Evanghelia de duminică: și când postiți, nu fiți ca fățarnicii
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. Ci tu, când postești, unge-ți capul, și spală-ți fața, că să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră (Matei 6, 14-21).
Evanghelia de duminică este pusă înaintea noastră, la prinderea postului, cu învățătură sufletească, despre cum trebuie să facem postul nostru curățitor de păcate și mântuitor de suflete. Evanghelia începe cu vorbele:
De nu veți ierta greșelile... semenilor voștri nici Tatăl ceresc nu vă va ierta. Asta înseamnă că și temelia postului trebuie să fie iertarea și iubirea de oameni. Nici postul, nici viața noastră de creștini n-ajunge nimic, dacă nu se reazemă pe această temelie. Ura și neîmpăcarea sunt păcatele cele mai mari, - zice sf. Ioan Gură de Aur - nici postul, nici rugăciunea, nici milostenia n-ajung nimica dacă nu ne-am împăcat. De ce? Apoi de aceea pentru că noi trăim din mila și iertarea Tatălui ceresc - și această iertare ni s-a dat și ni se dă condiționat, ca și noi să iertăm altora. În acest înțeles ne-a învățat Mântuitorul a ne ruga: Și ne iartă nouă Doamne greșelile noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri. De câte ori ne rugăm așa, dar nu iertăm, ne osândim pe noi înșine (citește pilda datornicului nemilostiv de la Matei 18, 23-35.
Când postiți nu fiți ca fățarnicii... - zice mai departe Evanghelia. Să luăm aminte că această mustrare apasă și posturile noastre. Cei mai mulți creștini intră în sf. post, trec prin el și ies din el fără de nici o schimbare sufletească. Schimbăm numai mâncările, dar purtările ba. (Cei mai mulți nu schimbă nimic: nici mâncările, nici purtările). Postești? - întreabă sf. Ioan Gură de Aur - arată-mi prin faptele tale... să postească nu numai gura ta, ci și ochii, urechile, picioarele și mâinile tale... Că de am mânca numai cenușă, - și încă de nici un folos nu ne va fi postul, dacă noi ne înfrânăm numai de mâncări și de la păcate nu. Ce folos sufletesc au oare acei care își apără gura lor de unele mâncări, dar pentru băuturi, sudalme, minciuni, clevete, lasă drum slobod?...
Despre niniviteni ne spun Scripturile, că prin post au îmblânzit pedeapsa ce o hotărâse Dumnezeu asupra lor. Dar postul ninivitenilor n-a fost numai cenușa și înfrânarea de mâncări, ci și o schimbare în toată viața lor. Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, și să se întoarcă de la calea lor cea rea, și de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mâinile. Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă (Iona 3, 8-10). Așa să fie și postul nostru!
Ci vă adunați comori în cer...
Cu slove de aur ar trebui să scriem aceste vorbe pe pereții caselor noastre și mai ales în sufletul nostru, căci aceasta e chemarea vieții noastre: să ne îmbogățim în Domnul, să strângem mereu comori de fapte bune pentru cealaltă viață. Cei mai mulți însă trăiesc în nepăsare față de îmbogățirea lor cea sufletească și trec în cealaltă lume ca și omul din chipul de alături: goi și zdrențoși de faptele cele bune. Postul sf. Învieri vine și el să ne aducă aminte de aceste datorii. Asculți tu cititorule chemarea postului, chemarea Domnului, chemarea sufletului tău?
Iosif Trifa.