Evanghelia de duminică: izvorul faptelor bune

Iată, a zis El, ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile neamurilor, care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia. Fiii lui Zevedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus, şi I-au zis: Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere. El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Dă-ne, I-au zis ei, să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta. Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? Putem, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi; dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită. Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi! (Marcu 10, 33-45).

Precum vedeţi, Evanghelia de duminică cuprinde o vorbire a lui Isus cu apostolii Săi. Această vorbire este plină de învăţătură şi pentru noi. Isus vorbea apostolilor Săi despre patimile şi moartea Sa, dar unii din apostoli nu se puteau dezbăra de credinţa (pe care o avea întreg poporul jidovesc), că Isus va înfăptui o împărăţie lumească. Gândul acestei împărăţii, mari şi puternice, a trezit în cei 2 apostoli mândria ca să ceară locuri de frunte în această împărăţie. Dar auzirăţi ce a făcut mai departe mândria lui Iacov şi Ioan: a supărat pe ceilalţi 10 apostoli. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi Ioan. Nici o altă Evanghelie nu ne spune altundeva că s-ar fi supărat apostolii întreolaltă. Şi iată cum a intrat mândria între ei, s-a ivit şi mânia, ca o dovadă că mândria este începutul şi răsadul tuturor păcatelor.

Faţă de mândria celor 2 apostoli, Isus pune smerenia, învăţându-i că Împărăţia Lui va fi Împărăţia smereniei, unde cel mai mare va trebui să fie slugă tuturor, aşa precum şi El a venit să slujească pe cei mulţi şi să-Şi dea şi sufletul răscumpărare pentru ei.

Evanghelia de duminică ne arată aşadar cum şi apostolii din apropierea lui Isus aveau clipe de îndoieli şi căderi sufleteşti. Dar, să luăm aminte, toate îndoielile şi căderile de o clipă ale apostolilor s-au întâmplat înainte de Jertfa Crucii de pe Golgota şi înainte de pogorârea Duhului Sfânt. Jertfa lui Isus şi pogorârea Duhului Sfânt i-a schimbat pe apostoli, a curăţit şi ce mai era rău în ei, i-a făcut gata de luptă şi jertfă pentru Hristos. Asta înseamnă că şi tu cititorule trebuie să-ţi faci prin credinţă o legătură cu Jertfa Crucii, adică să crezi că Hristos a murit pentru tine şi păcatele tale şi prin această credinţă să primeşti darul Duhului, tăria şi puterea ca să biruieşti păcatul şi să faci poruncile Lui.

Dacă tu, cititorule, înoţi în tot felul de păcate şi fărădelegi de care zici că nu te poţi dezbăra, apoi ăsta-i un semn că tu trăieşti şi acum înainte de răstignirea lui Hristos şi de pogorârea Duhului, adică tu n-ai nici o legătură sufletească cu Jertfa Crucii şi de aceea n-ai nici o putere, nici tăria sufletească să biruieşti păcatul şi să faci fapta bună.

Isus zicea: Rămâneţi în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic (Ioan 15, 4). Aceste vorbe sunt începutul şi izvorul tuturor faptelor bune. Întâlnirea ta şi legătura ta cu Mântuitorul Hristos, aceasta e rădăcina cea sănătoasă a pomului vieţii tale, aceasta este temelia cea de piatră pe care-ţi clădeşti casa vieţii tale. Dacă ai această legătură şi până ai această legătură, pomul vieţii tale înfloreşte şi rodeşte şi casa vieţii tale stă neclintită, orice vânturi de ispite şi amăgiri ar sufla împotriva lor.

Iosif Trifa.