Evanghelia de duminică: şi când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii

Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, că să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Matei 6, 14-21).

Evanghelia de duminică este pusă înaintea noastră, la prinderea postului, cu învăţătură sufletească, despre cum trebuie să facem postul nostru curăţitor de păcate şi mântuitor de suflete. Evanghelia începe cu vorbele:

De nu veţi ierta greşelile... semenilor voştri nici Tatăl ceresc nu vă va ierta. Asta înseamnă că şi temelia postului trebuie să fie iertarea şi iubirea de oameni. Nici postul, nici viaţa noastră de creştini n-ajunge nimic, dacă nu se reazemă pe această temelie. Ura şi neîmpăcarea sunt păcatele cele mai mari, - zice sf. Ioan Gură de Aur - nici postul, nici rugăciunea, nici milostenia n-ajung nimica dacă nu ne-am împăcat. De ce? Apoi de aceea pentru că noi trăim din mila şi iertarea Tatălui ceresc - şi această iertare ni s-a dat şi ni se dă condiţionat, ca şi noi să iertăm altora. În acest înţeles ne-a învăţat Mântuitorul a ne ruga: Şi ne iartă nouă Doamne greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri. De câte ori ne rugăm aşa, dar nu iertăm, ne osândim pe noi înşine (citeşte pilda datornicului nemilostiv de la Matei 18, 23-35.

Când postiţi nu fiţi ca făţarnicii... - zice mai departe Evanghelia. Să luăm aminte că această mustrare apasă şi posturile noastre. Cei mai mulţi creştini intră în sf. post, trec prin el şi ies din el fără de nici o schimbare sufletească. Schimbăm numai mâncările, dar purtările ba. (Cei mai mulţi nu schimbă nimic: nici mâncările, nici purtările). Posteşti? - întreabă sf. Ioan Gură de Aur - arată-mi prin faptele tale... să postească nu numai gura ta, ci şi ochii, urechile, picioarele şi mâinile tale... Că de am mânca numai cenuşă, - şi încă de nici un folos nu ne va fi postul, dacă noi ne înfrânăm numai de mâncări şi de la păcate nu. Ce folos sufletesc au oare acei care îşi apără gura lor de unele mâncări, dar pentru băuturi, sudalme, minciuni, clevete, lasă drum slobod?...

Despre niniviteni ne spun Scripturile, că prin post au îmblânzit pedeapsa ce o hotărâse Dumnezeu asupra lor. Dar postul ninivitenilor n-a fost numai cenuşa şi înfrânarea de mâncări, ci şi o schimbare în toată viaţa lor. Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu, şi să se întoarcă de la calea lor cea rea, şi de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mâinile. Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim! Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă (Iona 3, 8-10). Aşa să fie şi postul nostru!

Ci vă adunaţi comori în cer...

Cu slove de aur ar trebui să scriem aceste vorbe pe pereţii caselor noastre şi mai ales în sufletul nostru, căci aceasta e chemarea vieţii noastre: să ne îmbogăţim în Domnul, să strângem mereu comori de fapte bune pentru cealaltă viaţă. Cei mai mulţi însă trăiesc în nepăsare faţă de îmbogăţirea lor cea sufletească şi trec în cealaltă lume ca şi omul din chipul de alături: goi şi zdrenţoşi de faptele cele bune. Postul sf. Învieri vine şi el să ne aducă aminte de aceste datorii. Asculţi tu cititorule chemarea postului, chemarea Domnului, chemarea sufletului tău?

Iosif Trifa.