Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
Adevărata pildă bună, este aceea pe care o trăieşte însuşi acela care o predică.
Adevăratul învăţător bun este acela care crede şi urmează el însuşi mai întâi, ceea ce propovăduieşte altora.
Întotdeauna învăţătura aceluia s-o urmezi, care este în stare nu numai să trăiască cu viaţa sa ceea ce spune, dar şi să pecetluiască cu moartea sa ceea ce a spus.
În chip cu totul desăvârşit, numai Hristos a putut face astfel.
Iar dintre ai Săi, numai acei care au avut conştiinţa Lui.
Un creştin care are conştiinţa lui Hristos în el, acela va lua seama la toate cuvintele lui Hristos, cu o minte sănătoasă şi cu un cuget cinstit, înţelegând drept şi limpede gândul lui Hristos din Cuvântul Lui,
acela va înţelege nu ceea ce i-ar conveni lui să înţeleagă, ci ceea ce vrea Dumnezeu.
Orice învăţător bun ştie cât de mare putere are pilda sa, pentru ucenicii săi. Învăţătorul bun ştie că şi oamenii mari ca şi copiii învaţă mai mult din ce văd cu ochii, decât din ceea ce aud cu urechile,
tocmai de aceea se va strădui să le arate cu fapta lui mai întâi, ceea ce vrea să-i facă apoi să înveţe bine cu mintea lor.
Dar pe când în lucrurile trupeşti, ceea ce vezi cu ochii este cu neputinţă să nu înţelegi cu mintea întocmai, - în lucrurile duhovniceşti, iată ce uriaşă răstălmăcire fac adesea bieţii oameni:
- când Domnul Isus le arată ucenicilor Săi, să se ferească de aluatul fariseilor care era făţărnicia, - ei înţelegeau că le zice aşa fiindcă nu luaseră pâini (Matei 16, 6-11),
- când le arată trebuinţa naşterii din nou pentru mântuire, - ei înţelegeau naşterea firească,
- şi când le vorbea de Taina Sfintei Împărtăşiri cu Trupul şi Sângele Său Sfânt, şi-au pierdut cu totul orice fel de înţelegere spunând cu groază: vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate să o sufere? (Ioan 6, 60).
Tot aşa din pilda spălării picioarelor, după atâtea veacuri, mai pot fi unii creştini care înţeleg că şi ei trebuie să facă doar partea dinafară, dar socotind aşa de puţini şi aşa de puţin înţelesul adânc pe care Domnul a vrut să ne facă să-l cuprindem din ceea ce a făcut El!
Astfel, sărmanii oameni, la anumite zile se pregătesc din timp spălându-şi acasă fiecare picioarele sale, iar când merge la adunare, cel care le spală picioarele spală doar nişte picioare spălate, salvând forma, iar înţelesul luminos al acestei pilde rămânându-le multora atât de acoperit, ca altora înţelesul naşterii din nou, sau al împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Său - fiindcă toate acestea sunt taine duhovniceşti şi trebuiesc înţelese duhovniceşte.
Viaţa Domnului Isus Hristos a fost pe pământ în întregime o pildă, o taină, o minune...
Toate pildele Lui de smerenie, de iubire, de blândeţe, de jertfă, de iertare, de curăţie, de bunătate, au întregit propria Lui viaţă trăită Dumnezeieşte.
Trăind fără de păcat prin toate ispitele care sunt cu putinţă să vină într-o viaţă de om, Hristos ne-a dat cel dintâi exemplu că învăţătura Sa este cu putinţă a fi împlinită cu fapta de către oricare om. Numai dacă acest om voieşte cu adevărat aceasta,
apoi, Domnul Isus, de la nivelul firii omeneşti a pornit, arătând doar că singura condiţie necesară este să ai dragoste de Dumnezeu şi iubire de semeni - spre a putea trăi taina şi minunea Lui.
De altceva în afară de acestea nu mai avem nevoie nici noi de nimic, pentru a putea trăi chiar aşa cum a trăit Isus (1 Ioan 2, 6).
Preabunule Isuse, Mântuitorul şi Învăţătorul nostru Scump şi Neuitat,
Îţi mulţumim cu toată dragostea inimilor noastre, pentru bunătatea şi răbdarea Ta îndelungă şi înţelegătoare, pe care ne-ai dovedit-o neîncetat, din clipa când ne-ai arătat pilda Ta - şi până astăzi. Nouă celor ce n-am înţeles-o decât atât de puţini şi atât de puţin.
Te rugăm Doamne Isuse, nu ne mai lăsa să mai bâjbâim în îngustimea nepriceperii noastre,
- ci ridică-ne până la înţelegerea gândului Tău.
Iar dacă zidul întărit al formelor dinafară nu ne îngăduie să pătrundem până la frumuseţea şi viaţa înţelesului lor lăuntric, dăruieşte-ne aripile luminii, cu care să-l trecem, spre a ajunge până la înţelegerea şi la trăirea în adevăr, în taină şi în minune.
Te rugăm Doamne Isuse, ajută-i şi pe cei care sunt robiţi într-atâta de duhul de partidă, încât din orice ramură fac o nuia, din orice cuvânt un zid şi din orice pildă o interpretare dezbinătoare.
Asupra Cuvântului Tău dă-ne gândul Tău şi asupra pildelor Tale, dă-ne lumina înţelesului adevărat.
Ca să nu mai păcătuim împotriva Ta.
Amin.
+
Cuviinţa e frumoasă, chiar şi fără bunătate
dar atunci când ea-i şi bună, - e mai scumpă decât toate.
+
Dă la timp şi tot, - ceea ce-ai făgăduit oricui
cine îşi respectă vorba, îşi respectă faţa lui.