Evanghelia de duminică: veniţi că iată gata sunt toate...

Şi Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: Veniţi, căci iată că toate sunt gata. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierţi. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi. La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc. Şi stăpânul a zis robului: Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea (Luca 14, 16-24).

Cina din pilda Evangheliei este Împărăţia lui Dumnezeu; este mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa cea mare şi sfântă a Fiului Său. Cei chemaţi la această cină au fost chemaţi în primul rând evreii. Pentru ei pregătise Dumnezeu acest ospăţ al mântuirii. Dar ei au refuzat chemarea Domnului; Evanghelia mântuirii a trecut asupra neamurilor, asupra popoarelor păgâne.

Dar, afară de acest înţeles, Evanghelia de duminică mai are şi un alt înţeles care ne priveşte pe noi, pe mine şi pe tine, dragă cititorule. Evanghelia de duminică este o invitare ce ne cheamă şi pe noi la cina cea mare. Domnul ne cheamă la cina mântuirii sufleteşti. Domnul ne cheamă cu o invitare scrisă: cu Evanghelia, cu cuvintele Lui ce ni le-a lăsat scrise în Noul Testament, în Sf. Scriptură. Nimeni nu va putea spune că n-a fost invitat şi n-a ştiut de invitare.

Domnul ne cheamă la cina mântuirii sufleteşti, dar la chemările Domnului, oamenii de azi răspund tot aşa ca şi chemaţii din pilda Evangheliei. Mulţimea cea mare a creştinilor n-ascultă chemarea Domnului; n-au oamenii vreme pentru cele sufleteşti. Sunt cuprinşi de vârtejul daraverilor, afacerilor, averilor şi ispitelor. Pilda Evangheliei împarte în 3 clase pe cei care au refuzat invitarea la cină.

În clasa primă a fost cel care trebuia să-şi vadă ţarina. În clasa asta sunt şi azi cei cuprinşi şi înecaţi de grijile avuţiilor. Averea şi strângerea ei nu este în sine un păcat. Este chiar o datorie pentru fiecare tată de familie. Dar e un păcat averea când facem din ea un idol pentru care singur trăim şi muncim. Lăcomia averilor strică gustul de cele sufleteşti... ne fură toată vremea, toate gândurile şi toate preocupările noastre. Lăcomia avuţiilor îi face pe unii oameni zgârciţi. Sunt atâţia oameni care au avere să poată trăi şi 100 de ani, dar lăcomia nu-i lasă să scape la cele sufleteşti. Strâng avere de dragul averii, de dragul unui idol de suflet pierzător. Însemn aici că şi puţinul celui sărac poate fi un astfel de idol.

În clasa a doua a fost cel care se scuza că şi-a cumpărat perechi de boi şi merge să-i ispitească. Asta-i clasa afacerilor şi negustoriilor. Asta-i clasa vremurilor şi oamenilor de azi. Nici negustoria nu-i un păcat. Este şi ea o ocupaţie ce începe la un loc cu mântuirea sufletului. Numai cât - dacă nu băgăm de seamă - această ocupaţie se poate face o mare, o foarte mare ispită pentru suflet. Afacerile şi negustoriile îl atrag pe om - dacă nu băgă de seamă - într-un vârtej din care nu mai poate scăpa la cele sufleteşti. Aţi văzut pe oamenii de afaceri cât sunt de cufundaţi în afacerile lor. Toată vremea şi toată viaţa lor curge în partea aceasta. Pentru cele sufleteşti n-au răgaz nici măcar un minut. Mai în primăvară am scris la foaie despre un negustor ce ne-a ameninţat că ne pârăşte pentru că îi trimisesem din greşeală o Biblie rambursată cu 120 de lei. Ne scria că l-am conturbat în negustoria lui cu... Biblia, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce ispită grea sunt afacerile şi negustoriile pentru mântuirea sufletului!

Al treilea invitat din Evanghelie spunea că s-a însurat şi nu poate veni. Asta închipuie grijile familiare care şi ele copleşesc uneori grija de suflet. Mulţi îşi închipuie că greutăţile şi datoriile familiare sunt o piedică pentru cele sufleteşti. Greşită părere! Un tată şi o mamă poate sluji Domnului mai mult decât alţii, aducând la Domnul şi pe copiii lor, pe slujitorii lor şi priveghind să fie căsuţa lor totdeauna plină de rugăciune şi purtări curate.

Însuratul din pilda Evangheliei închipuie şi desfătările, poftele cele lumeşti care sunt şi ele o mare - o foarte mare - piedică pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cine a apucat cu poftele şi dezmierdările cele lumeşti, asurzeşte cu totul pentru chemările Domnului. Nu mai are nici un auz şi nici o plăcere pentru chemările mântuirii sufleteşti.

Acestea sunt cele 3 clase de invitaţi pe care îi mustră pilda Evangheliei. Îi mustră nu pentru că îşi aveau averile şi afacerile lor, ci pentru că afacerile lor erau mai de preţ decât chemarea la cina Domnului.

Să luăm aminte. Evanghelia nu ne mustră pentru că ne-am avea banii, averile şi afacerile noastre, ci ne mustră pentru că grija de suflet stă în urma tuturor afacerilor şi alergărilor noastre. În mijlocul vieţii noastre trebuie să stea cina Domnului, Împărăţia lui Dumnezeu, grija mântuirii sufleteşti. Grija de suflet trebuie să dospească şi să copleşească toate frământările şi alergările noastre. Însă viaţa oamenilor de azi e dospită cu totul de cele lumeşti. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viaţă! Cei mai mulţi oameni trăiesc în această nebunie pentru că n-au gustat din cina Domnului, n-au aflat cât de dulce şi liniştită este o viaţă trăită cu Domnul.

Veniţi că iată toate sunt gata... aşa ne cheamă sluga Domnului din Evanghelie. O, ce înţeles adânc este în aceste vorbe. Aşa ne cheamă şi pe noi Domnul. Veniţi că toate sunt gata... - ne zice şi nouă Tatăl ceresc - totul am făcut pentru viaţa şi mântuirea voastră... veniţi că e gata Jertfa Fiului Meu... veniţi că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu... Veniţi că totul e gata - ne zice şi Isus Mântuitorul - veniţi căci iată am suit Golgota... veniţi că iată cuiele au trecut prin mâinile şi picioarele Mele... veniţi că suliţa a străpuns coasta Mea... totul e gata, toate am suferit pentru voi şi mântuirea voastră... veniţi şi luaţi în dar viaţă şi mântuire...

În clipele când Şi-a dat Duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat cu glas înalt: S-a sfârşit! Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea că Şi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul s-a sfârşit, a fost un strigăt de biruinţă. Mântuitorul biruise toate ispitele şi durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.

Dar vai, acest strigăt pentru mulţi va fi un strigăt de pieire în Ziua Judecăţii. O Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa mântuirii. Cina Ta este gata... masa e întinsă... toate uşile sunt deschise... din toate părţile s-aude chemarea: veniţi că toate sunt gata... veniţi că cuiele au săpat mâinile şi picioarele Mele... veniţi că suliţa a împuns coasta Mea... veniţi că iată gata sunt toate. Însă vai, cei mai mulţi nu vreau să intre şi să guste din cina mântuirii. Cei mai mulţi îşi sfârşesc viaţa cu pieire sufletească; trăiesc o viaţă cheltuită în zadar.

Veniţi că iată toate sunt gata. Auzi tu, dragă cititorule şi asculţi tu această chemare dulce de mântuire? Grăbeşte, dragă frate, grăbeşte să intri la cina mântuirii. La masa marelui ospăţ mai este un loc şi pentru tine. Uşa e încă deschisă. Intră şi tu, dragă suflete, intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu. Se va închide uşa şi tu vei rămânea afară în pieire veşnică.

Iosif Trifa.