Evanghelia de duminică: tinere, îți zic ție, scoală-te!
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând Evanghelia cu învierea tânărului din Nain, pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Isus a oprit convoiul, S-a atins de sicriu și a zis: Tinerelule, scoală-te, îți spun! Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui (Luca 7, 14-15).
Despre 3 morți ne spun Evangheliile că i-a înviat Isus: fiica lui Iair, tânărul din Nain și Lazăr. Și oare numai pe aceștia trei morți i-a înviat Isus? O, nu! Domnul Isus a înviat și înviază milioane și milioane de morți - de cei morți cu sufletul. Moartea cea adevărată e moartea cea cu sufletul, e moartea cea sufletească. Despre aceasta strigă toate Scripturile să ne ferim de ea. Și vai, ce de moarte sufletească este azi în lume! E plină lumea de morți care trăiesc (Apoc. 3, 1).
Morții pe care i-a înviat Isus au fost toți oameni tineri. Ce mult spune și acest lucru! El ne spune că moartea cea sufletească bântuie și azi mai ales în rândul tineretului. Tinerimea e mai mult primejduită de a cădea în boala și moartea cea sufletească. Și o, ce grozavă este moartea aceasta!
De când eram preot la țară îmi aduc aminte de o întâmplare ce se potrivește foarte mult cu Evanghelia de duminică. Petreceam la groapă pe un tânăr credincios care adormise în Domnul. În drumul spre cimitir, iată o mamă ce trăgea de fiul ei să-l ridice dintr-un șanț unde-l doborâse patima beției. Era și acesta un mort; acesta era mortul cel adevărat, căci mortul meu din sicriu adormise în brațele Domnului, dar mortul cel din șanț adormise în brațele diavolului. Mortul meu din sicriu călătorea spre învierea și viața cea veșnică, dar mortul cel din șanț călătorea spre moartea și pieirea cea veșnică.
Vai, ce de moarte sufletească a dat mai ales în tinerimea de azi! Mie mi se umplu ochii de lacrimi văzându-i pe tinerii noștri pe tot locul pe unde se îmbolnăvesc sufletele. Pe toate drumurile îi vezi pe tinerii noștri cu alcoolul, cu țigara și cu sudalma în gură. Eroii cârciumilor, chefurilor și păcatelor sunt mai ales tinerii. De altcum cred că e de prisos să mai vorbesc despre răul acesta. Îl vede toată lumea. Eu mă întreb unde sunt părinții acestor copii care cad în moarte și pieire sufletească? Pe cei trei morți din Evanghelie îi plângeau părinții lor. Unde sunt lacrimile părinților pentru copiii lor apucați în calea pierzării?
De când eram la țară, îmi aduc aminte de un om care ieșise la hotar cu un prunc mic. Tatăl - cam plăcându-i somnul - s-a pus la o umbră și a adormit. Pruncul a rămas jucându-se. Când s-a trezit, pruncul nu mai era nicăieri. A strigat pe el, degeaba. Pe urmă căutându-l, l-a aflat înecat într-un pârâu. În timp ce omul dormise, pruncul s-a depărtat și ajungând la apă, s-a înecat.
Cam așa fac și părinții copiilor de azi. Ei dorm liniștiți, în vreme ce copiii lor umblă nopțile și se îneacă în valurile stricăciunilor. Ce lucru dureros este acesta și ce plin de răspundere sufletească!
O, ce lucru grozav e moartea cea sufletească!
O, dragă tinere, eu te văd amestecat între cei răi... te văd cufundat în duhul acestei lumi... te văd prin locurile cele rele, pe unde se îmbolnăvesc sufletele; pe la cârciumi, chefuri, petreceri... te văd apucat în ghearele patimilor rele... te văd bolnav; văd boala din sufletul tău... te văd doborât de păcate... te văd ieșind din cetatea vieții sufletești... văd cum te duc la groapă pe umerii lor societățile și patimile rele... oprește-te, dragă suflete, oprește-te din această cale a pieirii veșnice. Isus Mântuitorul a strigat pe cei ce-l duceau pe tânărul din Nain: stați pe loc; opriți-vă din calea spre cimitir...
Stai pe loc - îți zice și ție Evanghelia. Oprește-te în loc și dă-ți seama unde ești, încotro mergi. Oprește-te în loc și vezi pe cei ce te duc la groapă pe umeri: societățile și patimile cele rele. Oprește-te în loc, suspină după ajutor și harul Duhului Sfânt îndată te va ridica. Oricât ai fi tu, dragă suflete, de căzut și de decăzut - tu poți învia la o viață nouă. Duhul Sfânt poate face această minune. Se cere însă și de la tine ceva. Duhul Sfânt așteaptă lacrimile tale, așteaptă suspinul tău, așteaptă oftatul tău: vai mie, sunt pierdut; Isuse Mântuitorule, nu mă lăsa...
Aici voi spune că și părinții pot ajuta învierea cea sufletească a copiilor lor cuprinși de păcate. Pe tânărul din Nain îl petreceau la groapă lacrimile mamei sale. Domnului I s-a făcut milă de aceste lacrimi; Domnul n-a trecut cu vederea aceste lacrimi, și a zis: femeie, nu plânge! La cei 3 morți pe care i-a înviat Isus, vedem lacrimile părinților pentru fii lor pierduți - ajută și ele întoarcerea lor la Dumnezeu.
Aici avem o minunată pildă din viața sf. Augustin. În tinerețele sale. sf. Augustin era un tânăr copleșit cu totul de duhul cel rău al lumii. Patimile cele rele puseseră stăpânire pe el.
Mama lui, Monica, o femeie credincioasă, se ruga neîncetat cu lacrimi fierbinți pentru îndreptarea lui. Dar anii treceau și rugăciunile ei păreau zadarnice. Monica și-a vărsat necazul în fața episcopului Ambrosie, din Mailand.
- Femeie, nu te teme - i-a răspuns episcopul - copilul atâtor lacrimi și rugăciuni, nu se poate pierde... un copil pentru care s-au făcut atâtea rugăciuni și s-au vărsat atâtea lacrimi, nu se poate pierde.
Și așa a și fost. Din tânărul cel stricat și pierdut, s-a ales un om mare, un sfânt. Dintr-un vas necurat, Domnul a făcut un vas ales, un vas sfânt.
Mare lucru, mare este dar rugăciunea părinților pentru copiii lor. Câți însă dintre părinții de azi se roagă pentru mântuirea copiilor lor?
Iosif Trifa.