Eternele-mi poeme
Traian Dorz - Eternele Poeme
Eternele-mi poeme nu-s astea de acum
acelea mă așteaptă de Dincolo de vreme
și n-am ajuns acolo, sunt încă tot pe drum
dar simt cum nerăbdarea le-ndeamnă să mă cheme.
Dorita Primăvară nu-i asta de April
deși de orice dată și-aceasta-i însorită
deși mereu mă-ntoarce la anii de copil
- mai am o Primăvară și Aceea-i cea dorită.
Nemuritoarea harfă nu-i asta de acum
deși și-aceasta poate că uneori mai pare
deși pe câte-o coardă mai are-un sfânt parfum
- mai am o harfă, - și aia mi-e cea nemuritoare.
De-aceea nu-s eterne poemele de-acum
deși mai au și-acestea ceva etern în ele
căci încă n-au ființa de Dincolo de drum
sunt încă tot dincoace, nu Dincolo de stele.
... O, da, va fi odată și Primăvara mea
și Harfa cea de aur și mâna strălucită
și Sânul ce m-așteaptă
- și-atunci îmi voi cânta
Poemele eterne în Slava Nesfârșită.