Fariseii au auzit pe norod spunând în șoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au trimis niște aprozi să-L prindă.
Unii oameni dintre cei care mergeau după Isus, erau numai niște iscoade.
Se duceau după Hristos numai ca să asculte șoaptele altora.
Numai să iscodească ce face Isus și ce fac ai Săi, ca apoi să se ducă să-L pârască fariseilor, vrăjmașii Lui.
Iscoadele acestea se prefăceau că sunt oameni neprihăniți...
că sunt și ei ucenici și prieteni ai Domnului,
Prefăcându-se în felul acesta, reușeau totdeauna să afle tot ce spunea Domnul și tot ce se spunea despre El.
Reușeau să audă tot ce vorbea norodul, să știe tot ce fac cei ce umblă cu Isus.
Să afle toate lucrurile pe unde se adună ai Lui.
Să cunoască pe toți ucenicii Domnului și toată învățătura și viața Sa.
Câte prilejuri minunate au avut oamenii aceștia să se convingă de temeinicia Adevărului lui Dumnezeu arătat în Isus Hristos.
Câte ocazii au avut ei să primească mântuirea sufletului lor!...
Dar și-au ales osânda și iadul.
Alții n-aveau nici timp și nici mijloace câte aveau aceștia, ca să poată lua parte mereu unde Hristos era propovăduind lumina și harul lui Dumnezeu cu atâta putere.
Alții sărmanii, tânjeau de dor să poată și ei măcar câteodată și măcar de departe, să-L vadă pe Isus și să-L poată auzi, dar iscoadele erau totdeauna lângă El și totdeauna în primele rânduri.
Cât de multe suflete dornice n-au putut nici măcar o dată să aibă bucuria de a fi de față la vreuna din cuvântările sau minunile Mântuitorului! Cât de mulți însetați ar fi fost în stare să dea totul, spre a putea măcar o dată să aibă un astfel de prilej,
- dar nu l-au avut!
Iar iscoadele acestea aveau în fiecare zi ocazia să fie aproape de Hristos, pe urmele Lui, printre cei care aveau să-L asculte.
Aveau și bani de cheltuială. Și timp de mers.
Și totuși n-au aflat mântuirea ci pierzarea, fiindcă inima lor a fost rea și gândul lor a fost nelegiuit.
Tuturor oamenilor care au venit la Hristos, El le-a dăruit bucurii și mângâieri, sănătate și iertare, moștenirea vieții sau a dragostei.
Tuturor celor care L-au ascultat pe El vorbind, și au avut un cuget curat, Cuvântul lui Hristos le-a dat lumină, biruință și pace.
Tuturor celor care au venit și au rămas lângă El, Hristos le-a luat povara păcatelor, povara grijilor, povara pedepsei veșnice.
Numai acestor iscoade, Hristos nu le-a putut da nici o bucurie sau mângâiere, pentru că sufletul lor era închis în ură și în vrăjmășie.
Nu le-a putut lumina nici cugetul, nici mintea, nici ochii, nici fața, fiindcă toată ființa lor cufundată în păcat și robită de întuneric, era necredincioasă și rea.
Nu le-a putut lua nici o povară, pentru că ei n-au vrut s-o arunce la picioarele Domnului, ci prin împietrirea inimii lor rele și-au adunat o și mai mare povară a păcatului. Și încă mai cu neputință de ușurat, cu fiecare zi, prin fiecare nelegiuire a lor, pe care o adăugau la trecutul nelegiuit în slujba lui Satan. O ce stare jalnică poate fi asta!
Datoria voastră o, slujitori ai lui Hristos, este să fiți cu grijă ca întotdeauna să trăiți și să umblați în lumină ca Domnul vostru,
căci și după voi sunt, și vor fi mereu, pretutindeni astfel de iscoade care să vă pândească și să vă pârască.
Dacă nu puteți face nimic spre a-i împiedica pe oamenii aceștia să nu facă mârșăvia pentru care vin, totuși puteți să fiți cu grijă asupra vieții și cuvintelor voastre, pentru ca ei să nu afle nici un rău în voi, cum n-au aflat în Mântuitorul vostru.
În felul acesta ei vor cunoaște că voi sunteți cu adevărat ai lui Dumnezeu și nu că numai pălăvrăgiți.
Poate unii din ei vor fi atrași spre Isus Hristos, văzând purtarea voastră curată (1 Petru 3, 1). Iar dacă nu vor fi atrași nici unul cel puțin să nu fiți voi vinovați cu nimic în pierzarea lor.
Nu vă întristați dacă, cu toată stăruința voastră nu-i puteți îndrepta pe toți oamenii.
Nici Dumnezeu Însuși nu i-a putut.
Dar oricum, dacă vă puteți purta totdeauna curat, ei vor putea să vă vadă credința și frumusețea voastră în nevinovăție.
Și își vor schimba părerea rea care au avut-o despre voi înainte de a vă cunoaște.
Iar dacă totuși nu vreau să și-o schimbe, ci continuă să vă facă răul, să simtă atunci, că osândesc și vând pe niște nevinovați.
Ca să-i osândească veșnic și conștiința lor!
O Doamne Isuse,
în clipa aceasta cutremurați de amintiri îndurerate, ne rugăm pentru toți acei care au urmărit și urmăresc pe ai Tăi, spre a aduna împotriva lor dovezi de vinovăție cu care apoi să-i vândă la cei cu care urzesc răul împotriva Ta.
Nimeni nu va putea măsura niciodată cât rău și câtă durere au pricinuit oamenii aceștia Ție și Lucrării Tale și copiilor Tăi, - ei, aceste iscoade, cărora ai Tăi nu le-au făcut niciodată nici un rău. Nici lor nici stăpânilor lor.
Totuși Doamne, noi Te rugăm pentru mântuirea sufletelor lor împovărate cu vărsare de lacrimi - și vânzare de sânge nevinovat.
Trezește-le conștiința vinovată și dă-le o pocăință sinceră și o îndreptare adevărată înaintea Ta,
pentru ca smulgându-se dacă mai pot, din slujba diavolului să-și mântuiască sufletul,
fie chiar prin dureri de acelea la care au dus ei pe alții,
numai să nu fie pierduți pe veci.
Amin.
+
Suferința ce pe lume altuia-i pricinuiești
te va urmări ca umbra ori pe unde-ai să trăiești.