E ceru-n sărbătoare
Traian Dorz - Eternele Poeme
E ceru-n sărbătoare când înc-un păcătos
ascultă şi-mplineşte dorinţa lui Hristos
şi-ntoarce de la felul şi drumul lui pierdut
şi Tatăl îl sfinţeşte cu dulcele-I sărut.
Dar când pierdutu-acesta în loc să stea smerit
şi-ascultător sub crucea prin care-a fost primit
se-ngâmfă cu trufie călcând Cuvântul Sfânt
- întregul cer l-îngroapă sub cel mai greu mormânt.
O, cât de mulţi odată cu lacrimi s-au predat
şi corul cel de îngeri cu drag s-a bucurat
apoi curând, când primul păcat l-a prăbuşit
cu ce durere cerul în doliu l-a jelit!
Când doar pentru un suflet e-atâta jale-n cer
ce trebuie să fie când mii şi sute pier?
Dacă-i atâta cântec când vine-un păcătos
şi-apoi când iarăşi cade - cât sufere Hristos!
...O, fericiţi voi care pe îngeri bucuraţi
rămâneţi până-n ceruri statornici şi curaţi
căci vai de cel ce cade
- al lui păcat spre Har
nu-l va plăti nici chinul cel veşnic şi amar.