E cineva, cântă
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Isuse, Isuse, ascultă acum
departe, pe dealuri, prin văi, pe câmpie
un cântec de lacrimi, de jertfă şi drum
- e cineva, cântă prin zarea pustie.
E cineva cântă... E unul, sunt doi,
sunt sute, sunt mii, sunt mulţimi fără zare
şi cântă prin soare, prin noapte şi ploi
un imn de iubire, de har şi chemare.
E cântecul meu de dragoste - strâns
din primul fior de grea sfâşiere
din ziua când Ţie Isuse Ţi-am plâns
întâia iubire şi-ntâia durere.
Ascultă-l cum creşte mereu mai aprins
mereu mai puternic, mereu mai fierbinte
o Oaste, o ţară, o lume-a cuprins
o nalţă, o-ncântă şi-o poartă nainte...
Ascultă-l Isuse... - e imnul slăvit
din ziua când haru-Ţi veni peste mine
şi-n care-Adevărul a rupt strălucit
tristeţea trăită departe de Tine.
Ascultă-l Isuse - e-ntregu-mi avut
puterea, avântul şi sfânta iubire
comoara-mi întreagă, întâiu-mi născut
adus pentru Tine supremă jertfire.
Ascultă-l Isuse în ceasul ceresc
când harfa se sfarmă pe culmi de extaze
când lutul apune, când ochii privesc
uimiţi, Veşnicia de slavă şi raze.