Eu nu-mi voi urî

Eu nu-mi voi urî durerea ci-o voi binecuvânta

căci ea m-a făcut, cu lacrimi eu să pot acum cânta

şi ea m-a-nvăţat să aflu, să aleg şi să pătrund

Adevărul şi Iubirea care-n Jertfă se ascund...

Eu binecuvânt durerea, căci în sfântul ei cuptor

mi-am primit, trimis din ceruri cântecul nemuritor

şi numai arzând acolo mi-am împreunat divin

inspiraţia cu harul şi furtuna cu senin.

Eu îi mulţumesc durerii că m-a învăţat s-aştept

vremea care-aduce-odată răsplătirea celui drept

ca şi vremea ce zdrobeşte pe-ngâmfat şi mincinos

şi să ştiu că vremea asta n-o prea-ntârzie Hristos!

Eu îi datorez durerii o recunoştinţă-n veac

că m-a învăţat Cuvântul cum să-L spun şi când să-L tac

că m-a dus să aflu taine care zac cel mai afund

şi-adevărul care-n suflet cei mai mulţi viclean l-ascund.

Eu voi mulţumi de-a pururi Dumnezeului Slăvit

că în felul cel mai crâncen mi-a dat tot ce-am suferit

că-n văpaia cea mai albă mi-a-mbrăcat al slavei in

- numai ce-am creat acolo are-n el ceva divin...