Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.
Prăbuşirea cuiva în prăpastia păcatului sau a rătăcirii de la credinţă, nu vine dintr-o dată.
Vine încet,
vine zilnic,
vine pe negândite.
Vine întâi în gând, după aceea în inimă, apoi în fapte.
Vine întâi prin lipsa de sinceritate adâncă, apoi prin lipsa de veghere stăruitoare, apoi prin lipsa de înfrânare totală.
Vine întâi prin lepădarea de Cuvântul Sfânt, apoi prin lepădarea de Biserică, apoi prin despărţirea de fraţi.
Acestea duc la depărtarea de Dumnezeu şi aşa se ajunge la prăbuşirea în braţele diavolului.
Copacul nu se uscă dintr-o dată, în chiar clipa când a pătruns în el viermele. Stă uneori ani de zile în mijlocul celorlalţi pomi ai grădinii fără să se vadă nimic deosebit şi izbitor la el. Trebuie să te uiţi cu mare băgare de seamă adeseori la el, ca să vezi că nici frunzele lui, nici roadele lui nu mai sunt aşa cum erau înainte.
Dar cine nu cunoaşte sau nu se uită cu băgare de seamă, văzându-l mereu între ceilalţi, îl crede tot aşa.
Numai când îl vezi uscat te înfiorezi!
În jurul lui este totul numai sănătate, bucurie, voioşie, rodnicie şi viaţă, iar el, în mijlocul verii pline de verdeaţă şi de sănătate, stă uscat.
Păcatul ascuns atâta vreme,
vorbele ascunse atâţia ani,
răul şi boala purtată în inimă atâta timp,
iată, l-a dat pe faţă în văzul tuturor!
Ceea ce se ţinuse tăinuit în inimă şi ascuns în întuneric, iată a ieşit la lumină şi la arătare.
O, bagă bine de seamă suflete care ai rărit-o cu rugăciunea şi cu ostenelile privegherii şi citirii Cuvântului Evangheliei. Un vierme poate s-a strecurat în inima ta.
Bagă bine de seamă, tu acela care nu mai ai o dragoste fierbinte pentru fraţi. Care umbli încă cu Hristos, dar în inima ta au început să se strecoare gânduri lumeşti, fapte lumeşti, dorinţe lumeşti, iubiri lumeşti. Un vierme sau mai mulţi s-au strecurat şi în inima ta!
Bagă bine de seamă tu cel care nu mai ai o sinceră ascultare de învăţătură,
râvnă pentru unitate,
dorinţă după fraţi,
grijă pentru păzirea Cuvântului,
stăruinţă în ascultarea frăţească
şi dor după Isus. Un vierme otrăvitor şi ucigaş s-a strecurat în sufletul tău şi-l roade.
Nu priviţi cu nepăsare viermele şi nu vă gândiţi că dacă este mic, e nimic.
Nu cruţa păcatul, ci ucide viermele lui blestemat şi ucigaş îndată ce-l descoperi!
Dacă frunzele tale s-au rărit şi dacă roadele tale încep să se pălească, e semn rău.
Cercetează-te adânc şi cu grijă până descoperi viermele şi nimiceşte-l.
Nimiceşte păcatul pătruns în inima ta, cât este încă numai gând, sau câtă vreme este numai la început.
Căci în curând el va creşte, se va întări şi va roade puterea ta prăbuşindu-te uscat în foc.
Cine se uită numai la coajă, adică la înfăţişarea imediată, acela nu totdeauna vede pomul dacă este verde sau uscat.
Dar cine se uită atent la roade sau la frunze, vede aceasta.
Hristos te cunoaşte, pentru că nu Se uită la înfăţişarea dinafară, ci la cele ascunse ale tale.
Înfiorează-te Iudo şi zdrobeşte din inima ta şarpele, mai înainte de a te zdrobi el pe tine, pentru vecie.
Mântuitorul te înştiinţează mereu de starea ta nenorocită...
nu te îngrozeşti?
Totdeauna când eşti în faţa Cuvântului lui Dumnezeu şi te vei simţi lovit şi atins de vreunul din cuvintele pe care le auzi sau le citeşti,
totdeauna când vei simţi că ceva se zvârcoleşte în tine la auzirea şi primirea mustrării,
nu te supăra,
nu te împotrivi
şi nu te depărta de Cuvânt. Nici de cel care ţi-l spune.
Căci viermele din tine este acela căruia nu-i place. Care se supără. Şi se zvârcoleşte atunci!
Nu sări şi nu-ţi apăra viermele!
Nu te lua la luptă cu cel care este folosit de Domnul spre a te scăpa de viermele cel rău din tine.
Nu te certa şi nu te supăra pe el
şi nu te apuca să-l vorbeşti de rău fiindcă s-a legat de viermele care te roade.
Ci mai degrabă deschide-ţi inima ta, ca să înlesneşti Domnului să nimicească răul de acolo din ea,
căci numai astfel vei putea fi izbăvit de la uscăciune şi de la foc.
O, voi cei doisprezece. Mai ales voi! Fiţi cu şi mai multă grijă.
Chiar între voi, cei mai aleşi, diavolul caută să se strecoare ca să vă facă demoni, cum a mai şi făcut.
Fiţi totdeauna cu mare grijă.
Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în vreo ispită din miile de ispite pe care vrăjmaşul le pune mereu în calea paşilor voştri.
Privegheaţi şi voi unii asupra altora. Ca să băgaţi de seamă pe acela dintre voi care a lăsat viermele să-i pătrundă în inimă.
Iar dacă băgaţi de seamă lucrul acesta, nu-l lăsaţi mai departe aşa, ci atrageţi-i luarea aminte a fratelui primejduit înainte de a se prăbuşi.
Poate va asculta. Se va îngrozi. Şi se va întoarce. Ca să nu se piardă fratele vostru.
Vegheaţi fiecare dintre voi şi în tot timpul.
Sfântul Pavel spune: mă port aspru cu trupul meu să-l ţin în frâu, nu cumva după ce am propovăduit altora eu însumi să fiu lepădat (1 Cor. 9, 27).
Căci se poate - şi încă foarte uşor - ajunge şi aşa.
Diavolul a fost înainte între arhanghelii luminii.
Iar Iuda unul dintre cei doisprezece.
Chiar şi de cel mai mic!
Amin.