E timp sortit
Traian Dorz - Cântările Căinței
E timp sortit la toate - şi toate câte sunt
şi-au vremea lor, prin Voia Eternului Cuvânt
e-un timp şi pentru cântec, e-un timp şi pentru plâns
e timp de semănare şi e un timp de strâns
şi cel ce cântă-n vremea când s-ar cădea plângând
va plânge pe vecie în flăcări - prea curând.
E timp pentru iubire - şi dacă nu ţi-l ştii
rămâi în gheaţă singur cu anii tăi pustii
e timp pentru-mpăcare - şi dacă nu-l săruţi
rămâi în flăcări singur cu anii tăi pierduţi
cel care tace-n timpul când e de mângâiat
o să culeagă lacrimi şi zbucium necurmat.
E-un timp de mântuire - şi dacă-l tot amâi
soseşte grabnic moartea când fără ea rămâi
e-un timp şi pentru moarte, dar când ajungi să-l vezi
a şi sosit trezirea că-i prea târziu să crezi
cel care tot amână îl prinde un apus
când vede harul unic pierdut pe veci şi dus.
O, este-un timp la toate, - ai şi tu timpul tău
ca să te-ntorci la Domnul, rupând cu tot ce-i rău,
prilejul mântuirii e numai azi, să ştii
nu-l amâna, căci mâine poţi prea târziu să vii
cel care tot nu vine atunci când e chemat
când ar voi să vină se va trezi-alungat!