E Noaptea Învierii
Traian Dorz - Cântarea Anilor
E Noaptea Învierii!...
o, pân-aici afund
chemările de clopot căutându-mă pătrund,
pe glasul lor de-afară vin gândurile stol
umplându-mi dintr-o dată întreg mormântul gol.
O, Paştile din anii copilăriei când
era atâta soare pe faţă şi pe gând
când primul clopot, noaptea, trezindu-ne venea
lumina, dintr-o dată pe toate strălucea.
O, cămăşuţa nouă... şi oul înroşit,
bisericuţa albă pe dealul înflorit,
lumina Învierii, fiorul neuitat
din clipa sărutării: Hristos a Înviat!...
- De amintirea sfântă a tuturor luat
aş vrea să spun spre-un suflet: Hristos a Înviat,
- dar sunt atât de singur
- şi gândurile roi,
pe-acelaşi glas de clopot le retrimit napoi.