Evanghelia de duminică: veniți că iată gata sunt toate...
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Și Isus i-a răspuns: Un om a dat o cină mare, și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: Veniți, căci iată că toate sunt gata. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierți. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat, și de aceea nu pot veni. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, și a zis robului său: Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi. La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc. Și stăpânul a zis robului: Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că nici unul din cei poftiți, nu va gusta din cina mea (Luca 14, 16-24).
Cina din pilda Evangheliei este Împărăția lui Dumnezeu; este mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa cea mare și sfântă a Fiului Său. Cei chemați la această cină au fost chemați în primul rând evreii. Pentru ei pregătise Dumnezeu acest ospăț al mântuirii. Dar ei au refuzat chemarea Domnului; Evanghelia mântuirii a trecut asupra neamurilor, asupra popoarelor păgâne.
Dar, afară de acest înțeles, Evanghelia de duminică mai are și un alt înțeles care ne privește pe noi, pe mine și pe tine, dragă cititorule. Evanghelia de duminică este o invitare ce ne cheamă și pe noi la cina cea mare. Domnul ne cheamă la cina mântuirii sufletești. Domnul ne cheamă cu o invitare scrisă: cu Evanghelia, cu cuvintele Lui ce ni le-a lăsat scrise în Noul Testament, în Sf. Scriptură. Nimeni nu va putea spune că n-a fost invitat și n-a știut de invitare.
Domnul ne cheamă la cina mântuirii sufletești, dar la chemările Domnului, oamenii de azi răspund tot așa ca și chemații din pilda Evangheliei. Mulțimea cea mare a creștinilor n-ascultă chemarea Domnului; n-au oamenii vreme pentru cele sufletești. Sunt cuprinși de vârtejul daraverilor, afacerilor, averilor și ispitelor. Pilda Evangheliei împarte în 3 clase pe cei care au refuzat invitarea la cină.
În clasa primă a fost cel care trebuia să-și vadă țarina. În clasa asta sunt și azi cei cuprinși și înecați de grijile avuțiilor. Averea și strângerea ei nu este în sine un păcat. Este chiar o datorie pentru fiecare tată de familie. Dar e un păcat averea când facem din ea un idol pentru care singur trăim și muncim. Lăcomia averilor strică gustul de cele sufletești... ne fură toată vremea, toate gândurile și toate preocupările noastre. Lăcomia avuțiilor îi face pe unii oameni zgârciți. Sunt atâția oameni care au avere să poată trăi și 100 de ani, dar lăcomia nu-i lasă să scape la cele sufletești. Strâng avere de dragul averii, de dragul unui idol de suflet pierzător. Însemn aici că și puținul celui sărac poate fi un astfel de idol.
În clasa a doua a fost cel care se scuza că și-a cumpărat perechi de boi și merge să-i ispitească. Asta-i clasa afacerilor și negustoriilor. Asta-i clasa vremurilor și oamenilor de azi. Nici negustoria nu-i un păcat. Este și ea o ocupație ce începe la un loc cu mântuirea sufletului. Numai cât - dacă nu băgăm de seamă - această ocupație se poate face o mare, o foarte mare ispită pentru suflet. Afacerile și negustoriile îl atrag pe om - dacă nu băgă de seamă - într-un vârtej din care nu mai poate scăpa la cele sufletești. Ați văzut pe oamenii de afaceri cât sunt de cufundați în afacerile lor. Toată vremea și toată viața lor curge în partea aceasta. Pentru cele sufletești n-au răgaz nici măcar un minut. Mai în primăvară am scris la foaie despre un negustor ce ne-a amenințat că ne pârăște pentru că îi trimisesem din greșeală o Biblie rambursată cu 120 de lei. Ne scria că l-am conturbat în negustoria lui cu... Biblia, cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ah, ce ispită grea sunt afacerile și negustoriile pentru mântuirea sufletului!
Al treilea invitat din Evanghelie spunea că s-a însurat și nu poate veni. Asta închipuie grijile familiare care și ele copleșesc uneori grija de suflet. Mulți își închipuie că greutățile și datoriile familiare sunt o piedică pentru cele sufletești. Greșită părere! Un tată și o mamă poate sluji Domnului mai mult decât alții, aducând la Domnul și pe copiii lor, pe slujitorii lor și priveghind să fie căsuța lor totdeauna plină de rugăciune și purtări curate.
Însuratul din pilda Evangheliei închipuie și desfătările, poftele cele lumești care sunt și ele o mare - o foarte mare - piedică pentru Împărăția lui Dumnezeu. Cine a apucat cu poftele și dezmierdările cele lumești, asurzește cu totul pentru chemările Domnului. Nu mai are nici un auz și nici o plăcere pentru chemările mântuirii sufletești.
Acestea sunt cele 3 clase de invitați pe care îi mustră pilda Evangheliei. Îi mustră nu pentru că își aveau averile și afacerile lor, ci pentru că afacerile lor erau mai de preț decât chemarea la cina Domnului.
Să luăm aminte. Evanghelia nu ne mustră pentru că ne-am avea banii, averile și afacerile noastre, ci ne mustră pentru că grija de suflet stă în urma tuturor afacerilor și alergărilor noastre. În mijlocul vieții noastre trebuie să stea cina Domnului, Împărăția lui Dumnezeu, grija mântuirii sufletești. Grija de suflet trebuie să dospească și să copleșească toate frământările și alergările noastre. Însă viața oamenilor de azi e dospită cu totul de cele lumești. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viață! Cei mai mulți oameni trăiesc în această nebunie pentru că n-au gustat din cina Domnului, n-au aflat cât de dulce și liniștită este o viață trăită cu Domnul.
Veniți că iată toate sunt gata... așa ne cheamă sluga Domnului din Evanghelie. O, ce înțeles adânc este în aceste vorbe. Așa ne cheamă și pe noi Domnul. Veniți că toate sunt gata... - ne zice și nouă Tatăl ceresc - totul am făcut pentru viața și mântuirea voastră... veniți că e gata Jertfa Fiului Meu... veniți că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu... Veniți că totul e gata - ne zice și Isus Mântuitorul - veniți căci iată am suit Golgota... veniți că iată cuiele au trecut prin mâinile și picioarele Mele... veniți că sulița a străpuns coasta Mea... totul e gata, toate am suferit pentru voi și mântuirea voastră... veniți și luați în dar viață și mântuire...
În clipele când Și-a dat Duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat cu glas înalt: S-a sfârșit! Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea că Și-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul s-a sfârșit, a fost un strigăt de biruință. Mântuitorul biruise toate ispitele și durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar vai, acest strigăt pentru mulți va fi un strigăt de pieire în Ziua Judecății. O Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa mântuirii. Cina Ta este gata... masa e întinsă... toate ușile sunt deschise... din toate părțile s-aude chemarea: veniți că toate sunt gata... veniți că cuiele au săpat mâinile și picioarele Mele... veniți că sulița a împuns coasta Mea... veniți că iată gata sunt toate. Însă vai, cei mai mulți nu vreau să intre și să guste din cina mântuirii. Cei mai mulți își sfârșesc viața cu pieire sufletească; trăiesc o viață cheltuită în zadar.
Veniți că iată toate sunt gata. Auzi tu, dragă cititorule și asculți tu această chemare dulce de mântuire? Grăbește, dragă frate, grăbește să intri la cina mântuirii. La masa marelui ospăț mai este un loc și pentru tine. Ușa e încă deschisă. Intră și tu, dragă suflete, intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu. Se va închide ușa și tu vei rămânea afară în pieire veșnică.
Iosif Trifa.