Frumoasă-i bunătatea

Frumoasă-i bunătatea ce știe-a se lăsa

pe sine, pentru altul ce-i mai lipsit ca ea...

Ea ştie că acela ce miluie-ntr-un fel

mai miluit de Domnul e totdeauna el...

Chiar dacă-i lipsă-n țară - ba şi mai mult atunci -

nu uită bunătatea frumoaselor porunci.

Când cei trimişi de Domnul trec pragul ei, cerând,

ea rabdă, dar i-ajută pe ei, în primul rând...

...Aşa era-n Sarepta Sidonului, cândva,

o văduvă săracă, cu duhul bun în ea.

Profetului Ilie i-a dat puținul ei

din ultima făină şi ultimul ulei.

Ce minunat, pe urmă, i-a răsplătit mereu,

cu-atâta dărnicie, din toate, Dumnezeu!

Când i-a murit copilul, tot Domnul l-a-nviat,

prin omul ce-n nevoie şi ea l-a ajutat.

Aşa-ți întoarce Domnul, cum nici nu ştii şi când,

tot ce-ai făcut la alții, Cuvântu-I ascultând;

cel ajutat de tine ți-ajunge de-ajutor,

cel căruia-i faci bine ți-e binefăcător...

...O, văduve de astăzi, urmaţi-i pilda ei,

nu vă uitaţi cu teamă la pâine şi ulei!

Vitați-vă la Domnul şi dați celui lipsit,

că tot ce dai se-ntoarce la tine însutit...