Greutatea şi frumuseţea psalmilor
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Cine a putut să suporte cu bucurie greutatea celei mai mari suferinţe, a putut ajunge să realizeze cea mai curată frumuseţe. Altfel nu se poate. Hristos Domnul nostru a fost primul în privinţa aceasta.
Iar după El, toţi cei ce au putut să-I urmeze cel mai îndeaproape pilda Sa, - după cum El Însuşi a promis: Cine va crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari (Ioan 14,12).
2 - Câtă credinţă în Dumnezeu şi câtă identificare prin profeţie cu suferinţele lui Hristos, a realizat în viaţa sa şi în lucrările psalmilor săi, minunatul şi chinuitul psalmist, David. Toată istoria vieţii sale a fost o preînchipuire a vieţii şi a suferinţelor Domnului Isus.
De aceea sunt atât de Dumnezeieşti psalmii săi.
3 - Niciodată nu s-au vărsat pe lume nişte lacrimi atât de grele, dar nici atât de frumoase, cum a vărsat David pe harfa lui, cu care a cântat şi a plâns psalmii.
De aceea prin tot ce a creat el, se vede ca un fir roşu trecând Jertfa Crucii. Şi ca un fir de aur frumuseţea ei biruitoare.
4 - Oricine are un suflet credincios, de câte ori citeşte psalmii, nu poate să nu-i stropească cu lacrimi. Pentru că, acela care i-a scris prima dată, le-a scos frumuseţea lor din muncă, din rugăciune, din iubire, din lacrimi, din jertfă.
5 - Din prima parte a psalmilor săi David se plânge de mulţimea duşmanilor care se ridicau împotriva sa. Răufăcătorii, bârfitorii, certăreţii, secăturile batjocoritoare, care îl luau în gură, care îl urmăreau cu cele mai rele şi mai nedrepte învinuiri - l-au făcut însă să lucreze cel mai mult.
6 - Cei care mâncau din pâinea lui, dar ridicau mereu călcâiul împotriva sa, - l-au făcut să se roage cel mai mult.
7 - Cei nevinovaţi care erau sfâşiaţi de cei tari, de cei mai lacomi, de cei hrăpăreţi, l-au făcut să iubească cel mai mult nevinovăţia chinuită, blândeţea sfâşiată, dragostea pângărită, adevărul sugrumat.
8 - Identificarea lui cu misiunea mântuitoare a Patimilor, a Crucii şi a Jertfei Răscumpărătorului care avea să vină, l-au făcut să sufere şi să plângă cel mai mult.
9 - Dar şi strălucita slavă şi biruinţă de care vor fi urmate toate acestea, l-au făcut să cânte şi să-L laude pe Dumnezeu cel mai frumos.
Slava şi frumuseţea de la urmă sunt totdeauna pe măsura muncii, a rugăciunii, a iubirii şi a suferinţei, care au putut fi date pentru ajungerea lor.
10 - Fără greutăţi n-am munci. Fără duşmani nu ne-am ruga. Fără singurătate n-am iubi. Fără iubire n-am suferi. Şi fără toate n-am cânta şi n-am plânge.
11 - Aceasta a fost totdeauna, dar nu va fi pe totdeauna soarta tuturor cântăreţilor minunaţi ai lui Dumnezeu, căci Însuşi Domnul le-a rânduit toate acestea ca singurele condiţii ce-i pot sensibiliza şi înălţa până la zonele inspiraţiei divine. Sau îi pot prăbuşi până la profunzimile suferinţelor umane.
12 - Dar nu va fi aşa pe totdeauna, pentru că nici pentru David n-a fost, pentru că nici pentru Mântuitorul Hristos n-a fost şi nici pentru biserica şi Lucrarea Jertfei şi a Dragostei Lui nu va fi.
13 - Va veni o zi, o vreme, o clipă de cataclism Cosmic în care se va prăbuşi dintr-odată printr-un fulger trăsnitor toată alcătuirea aceasta nedreaptă şi înăbuşitoare pe care Satana a construit-o cu atâta şiretenie, iscusinţă şi perseverenţă împotriva lui Hristos, de-a lungul vremii îngăduite lui pentru aceasta - prin nepătrunsa înţelepciune a lui Dumnezeu.
14 - Atunci se vor aşeza din nou pe veşnicie la locul lor primordial, toate lucrurile a căror ordine diavolul, păcatul şi moartea le-o răsturnaseră în clipa apariţiei lor.
15 - Atunci tot ce a fost chinuitor în muncă va dispare pe totdeauna - şi va rămâne în ea numai ceea ce este fericit.
16 - Atunci tot ce a fost apăsător în rugăciune, va fi înghiţit pe totdeauna, de ceea ce este strălucit şi odihnitor în ea.
17 - Atunci tot ce a fost omenesc în iubire va pieri pe totdeauna - şi va rămâne în ea pe veci numai ceea ce este divin.
18 - Atunci tot ce a fost povară şi osândă în suferinţă se va transforma dintr-odată numai în ceea ce este despovărare şi sfinţire.
19 - Atunci tot ce a fost moarte, va fi înghiţit de viaţă, tot ce a fost păcat va fi anulat de Har. Tot ce a fost scuipat de oameni - va fi sărutat de Dumnezeu.
20 - Atunci tot ce a construit diavolul de milenii prin toată ingeniozitatea tuturor sistemelor şi teoriilor lui mincinoase, chinuitoare, tiranice şi îngâmfate - se va prăbuşi într-o clipă, într-o clipeală de ochi.
Domnul Isus le va spulbera cu o suflare a gurii Lui.
Amin.