Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.
Prăbușirea cuiva în prăpastia păcatului sau a rătăcirii de la credință, nu vine dintr-o dată.
Vine încet,
vine zilnic,
vine pe negândite.
Vine întâi în gând, după aceea în inimă, apoi în fapte.
Vine întâi prin lipsa de sinceritate adâncă, apoi prin lipsa de veghere stăruitoare, apoi prin lipsa de înfrânare totală.
Vine întâi prin lepădarea de Cuvântul Sfânt, apoi prin lepădarea de Biserică, apoi prin despărțirea de frați.
Acestea duc la depărtarea de Dumnezeu și așa se ajunge la prăbușirea în brațele diavolului.
Copacul nu se uscă dintr-o dată, în chiar clipa când a pătruns în el viermele. Stă uneori ani de zile în mijlocul celorlalți pomi ai grădinii fără să se vadă nimic deosebit și izbitor la el. Trebuie să te uiți cu mare băgare de seamă adeseori la el, ca să vezi că nici frunzele lui, nici roadele lui nu mai sunt așa cum erau înainte.
Dar cine nu cunoaște sau nu se uită cu băgare de seamă, văzându-l mereu între ceilalți, îl crede tot așa.
Numai când îl vezi uscat te înfiorezi!
În jurul lui este totul numai sănătate, bucurie, voioșie, rodnicie și viață, iar el, în mijlocul verii pline de verdeață și de sănătate, stă uscat.
Păcatul ascuns atâta vreme,
vorbele ascunse atâția ani,
răul și boala purtată în inimă atâta timp,
iată, l-a dat pe față în văzul tuturor!
Ceea ce se ținuse tăinuit în inimă și ascuns în întuneric, iată a ieșit la lumină și la arătare.
O, bagă bine de seamă suflete care ai rărit-o cu rugăciunea și cu ostenelile privegherii și citirii Cuvântului Evangheliei. Un vierme poate s-a strecurat în inima ta.
Bagă bine de seamă, tu acela care nu mai ai o dragoste fierbinte pentru frați. Care umbli încă cu Hristos, dar în inima ta au început să se strecoare gânduri lumești, fapte lumești, dorințe lumești, iubiri lumești. Un vierme sau mai mulți s-au strecurat și în inima ta!
Bagă bine de seamă tu cel care nu mai ai o sinceră ascultare de învățătură,
râvnă pentru unitate,
dorință după frați,
grijă pentru păzirea Cuvântului,
stăruință în ascultarea frățească
și dor după Isus. Un vierme otrăvitor și ucigaș s-a strecurat în sufletul tău și-l roade.
Nu priviți cu nepăsare viermele și nu vă gândiți că dacă este mic, e nimic.
Nu cruța păcatul, ci ucide viermele lui blestemat și ucigaș îndată ce-l descoperi!
Dacă frunzele tale s-au rărit și dacă roadele tale încep să se pălească, e semn rău.
Cercetează-te adânc și cu grijă până descoperi viermele și nimicește-l.
Nimicește păcatul pătruns în inima ta, cât este încă numai gând, sau câtă vreme este numai la început.
Căci în curând el va crește, se va întări și va roade puterea ta prăbușindu-te uscat în foc.
Cine se uită numai la coajă, adică la înfățișarea imediată, acela nu totdeauna vede pomul dacă este verde sau uscat.
Dar cine se uită atent la roade sau la frunze, vede aceasta.
Hristos te cunoaște, pentru că nu Se uită la înfățișarea dinafară, ci la cele ascunse ale tale.
Înfiorează-te Iudo și zdrobește din inima ta șarpele, mai înainte de a te zdrobi el pe tine, pentru vecie.
Mântuitorul te înștiințează mereu de starea ta nenorocită...
nu te îngrozești?
Totdeauna când ești în fața Cuvântului lui Dumnezeu și te vei simți lovit și atins de vreunul din cuvintele pe care le auzi sau le citești,
totdeauna când vei simți că ceva se zvârcolește în tine la auzirea și primirea mustrării,
nu te supăra,
nu te împotrivi
și nu te depărta de Cuvânt. Nici de cel care ți-l spune.
Căci viermele din tine este acela căruia nu-i place. Care se supără. Și se zvârcolește atunci!
Nu sări și nu-ți apăra viermele!
Nu te lua la luptă cu cel care este folosit de Domnul spre a te scăpa de viermele cel rău din tine.
Nu te certa și nu te supăra pe el
și nu te apuca să-l vorbești de rău fiindcă s-a legat de viermele care te roade.
Ci mai degrabă deschide-ți inima ta, ca să înlesnești Domnului să nimicească răul de acolo din ea,
căci numai astfel vei putea fi izbăvit de la uscăciune și de la foc.
O, voi cei doisprezece. Mai ales voi! Fiți cu și mai multă grijă.
Chiar între voi, cei mai aleși, diavolul caută să se strecoare ca să vă facă demoni, cum a mai și făcut.
Fiți totdeauna cu mare grijă.
Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în vreo ispită din miile de ispite pe care vrăjmașul le pune mereu în calea pașilor voștri.
Privegheați și voi unii asupra altora. Ca să băgați de seamă pe acela dintre voi care a lăsat viermele să-i pătrundă în inimă.
Iar dacă băgați de seamă lucrul acesta, nu-l lăsați mai departe așa, ci atrageți-i luarea aminte a fratelui primejduit înainte de a se prăbuși.
Poate va asculta. Se va îngrozi. Și se va întoarce. Ca să nu se piardă fratele vostru.
Vegheați fiecare dintre voi și în tot timpul.
Sfântul Pavel spune: mă port aspru cu trupul meu să-l țin în frâu, nu cumva după ce am propovăduit altora eu însumi să fiu lepădat (1 Cor. 9, 27).
Căci se poate - și încă foarte ușor - ajunge și așa.
Diavolul a fost înainte între arhanghelii luminii.
Iar Iuda unul dintre cei doisprezece.
Chiar și de cel mai mic!
Amin.