Evanghelia de duminică: Ce voiţi să vă facă vouă oamenii

Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt, căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 31-36).

Ce pace, ce rai ar fi pe pământ când tot omul ar ţinea această poruncă scurtă: Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, sau cu alte vorbe: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Dar oamenii nu ţin această, poruncă pentru că cei mai mulţi oameni poftesc să li se facă tot binele ce li se poate face, dar în schimb ei fac altora tot răul ce-l pot face. Asta-i un semn că inima oamenilor este bolnavă. Este un beteşug în inima oamenilor care pofteşte mereu tot binele de la alţi oameni, dar în schimb doreşte tot răul altora. Porunca Evangheliei nu se poate împlini până când omul nu-şi tămăduieşte inima bolnavă - şi această tămăduire n-o poate face un alt doctor, decât Isus Hristos - şi primirea Lui. Cine L-a primit cu adevărat pe Isus ca stăpân şi poruncitor în casa sufletului său, inima aceluia iubeşte pe toţi oamenii şi face bine tuturor, prietenilor şi duşmanilor deopotrivă, pentru că Isus este iubire - şi iubirea de oameni este semnul că cineva face parte din turma lui Hristos.

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri - zice mai departe Evanghelia. Iată o poruncă de care se împiedică cei mai mulţi creştini de azi. Inima oamenilor de azi se opreşte la această poruncă. Mai departe nu poate înainta. Mi-aduc aminte când eram preot în satul meu, în scaunul spovedaniei foarte mulţi creştini spuneau că n-au aprins, n-au furat, n-au omorât... dar când îi trimiteam în Numele lui Isus să se împace cu cela şi cela, îmi răspundeau: asta una n-o pot face părinte, - adică viaţa lor de creştin se oprea aici, ca şi sămânţa din Evanghelie, care a dat în bolovani. Cei ce se opresc şi se împiedică la această poruncă, n-au primit şi n-au înţeles cu adevărat pe Isus, care şi de pe Cruce a strigat jidanilor ce-L răstigneau: Tată, iartă-le lor.

Isus n-a avut duşmani - şi cel ce are duşmani, nu face parte din turma lui Hristos, căci aşa zice Scriptura: Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos (1 Ioan 4, 20). Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric... Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte (1 Ioan 2, 11; 3, 14).

Cine este vrăjmaşul nostru? Noi creştinii cei adevăraţi nu trebuie să avem un alt vrăjmaş, decât pe diavolul şi păcatul. Pe acest vrăjmaş, ne porunceşte Scriptura şi Evanghelia, să-l urâm cu toată puterea sufletului nostru. Dar greşeala tocmai aceasta este, că noi nu urâm pe acest vrăjmaş, ci ne place de el. Mare vrăjmaş ne este diavolul; câte rele ne face, de câte ori şi în câte chipuri ne batjocoreşte, de câte ori sare asupra noastră şi ne răneşte sufletul - şi noi tot nu-l urâm, dar sărim în capul fratelui nostru pentru cea mai mică greşeală.

Urăşti tu cititorule pe diavolul şi păcatul cu toată puterea sufletului tău, sau urăşti pe aproapele tău, pe fratele tău - şi odată cu această ură, urăşti pe Dumnezeu şi sufletul tău?

Iosif Trifa.