ghimpe, oricum te-ai feri, simți mereu prezența lui neplăcută.
Adevărata ușurare o simți numai după ce ai scăpat de el.
Dar ce ușurare cerească este aceasta!
Preabunule Doamne Isuse,
fii binecuvântat că Tu ne-ai dăruit totdeauna împărtășirea adevărului și a dragostei Tale, nemijlocită, ori de câte ori am fost cu Tine ori cu ai Tăi, la masa Ta.
Dar după ce a plecat duhul potrivnic dintre noi, Tu ne-ai dezvelit cele mai luminoase adevăruri, cele mai avântate biruințe, cele mai dulci împărtășiri.
Te rugăm curățește neîncetat inima noastră de orice gând împotrivitor față de Tine Doamne,
și alungă afară nu numai din sufletul nostru ci și din mijlocul nostru orice duh care tulbură, orice gând care uneltește, orice om al fărădelegii.
Pentru ca după aceea, să ne poți descoperi tot ce ne poate înălța viața noastră și a ne lumina umblarea, cu Tine și pentru Tine spre binele nostru și spre cea mai mare slavă a lui Dumnezeu.
Curățește Lucrarea Ta Doamne Isuse, îndepărtând din mijlocul ucenicilor Tăi, pe toți acei care nu vreau să se curățească nicidecum de păcatele lor.
Și nici nu vreau s-o rupă cu cei ce caută să Te piardă pe Tine.
Căci numai după aceea bucuria poate fi deplină între ai Tăi
și părtășia lor curată
și rodul lor luminos.
Amin.
+
Dacă i-ai făcut la altul un rău mic - să-ți pară mare
dacă i-ai făcut un bine, pară-ți mic, la orișicine
dacă el ți-a făcut bine pară-ți mare, chiar de-i mic
și-un rău mare de ți-ar face - socotește-l ca nimic.
+
Invidia, desfrânarea și ambiția - scurtează
viața omului - și grabnic în mormânt și-n iad l-așează.