E plânsul meu
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
E plânsul meu Isuse, - acela ce-l auzi
în ceasul trist de seară când florile se strâng
când mâinile-s întinse şi ochii mei sunt uzi
- Isuse, pentru vina iubirii mele plâng.
E glasul meu Isuse, - acela ce-l asculţi
înveşmântat în jale prin negrul nopţii ceas
- Isuse, de durerea de fraţii mei cei smulţi
de vânturi rătăcite, mi-acest amarnic glas.
E focul meu Isuse, - acela care-l simţi
în clipa sărutării picioarelor din cui
în arderea acelor ascunse suferinţi
pe care mi le-acopăr de gura nimănui.
E darul meu Isuse, - acela ce Ţi-e dat
fricos pe cel mai tainic şi ultim colţ de-altar
e copt în plâns fierbinte, e-n foc amar sărat
să-mi poţi ierta iubirea când se re-ntoarce iar.
Isuse, nu-Ţi retrage piciorul când îl ţin,
Isuse, nu-Ţi întoarce privirea când mă vezi,
Isuse, nu-Ţi închide iertarea Ta când vin
Isus, - doar data asta Te rog să mă mai crezi!