Frumoasă curăţie
Traian Dorz - Eternele Poeme
Frumoasă curăţie a dragostei dintâi
ce dulce-ţi era cerul şi ce-nflorit pământul
când îţi veghea un înger la orice căpătâi
şi-ţi mirosea a soare
şi-a mir sfinţit - veşmântul.
Ce binecuvântată şi limpede-ţi era
lumina din privire şi apa din izvoare
cum străluceai de rouă când cerul se-nsera
cum te scăldai în raze în dimineţi cu soare...
Frumoasă curăţie, ce rugăciuni aveai
când clopotul de Denii, te legăna-n lumină
când unduiri de raze te-mbrăţişau din Rai
cu cele patru semne pe faţa ta divină.
..Şi totuşi cum deodată tu mi-ai plecat atunci
când numai pentru-o clipă eu m-am ascuns de soare
ce neguri somnoroase mi-au coborât pe lunci
ce umbre-nfrigurate mi-au plâns peste izvoare.
O, sfântă curăţie revino şi-adă-mi iar
lumina de la Denii cu cele patru semne
şi îngerii cântării - spre tainicul altar
fiinţa primenită prin Taină - să mi-o-ndemne.