Frumoasă e răbdarea

Frumoasă e răbdarea femeii credincioase

ce caută-ntâietatea la alții să o lase,

ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerită

îşi află în răbdare răsplata fericită.

...Aşa a fost răbdarea Elisabetei sfinte,

căutând s-asculte-n totul a Domnului cuvinte;

dar ne-ncetat să ceară în taină o minune,

c-o să se-asculte-odată această rugăciune.

Nădăjduind în marea lui Dumnezeu iubire,

ea a căutat să-şi ducă viața în sfințire

şi-a aşteptat în pace cu-ncredere deplină

plinirea profeției, când vremea o să vină.

Când a intrat Maria în casa ei curată

şi i-a rostit urarea cea binecuvântată,

ea a cinstit-o sincer, smerindu-se pe sine:

- A Domnului meu Maică, cum de-ai venit la mine?...

Iar fiul ei cel unic, Ioan Botezătorul,

a fost pentru Mesia 'Nainte-Mergătorul;

răbdarea cea smerită a mamei credincioase

i-a fost îndemn şi vieţii şi morții lui frumoase.

...O, voi, Elisabete de azi şi de oriunde,

căutați de-aceste daruri cereşti a vă pătrunde!

Căci când pe Domnul Slavei smerite-L veți cunoaşte,

de Duhul Sfânt se umple şi fiul ce-l veți naşte.