Eu n-am uitat
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Eu n-am uitat cuvântul: aduceți-vă-aminte,
ca fulgerul îmi arde, ca tunetul mi-e spus,
- înaintașii noștri nu-s pietre ori morminte
ci steaguri înălțate și sori ce n-au apus.
Îl văd venind pe ziduri părintele-lumină
cu fruntea lui și mâna cea albă - singurel
și glasu-i alb întreabă... și tace și suspină
și nu-și mai recunoaște pe nime-aici cu el.
Și văd o Mână Sfântă cum scrie pe o rază
un Mane Tekel Fares pe-acest oraș bețiu
ce cântă-cântă-cântă când tot se ruinează
și cântecul răsună a jale și-a pustiu.
Și văd copii nevârstnici venind ca să se-mbete
de cântecul acestui țimbal zângănitor
și sunetul i-nșeală - și sufletele, bete,
se duc pe alte drumuri pierzându-și țara lor.
... Cum m-a-nșelat iubirea să nu văd mai din vreme
că duhul îndărătnic nu poate fi salvat
că vai e-n veci de cel ce n-ascultă nici se teme
și vai e și de-aceia ce-n urma lui s-abat.
Acum aud cuvântul: ia seama ce răsplată
au toți dărâmătorii - și teme-te mereu,
- și mă-ngrozesc ce are să vină dintr-o dată
și peste-acel ce scrise acuma Dumnezeu!